În orice profesie matură există o literatură proprie, menită să transmită experiență, să fixeze concepte și să creeze o comunitate de idei. Serviciile de informații nu fac excepție. Din 1955, CIA editează Studies in Intelligence, un buletin intern care a devenit, în timp, principalul spațiu de reflecție al profesiei.
Într-o perioadă în care intelligence-ul american era încă într-o etapă incipientă, buletinul CIA și-a asumat misiunea de a pune bazele unei literaturi de specialitate și a dezvolta o memorie instituțională. Scopul său direct a fost să asigure practicienilor un loc unde să scrie despre profesie, să împărtășească lecțiile învățate și să fixeze diverse repere teoretice. Prin toate acestea, s-a dovedit un instrument de profesionalizare extrem de necesar. Privind retrospectiv, cei 70 de ani ai buletinului spun multe despre evoluția CIA și, totodată, despre transformarea intelligence-ului american într-o disciplină bine conturată.
Astăzi, la șapte decenii de la primul număr, Studies in Intelligence poate fi privit nu doar ca un buletin profesional, ci și ca o arhivă a gândirii unei instituții. O oglindă internă, dar și o platformă pentru schimbul de idei între practicieni.
Un istoric și o idee
Povestea buletinului Studies in Intelligence începe cu un personaj aparte: Sherman Kent. Profesor de istorie la Universitatea Yale, s-a angajat în departamentul de cercetare și analiză al Office of Strategic Services (OSS, precursorul CIA) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind inițial responsabil de Nordul Africii, iar, din 1943, de Europa și Africa. Potrivit portretului făcut de biograful său, Jack Davis, Kent s-a remarcat drept „o stea în ascensiune în noua profesie a intelligence-ului”.
După război, Kent s-a întors la catedră, însă experiența din intelligence l-a urmărit. În 1949, a publicat volumul „Strategic Intelligence for American World Policy”. Cartea, privită inițial cu reținere de edituri, a devenit rapid un reper. Revista Foreign Affairs o prezenta drept „o analiză de primă clasă” și o declarație despre ce ar trebui să facă Statele Unite pentru a-și construi servicii de informații eficiente. Astăzi, lucrarea continuă să fie considerată cea mai influentă carte despre rolul intelligence-ului, iar autorul ei este numit, îndeobște, părintele analizei de intelligence.
Succesul cărții l-a readus pe Kent la Washington. În 1950, a intrat în CIA ca director adjunct al Office of National Estimates (ONE), structura care coordona evaluările strategice. Doi ani mai târziu, devenea directorul structurii. Din această poziție, a resimțit lipsa unei literaturi profesionale.
În decembrie 1953, a redactat un memorandum către directorul Office of Training, propunând două lucruri: un institut de studii avansate în intelligence, după modelul celui de la Princeton, și o revistă profesională trimestrială. Prima idee nu s-a materializat. A doua a prins viață, este drept, după aproape doi ani.
Primul număr al Studies in Intelligence a apărut în toamna anului 1955, fiind tipărit în doar câteva sute de exemplare și distribuit intern. Cuprindea două articole programatice: unul semnat chiar de Kent, „The Need for an Intelligence Literature”, și altul al editorilor. Ambele subliniau aceeași idee: dacă CIA voia să se maturizeze profesional, avea nevoie de texte care să explice principii, să definească termeni și să stabilească standarde.
Scopul și importanța acestei publicații au fost reafirmate trei ani mai târziu de către Allen Dulles, directorul CIA din acea vreme. Într-un scurt cuvânt introductiv al buletinului, omul care a ilustrat așa-numita „epocă de aur” a Agenției nota despre Studies in Intelligence că „este conceput să umple golul dintre experiență și lipsa de experiență, dintre teorie și practică, precum și pentru a asigura dezvoltarea profesională.”
