Similar cu arta, literatura sau tehnologia, fenomenul terorist din Occident pare să cunoască, la rândul său, o succesiune de etape, fiecare cu propria configuraţie de factori determinanţi, orientări ideologice, forme de manifestare şi actori.
Dacă în anii ’70 terorismul era preponderent separatist, fie el autohton (basc – ETA sau irlandez – IRA etc) ori importat din orientul Mijlociu (e.g. palestinian – Abu Nidal), deceniul următor a marcat o aprindere a terorismului de extremă dreapta (Nazi Underground) şi stânga (Brigăzile Roşii). Anii ’90 au adus în atenţie terorismul algerian, pentru ca în primul deceniul al noului mileniu, scena să fie acaparată de Al Qaeda, iar terorismul să îmbrace haina islamică.
În acest context, apare în mod firesc întrebarea „care este specificul terorismului actual?“. Trinomul Daesh – „califat“ – radicalizare pare a fi cel mai facil răspuns. Cei trei termeni par a fi omniprezenţi, nu numai în literatura de specialitate sau mass-media, ci şi în existenţa cotidiană a cetăţenilor de rând.
Dacă Daesh şi „califatul“ pot părea mai îndepărtate, fiind probleme şi teme majore ale lumii musulmane, fenomenul radicalizării este, în mod cert, una dintre problemele „de acasă“. Deşi nu este prima dată când Europa se confruntă cu radicalizarea propriilor cetăţeni, atentatele teroriste de pe continent din ultimii doi ani au readus fenomenul în prim-plan, impunând totodată reconfigurări şi ajustări ale modului de abordare.
Fără a exista un consens general în ceea ce priveşte definirea radicalizării, conceptul desemnează, în linii mari, procesul prin care o persoană aderă în mod fervent la o cauză politică, socială sau religioasă şi îşi modifică treptat sistemul de valori adoptând violenţa ca mod legitim de acţiune. Fenomenul este extrem de dinamic şi cunoaşte determinări de ordin cultural, social sau personal.
Speculând problemele cu care se confruntă musulmanii din Europa, frustrările şi nemulţumirile acumulate de-a lungul timpului, precum şi nevoia de identitate şi apartenenţă a acestora, Daesh a transformat continentul într-un bazin de recrutare pentru propria cauză, folosindu-şi propaganda pentru a inocula idei radicale şi a indemna musulmanii la violenţă împotriva propriilor state sau a conaţionalilor.
Accesibilitatea ideilor organizaţiei, precum şi răspândirea acestora la scară largă prin intermediul internetului şi al reţelelor de socializare, au dus la creşterea fără precedent a numărului şi diversităţii „consumatorilor“ de propagandă jihadistă şi la spargerea stereotipului atentatorului izolat inadaptat, cu statul social şi financiar scăzut Adolescenţi şi adulţi, femei sau bărbaţi, musulmani nativi sau convertiţi, foşti deţinuţi sau antreprenori, absolvenţi de studii universitare sau muncitori, nicio categorie nu pare a mai fi ferită de flagelul radicalizării. Terorismul a devenit un instrument accesibil oricui.
În Occident, radicalizarea îmbracă mai multe forme, de la simpla accesare şi exprimare a unor idei radicale sau evitarea unui anumit grup etnic/ religios, la aderarea la o organizaţie teroristă şi comiterea de atentate. Dacă primele două, deşi îngrijorătoare ca fenomene sociale, sunt aspecte ce ţin de libertatea de expresie şi de opţiunea individuală pentru un anumit modus vivendi, ultimele două reprezintă, la ora actuală, cele mai mari ameninţări la adresa statelor europene.
