Strategia de securitate a UK

Momentul 11 septembrie 2001, dincolo de tragismul și de impactul emoțional produs la nivel global, a marcat în istoria relațiilor internaționale conștientizarea schimbării tipologiei riscurilor și amenințărilor, consecința fiind reformarea sistemelor de securitate ale actorilor raționali.

Ziua de 11 septembrie 2001, atunci când avioanele deturnate de teroriști au lovit Turnurile Gemene, producând mii de victime, și transmiterea evenimentelor în timp real pe întreg mapamondul au stârnit un val imens de emoție și tristețe în rândul oamenilor. Scenele teribile de la World Trade Center aveau să rămână pentru multă vreme în mentalul colectiv al populației nu doar din Statele Unite, ci din întreaga lume.

În Marea Britanie, guvernul Blair tocmai fusese reconfirmat în urma alegerilor din iunie 2001 și dorea să continue politicile de reformă, mai ales după rezultatele cuantificabile, atât pe plan intern, cât mai ales pe plan european. Primul lucru pe care Tony Blair l-a făcut după teribilul moment al atentatelor a fost să îi transmită președintelui american George W. Bush și poporului american mesajul de susținere din partea Marii Britanii, dar și să construiască în interiorul NATO instrumentele necesare pentru a putea declanșa ceea ce aveam să numim mai târziu „războiul împotriva terorismului”.

Mecanismele interne de politică externă și de securitate fuseseră regândite de guvernul Blair la începutul primului său mandat, în 1997, însă după 11 septembrie multe dintre reformele adoptate s-au dovedit a nu fi potrivite noii situații din teren. Conform Strategiei naționale de Securitate publicate la un an după atentate, Marea Britanie încerca să ofere mai multă claritate luptei împotriva amenințărilor asimetrice. Ministrul apărării, Geoff Hoon, s-a adresat Camerei Comunelor în octombrie 2002, subliniind că politica de securitate a Regatului Unit a fost reexaminată după evenimentele din 2001, iar principalele modificări se referă la operațiunile comune, în special cu Statele Unite, bazate nu doar pe pregătiri militare sau tactice, ci pe schimb de informații și cunoaștere pentru a face față noilor provocări. Documentul publicat în 2002 scotea în evidență trei dimensiuni pentru a combate terorismul și amenințările asimetrice.

În urma implementării tuturor acestor prevederi, Marea Britanie părea pregătită să facă față oricărui tip de provocare. Alte măsuri demne de menționat după 11 septembrie se referă la strictețea controlului în interiorul aeroporturilor, dar și la reformarea serviciilor secrete, care, după sfârșitul Războiului Rece, puseseră foarte mult accent pe dimensiunea informațiilor din surse tehnice secrete (SIGINT), în dauna informațiilor din surse secrete umane (HUMINT). Recalibrarea acestor sfere de informații a dus și la implementarea unor procese decizionale moderne, dar și la acordarea importanței ridicate informațiilor din surse publice (OSINT), până atunci puțin folosite la nivelul intelligence-ului britanic.

Din punct de vedere juridic, măsurile adoptate după 2001 de guvernul laburist au fost completate și de prevederile Terrorism Act 2000, care a condus între 2001 și 2002 la arestarea a 144 de persoane. De asemenea, o serie de documente adoptate în Marea Britanie au stârnit foarte multe controverse la nivel internațional din cauza faptului că măsurile de securitate sporite au stârnit reacții legate de respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.

În contextul aprofundării relațiilor cu Statele Unite și a declanșării luptei împotriva terorismului, Marea Britanie a adoptat o serie de „cărți albe” destinate securității și apărării. Astfel, în 2003, Carta Albă a Apărării proclamă o serie de măsuri pentru a face față noilor provocări de securitate. Marea Britanie urma să se implice în coaliții internaționale pentru a diminua riscurile și amenințările de securitate, rolul armatei britanice devenind extrem de important în prevenirea conflictelor și în operațiunile anti-teroriste. În susținerea noii strategii de apărare a venit și discursul ministrului apărării, care a consemnat că Ministerul Apărării și Forțele Armate trebuie să fie organizate astfel încât să susțină un nivel ridicat de operaționalitate, capabil să facă tranziția de la un conflict la scară mică sau medie la unul la scară mare.

Carta Albă a Apărării, publicată în 2003, a revizuit anumite prevederi ale Strategiei de Securitate publicate cu un an în urmă, astfel că armata britanică trebuia să fie capabilă să organizeze operațiuni de suport pentru pace, simultan pe scară medie și mare. De asemenea, Marea Britanie trebuia să își reconfigureze forțele armate, astfel încât flexibilitatea și timpul scurt de acțiune să fie dezirabile. În privința forțelor aeriene, se constituia Flotila de Reacție Rapidă, care urma să apere spațiul aerian intern. Din punct de vedere al cooperării internaționale, documentul exprima faptul că Marea Britanie și Statele Unite trebuie să pună la punct un plan comun de acțiune, atât în cadrul NATO, cât și la nivel bilateral, forțele britanice nefiind capabile să acționeze fără suportul SUA în cazul unor intervenții împotriva unor state.