Din culisele unei reviste secrete
Mai mult decât o colecție de articole profesionale, buletinul Studies in Intelligence reprezintă un cadru intelectual în care exponenții CIA reflectează asupra activității lor. La momentul respectiv, în lipsa unei tradiții sau a unei culturi organizaționale, buletinul CIA a preluat acest rol. Meritul său este acela că a reușit să creeze o veritabilă școală de gândire în intelligence, în cadrul căreia generații întregi de ofițeri au putut să învețe unii de la alții.
Declasificarea, în ultimii ani, în cvasitotalitate, a colecției Studies in Intelligence, apărute în perioada Războiului Rece, permite realizarea unei radiografii a buletinului, relevându-i structura și ariile tematice abordate în cuprinsul său. Număr după număr, publicația cuprinde materiale variate, care acoperă o plajă bogată de subiecte de intelligence.
Deși considerat că reflectă în paginile sale, în primul rând, preocupările analiștilor, publicația a fost infinit mai mult decât doar un mijloc de exprimare pentru ei. Dincolo de fixarea centrului de greutate al buletinului în sfera analizei de intelligence, din cuprinsul acestuia nu lipsesc nici materiale de interes operativ, precum considerații care țin de recrutarea și gestionarea agenților, limite ale activității ofițerului de intelligence care acționează sub acoperire neoficială ș.a. De asemenea, buletinul CIA acordă atenție ridicată materialelor de intelligence tehnologic, ilustrând preocuparea pe care Agenția a avut-o în această direcție de activitate, încă de la începuturile sale. Confruntată cu dificultatea penetrării URSS prin surse umane, CIA a mizat pe dezvoltarea de capabilități tehnologice, pentru obținerea de informații. Teme precum provocările legate de avioanele spion sau de programul satelitar CORONA, abordate în paginile buletinului CIA ca subiecte de interes în acel moment, prezintă, astăzi, o reală relevanță istorică.
Se cuvine a fi subliniată și atitudinea deschisă, chiar curajoasă, pe care Studies in Intelligence a avut-o în privința unor subiecte altminteri controversate, precum rolul hipnozei în obținerea de informații.
Când secretele devin istorie
În mod firesc, subiectele abordate au fost conexate realităților și provocărilor vremii. Alături de conținutul informațional relevant, temele majore de interes care se regăsesc în cuprinsul Studies in Intelligence reflectă, de obicei, și o valență educativă pronunțată. Trecerea lor în revistă este mai mult decât utilă.
În anii ’50, majoritatea articolelor buletinului erau dedicate analizei militare. Perioada de maximă intensitate a Războiului Rece a fost, desigur, principalul factor determinant. Altul, fără îndoială, a fost tradiția preponderent militară a intelligence-ului american, situație care s-a perpetuat până la crearea comunității de intelligence, în iunie 1947. Temele comune din primul deceniu al buletinului CIA au vizat elemente legate de: colectarea de informații științifice, forțele aeriene sovietice, intelligence-ul economic, motivația defectorilor sovietici, războiul psihologic, principii ale muncii sub acoperire etc. Treptat, au fost integrate și teme tehnice, despre semnalele electronice interceptate (SIGINT/ ELINT) sau despre noile domenii de tip space intelligence.
În anii ’60 și ’70, discuțiile și temele de interes s-au extins spre subiecte mai largi, de la limitele prognozei până la modalități de folosire a terminologiei probabilistice. Aceeași perioadă a adus mai ales articole legate de rolul și scopul analizei de intelligence, aflată în plin proces de dezvoltare și consolidare. Limitele și eșecurile acesteia au fost, de asemenea, teme recurente, în cadrul cărora s-au regăsit atât perspective teoretice, cât și evaluări privind „lecțiile învățate”. Semnificativ în această ultimă direcție este mai ales materialul semnat de Kent, asupra eșecului înregistrat de structura pe care o conducea, ONE, în legătură cu rachetele nucleare sovietice din Cuba. Argumentul adus de autor evidenția, în fapt, caracterul fluid al activității de prognoză și anticipare în intelligence, dublat de imprevizibilitatea factorului uman. În această ultimă direcție, Kent susține, direct: „Am ratat decizia sovieticilor de a amplasa rachete în Cuba pentru că nu am crezut că Hrușciov putea face o astfel de greșeală.”