Este vorba, în primul rând, de fenomenul foreign fighters, adică indivizi care au plecat în teatre de conflict pentru a lupta alături de entităţi teroriste. Unii dintre aceştia, denumiţi returnees, revin în statele din care au plecat, cu un grad şi mai mare de îndoctrinare şi radicalizare şi, în anumite cazuri, cu sarcini specifice trasate în mod direct de organizaţie. Ameninţarea acestora este reflectată de atentatele din Paris şi Bruxelles, în care majoritatea atacatorilor călătoriseră anterior în Siria, unde intraseră în contact direct cu membri Daesh.
Cea de-a doua manifestare este reprezentată de fenomenul „lupilor singuratici“, persoane care, fără a avea conexiuni cu organizaţiile teroriste, comit atentate în numele acestora. Occidentul se confruntă cu o intensificare fără precedent în ultimii 20 de ani în ceea ce priveşte acest tip de atac. Numai anul acesta au avut loc peste 15 astfel de incidente, toate asociate Daesh. Cazurile recente aduc în discuţie un nou profil al jihadistului şi o nouă formă a radicalizării islamice. Astfel, propaganda teroristă ce îndeamnă la pedepsirea Occidentului doar validează anumite predispoziţii violente ale individului, fiind de multe ori doar un pretext pentru punerea acestora în aplicare, fără a exista,în mod necesar, motivaţii reale politice sau ideologice.
Radicalizarea în România. O privire de ansamblu
În România, radicalizarea islamică nu a atins amplitudinea pe care o cunoaşte la nivel european. Pe teritoriul naţional există un număr mic de indivizi afectaţi de acest proces.
Această stare de fapt are în primul rând o explicaţie statistică: spre deosebire de vestul Europei, comunitatea musulmană din ţara noastră este puţin numeroasă, încadrându-se, din punct de vedere numeric, în ordinul zecilor de mii.
De asemenea, are o structură etnică specifică, ce a determinat o relativă impermeabilitate a musulmanilor la ideologiile radicale. Majoritatea musulmanilor din România (cea 70%) sunt de origine turco-tătară, adepţi ai unei orientări moderate a islamului şi pe deplin integraţi în societatea românească, unde locuiesc de câteva secole.
În ansamblul său, comunitatea alogenă este formată, în general, din persoane moderate, care încearcă să se disocieze de orice manifestare violentă sau teroristă, punând prezervarea statutului socio-economic din România mai presus de eventuale opţiuni radicale.
Excepţia este dată de un număr relativ redus de indivizi, preponderent originari din state cu problematică teroristă, la care s-au adăugat în ultimii ani şi un număr în creştere de convertiţi români.
Musulmanii alogeni
Musulmanii alogeni par a fi categoria cea mai predispusă la interiorizarea mesajelor propagandistice ale organizaţiilor teroriste şi la adoptarea unor ideologii radicale. Contactul cu realităţile dure ale războiului (moarte, foamete, nedreptate etc.), pierderile suferite (decesul rudelor sau apropiaţilor, distrugerea locuinţei etc.), dificultăţile de integrare cu care se confruntă într-o societate care este profund diferită de cea proprie sunt doar câteva dintre motivele care-i fragilizează pe musulmanii străini şi îi fac mai receptivi la mesajele propagandistice ale organizaţiilor teroriste. Deşi nu se poate vorbi de un profil propriu-zis al radicalizatului, fiecare având propria configuraţie, cazurile din ţara noastră au prezentat câteva particularităţi.
Manifestările de tip radical ale musulmanilor alogeni sunt, în prezent, cantonate în registrul declarativ sau atitudinal (e.g. accesarea şi diseminarea de mesaje cu conţinut radical, autoizolarea şi criticarea persoanelor care nu le împărtăşesc convingerile, menţinerea unei conduite religioase stricte etc.), riscul de comitere a unor acte violente fiind relativ scăzut. Indivizii radicalizaţi sunt în general tineri, proveniţi din spaţii cu problematică teroristă activă sau aflate în stare de conflict (Siria, Irak, Maghreb, Pakistan, Afganistan). În România, similar situaţiei din Europa, mesajul de tip „Daesh“ pare să fi acaparat mediul virtual, propaganda organizaţiei teroriste fiind principalul motor ideologic care generează sau amplifică radicalizare a musulmanilor din ţara noastră.