Anul 2004 a marcat realizarea unei noi „cărți albe” al cărei subiect a fost oferirea de perspective și strategii pentru acțiunile viitoare. Carta a oferit căi de acțiuni certe, astfel, în ce privește numărul militarilor, documentul proclamă că la nivelul forțelor armate trebuie să fie reduceri cu 1000 de militari, la nivelul forțelor aeriene cu 7000 de militari, iar în cadrul Royal Navy cu alți 1500. Practic, toate aceste reduceri de personal, dar și de armament aveau rolul de a profesionaliza forțele armate, dar și de a le micșora timpii de reacție. La nivelul infanteriei, numărul de batalioane a scăzut de la 40 la 36, iar diviziile au fost restructurate în largi regimente compuse din două sau mai multe batalioane.

Toate aceste măsuri au eficientizat capacitatea de acțiune a armatei britanice, însă, din punct de vedere analitic, se observă că rapiditatea și frecvența cu care s-au adoptat astfel de măsuri a fost mare, fapt cauzat de amenințarea teroristă și de conflictele internaționale la care Marea Britanie a luat parte. Nu doar la nivelul armatei s-au luat astfel de decizii, ci și la nivelul Ministerului de Externe și al comunității de intelligence. În privința serviciilor de informații, directorul MI5 nota în octombrie 2002 că relația dintre servicii și guvern a suferit o mare schimbare. Acest fapt s-a reflectat nu doar în atenția sporită acordată de decidenți informărilor primite, ci și în bugetele care au crescut constant din 2001 până în 2010. În iunie 2003 a fost creat Centrul Comun de analiză a Terorismului, care a reunit experți din toate departamentele guvernamentele, scopul fiind identificarea de noi soluții pentru diminuarea amenințării teroriste.

La nivelul Ministerului de Externe, s-au făcut numeroase progrese mai ales în privința diplomației multilaterale și a eforturilor conjugate. Spre exemplu, Marea Britanie și-a asumat un rol important în relațiile dintre lumea occidentală și Orientul Mijlociu, dar și în ceea ce privește relațiile cu Asia.

Odată cu atentatele de la Londra din 2005, măsurile de securitate au fost întărite, iar diplomația, intelligence-ul și forțele armate au aprofundat cooperarea în vederea prevenirii unor astfel de evenimente viitoare. Serviciile secrete și-au demonstrat eficiența în identificarea și anchetarea responsabililor, însă adevărata piatră de încercare a fost reprezentată de perfecționarea mecanismelor în vederea prevenirii și combaterii terorismului. În ciuda amenințării teroriste crescute, demisia guvernului Blair în 2007 și numirea guvernului Brown nu au marcat schimbări la nivelul politicilor de securitate.
În 2010, conservatorii revin la putere după o lungă dominație laburistă, iar acest fapt marchează și punerea la punct a unei noi strategii de securitate.

Documentul a fost unul de consens între conservatori și liberaldemocrați și a avut ca scop identificarea amenințărilor și punerea la punct a unei noi strategii de răspuns, valabilă pentru era incertitudinii și a emergenței tehnologice.

Din punct de vedere al amenințărilor, documentul a identificat nu mai puțin de 8 puncte, acestea fiind: terorismul, instabilitatea și conflictele, amenințarea cibernetică, amenințarea energetică, crima organizată, amenințarea securității la frontiere, proliferarea armelor de distrugere în masă și situațiile interne de urgență. Din punct de vedere al forțelor, documentul a proclamat noi reduceri de personal, în toate cele 3 ramuri militare, cele mai însemnate fiind la nivelul forțelor terestre. De asemenea, din punct de vedere logistic, la nivelul forțelor terestre s-au operat scăderi importante, în timp ce la nivelul forțelor aeriene urmau a fi achiziționate 22 de avioane de transport Airbus A400M, planul de dezvoltare a flotilei aeriene urmând a se realiza cu avioane Typhoon și Lockheed Martin. În privința forțelor navale, documentul a stipulat crearea unui grup de răspuns rapid, dar și reducerea numărului de submarine Vanguard-class de la 48 la 40 și reducerea numărului de fregate și distrugătoare la 19 nave. Documentul a proclamat și consolidarea bazelor armate britanice din Commonwealth, dar și menținerea unor capabilități flexibile la nivelul Comunității de Informații, capabile să dezvolte relații bilaterale de cooperare cu serviciile partenere din SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă.

Având în vedere deciziile interne privind regândirea strategiei britanice de securitate în epoca de după atentatele de la 11 septembrie, interesele Marii Britanii sunt strict legate de parteneriatele strategice și de organizațiile internaționale. Astfel, o componentă comună a tuturor rapoartelor și documentelor strategice este relația cu Statele Unite, resetată după 11 septembrie și intrată într-o nouă eră. De asemenea, relația cu Uniunea Europeană și rolul englezilor în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite sunt în prim planul politicii de securitate a Marii Britanii, în timp ce parteneriate strategice cu state importante de pe mapamond reprezintă o a treia dimensiune pentru atingerea obiectivelor de securitate. Din această ultimă categorie pot fi amintite parteneriatele strategice cu Franța, Germania, China sau chiar Turcia.

ABSTRACT

Beyond the strong emotional impact, the 9/11 atacks have also led to a profound change in the awareness of changing risks and threats. The terrible images of World Trade Centre will stay with us forever.

Regarding the United Kingdom’s response, it involved both a strong support message sent by the Blair Administration and efforts to take the necessary steps within NATO in order to launch the war on terror. Within the United Kingdom, the measures involved a new national security strategy, adopted in the year after 9/11, and the so-called Terrorism Act 2000, which strengthened the security measures and triggered fierce debates on the relationship between freedom and security. Two benchmarks feature in all British security measures adopted in the war on terror – the relationship with the United States and the EU membership.

Autor: Alexandru Cucu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*