Anii ’80 au venit cu noi provocări și teme de interes în paginile buletinului CIA. Situația dificilă pe care o traversa Agenția începând cu 1975, ca urmare a anchetelor congresuale asupra presupuselor activități derulate în afara legii, a condus la apariția unor teme de reflecție, regăsite și în paginile Studies in Intelligence. Una dintre acestea este legată de etica în intelligence. Altele aduc în discuție relația dintre intelligence și decizionalul politic (policy maker), marcând o reconsiderare fundamentală a viziunii tradiționale care susținea delimitarea lor foarte clară și o interacțiune minimă. Dimpotrivă, noua perspectivă, care avea să capete o consistență ridicată în anii următori, proclama un rol mai activ al zonei de intelligence. Întrebările fundamentale sunt aceleași: Până unde? Cu ce rezultate? Cu ce costuri?
Un rol major în înțelegerea și deschiderea către necesitățile de informare ale beneficiarilor l-a avut Robert Gates, director adjunct al CIA în acea perioadă. Această direcție s-a manifestat ca atare în paginile Studies in Intelligence, evidențiind rolul său de pionierat și în această privință.
De-a lungul timpului, o componentă importantă a buletinului profesional al CIA a fost reprezentată de rubrica dedicată recenziilor. În cuprinsul acesteia, sunt prezentate, în mod critic, cărți despre istoria serviciilor secrete și figuri emblematice ale acestora, științe sociale, politică internațională etc.
Rigoare și prestigiu
Încă de la început, un element important al buletinului CIA a fost exigența editorială. Înainte de publicare, textele treceau prin filtrul riguros al unui consiliu editorial cu standarde clar stabilite. Într-o ședință din 1967, au fost aprobate șapte articole, au fost amânate patru, iar nu mai puțin de șaisprezece au fost respinse. Raportul numeric arată că doar materialele considerate relevante au șansa să ajungă la cititori.
Pentru a stimula calitatea, au fost introduse și premii. Din 1960, cel mai bun articol al anului a început să fie recompensat financiar – inițial cu 1.000 de dolari, sumă deloc neglijabilă la acea vreme. După pensionarea lui Kent, premiul a primit numele său, devenind un semn de recunoaștere a rolului fondator avut de acesta. Totodată, au existat și premii speciale pentru cea mai bună recenzie sau pentru cel mai bun articol.
Această cultură a exigenței consolidat prestigiul buletinului. Publicarea unui articol în Studies in Intelligence nu era doar un exercițiu intelectual, ci și o formă de validare profesională. Totodată, unele texte intrau într-un circuit intern de idei. Erau comentate, determinau replici și puncte de vedere uneori diferite, care erau, la rândul lor, publicate. Buletinul CIA a devenit astfel atât o tribună de notorietate, cât și un laborator de idei.
Ușa întredeschisă a CIA
Cu excepția câtorva articole care aveau caracter neclasificat, conținutul Studies in Intelligence nu era accesibil persoanelor din afara Agenției. Istoricii și cercetătorii care au încercat să-l consulte s-au lovit adesea de refuzuri. În 1981, de pildă, Walter Laqueur, istoric și publicist american, originar din Germania, autorul cărții „A World of Secrets. The Uses and Limits of Intelligence” (New York, 1985), a cerut acces la arhiva revistei. Răspunsul CIA a fost previzibil: cerințele de securitate și cele logistice nu permit „găzduirea cercetătorilor istorici”.
Era o epocă situată nu doar în plin Război Rece, cu atitudinea binecunoscută față de accesul la informații, ci mai ales una în care CIA se confrunta cu o imagine negativă, după expunerile publice și comisiile de anchetă care o investigaseră la jumătatea anilor ’70.
Primul moment important de deschidere către public a venit la începutul anilor ’90, când Agenția a decis să declasifice și să publice o parte din articolele apărute în Studies in Intelligence într-un volum editat de profesorul H. Bradford Westerfield de la Universitatea Yale. Cartea „Inside CIA’s Private World” a inclus câteva zeci de texte reprezentative din perioada 1955–1992. Westerfield observa că buletinul era dovada maturității profesionale a CIA – o instituție care „nu doar culege informații, ci și reflectează metodic asupra propriei practici”.