Într-o formulă de promovare mult mai agresivă şi accesibilă musulmanilor de rând, teme precum instaurarea „califatului“, segregarea religioasă, antioccidentalismul sau antidemocraţia sunt diseminate de organizaţie în mediul virtual, ajungând să fie „consumate“ şi de indivizi din România. Mirajul „califatului“ şi-a pus de asemenea amprenta asupra mentalului indivizilor radicalizaţi, o parte dintre aceştia exprimându-şi dorinţa (nematerializată însă) de a locui în pseudo-statul Daesh.
O dată cu apariţia şi extinderea acestei entităţi teroriste, mediile tradiţionale (moschei, ONG, grupuri) au devenit desuete. Internetul reprezintă, la ora actuală în ţara noastră, mediul predilect pentru accesarea şi diseminarea mesajelor radicale, din motive lesne de înţeles: accesibilitatea informaţiei, facilitatea interacţiunii în timp real cu persoane cu convingeri similare din toată lumea şi caracterul anonim al activităţilor.
Cetăţenii români convertiţi
În prezent există un număr redus de cetăţeni români convertiţi la islam care se află în diferite stadii ale procesului de radicalizare islamistă. Ameninţarea generată de această categorie rămâne însă una particulară.
În cazul convertiţilor români radicalizarea nu este un proces care se instalează treptat, sub influenţa unor factori interni sau externi ce vulnerabilizează persoana la mesajele propagandistice jihadiste. Într-o anumită măsură, o predispoziţie la radicalizare există deja. Convertirea survine pe un fond deja problematic sau instabil, majoritatea convertiţilor radicalizaţi confruntându-se cu probleme de ordin social, financiar, juridic sau chiar psihologic.
Situaţia este îngrijorătoare întrucât, pe fondul unor cunoştinţe religioase cel puţin lacunare şi în absenţa unui minim filtru critic, aceste persoane pot denatura, singure sau sub influenţă externă, sensul învăţăturilor islamice într-o direcţie violentă şi pot acţiona sub impulsul momentului, în numele unei ideologii pe care nu o înţeleg sau care nu le aparţine.
Deşi nu a atins dimensiunile unui fenomen propriu-zis pe teritoriul României, ameninţarea generată de radicalizare este serioasă. Chiar dacă din punct de vedere statistic probabilitatea materializării acestei ameninţări într-un atac este scăzută comparativ cu Europa de Vest, radicalizarea, aşa cum o demonstrează cazuistica din spaţiul occidental, este un fenomen prea puţin supus regulilor statistico-matematice. Fenomenul este dificil de anticipat şi continuă să pună la încercare creativitatea serviciilor de intelligence, a mediilor academice şi de cercetare, precum şi eforturile de contracarare eficientă a unui fenomen încă prea puţin înţeles.
Abstract
Defined as the process by which a person adheres more and more fervently to a cause and progressively accepts violence as a legitimate way of action, radicalization has become one of the defining elements of terrorism.
Although Europe has been confronted with the radicalization of its citizens in the past decades, recent terrorist attacks have brought the phenomenon in the spotlight again. At the same time they have underlined the necessity of updating and rethinking the whole process, which is currently one of the biggest threats to the security of European states.
In Romania, radicalization is not a large scale phenomenon. Few affected individuals are mainly young foreign Muslims, who come from countries with a terrorist issue or ongoing conflicts. However, there are also several Romanian converts.
Daesh is the main ideological source of radicalization in our country and the internet is the main channel through which jihadist propaganda is „consumed” and disseminated.
The main radicalization forms in Romania are verbal and attitudinal, but the threat induced by this phenomenon cannot be ignored, considering the European context and the virulent propaganda of Daesh that drives Muslims all over the world to attack their home countries.
Autor: Corina Văduva