Un alt moment de vizibilitate a venit în 2005, cu ocazia a 50 de ani de la înființarea buletinului. Nicholas Dujmovic, membru al CIA History Staff, a publicat în paginile buletinului un amplu articol aniversar, în care nota că Studies in Intelligence a evoluat de la „o idee revoluționară la o instituție în sine”.
În 2018, The New Yorker a publicat un articol intitulat „Inside the CIA’s Journal”. Autorul a vizitat sediul CIA și a discutat cu editorii revistei despre rolul său. A fost un semn că Studies in Intelligence devenea un subiect de interes pentru publicul larg.
Mai recent, în 2023, Peter Usowski, directorul Center for the Study of Intelligence (centru de cercetare în intelligence, înființat în 1974, la inițiativa directorului CIA James Schlesinger), a reafirmat într-un text programatic că revista este un pilon al studiilor de intelligence și un instrument esențial pentru construirea unui corpus de cunoaștere.
De la strict secret la resurse academice
Ajunsă la șapte decenii de existență, Studies in Intelligence rămâne o publicație de referință. Buletinul CIA este editat trimestrial de către Center for the Study of Intelligence din cadrul Agenției și apare în două forme: versiunea completă, destinată comunității interne, și edițiile „Extracts”, care conțin articole neclasificate, puse la dispoziția publicului.
Temele reflectă schimbările lumii de astăzi. Pe lângă materiale care privesc acțiuni din timpul Războiului Rece sau din perioada ulterioară atentatelor din 11 septembrie 2001, apar texte dedicate noilor provocări: securitate cibernetică, rolul inteligenței artificiale, modul în care mass-media modelează percepțiile despre servicii sau implicațiile reformelor legislative din perspectiva securității. Periodic, sunt publicate și ediții speciale, dedicate unor teme precise, precum reforma intelligence-ului american.
Un element important al etapei actuale a buletinului CIA este accesibilitatea sa. Alături de colecția neclasificată a acestuia, care cuprinde studii începând cu anul 1992, platforma online a Agenției (www.cia.gov/readingroom) oferă acces la sute de studii declasificate ce acoperă perioada Războiului Rece. Cititorii interesați pot descărca documentele, ceea ce transformă buletinul într-o resursă de studiu și pentru persoanele din afara Agenției.
Ce a însemnat în 70 de ani
Privind retrospectiv, descoperim mai mult decât istoria unei publicații. Cei 70 de ani ai buletinului Studies in Intelligence surprind etapele prin care CIA și-a construit, în primele decenii de existență, o cultură profesională și un limbaj propriu. Într-o instituție care, în anii ’50, abia își definea rolul, buletinul său a contribuit la profesionalizarea zonei de intelligence. A încurajat reflecția critică și a stimulat un tip de literatură de nișă. Prin toate acestea, a facilitat crearea unei școli americane de intelligence.
Pentru CIA, relevanța buletinului său profesional poate fi privită într-o dublă perspectivă: atât ca instrument de formare și dialog intern, cât și ca mijloc de legitimare publică. Ambele sunt importante, iar perpetuarea acestora a contribuit fundamental la modul în care profesia de intelligence își găsește propria expresie, dar și la modul în care este percepută.
Abstract
Initiated by Sherman Kent, the father of intelligence analysis, at the dawn of the Cold War, Studies in Intelligence is the main reflection space for the United States Intelligence Community. The journal aims to offer the intelligence practitioners and scholars a place to write about their domain, to share their experiences and to assess different theories. The articles, reviews, analyses or comments need to meet the highest standards in order to be published, thus ensuring that only the most relevant materials pass the editorial board survey. 70 years after its first edition, Studies in Intelligence proved to be not just a journal of a profession, but also the archive of an institutional mindset and a school for many generations of professionals.
Autor: Dan Roman
