Acțiunile atribuite serviciilor ruse în Europa arată că executanții pot fi recrutați online, prin intermediari, pentru sarcini plătite. Pentru cetățeni, prevenția începe cu recunoașterea unei solicitări suspecte și sesizarea autorităților înainte ca aceasta să producă victime.
O persoană necunoscută îți propune bani pentru câteva fotografii, pentru transportarea unui pachet sau pentru o „treabă simplă”. Nu explică limpede cine este beneficiarul, insistă să păstrezi secretul și îți transmite instrucțiunile exclusiv prin mesaje.
O asemenea ofertă trebuie privită cu atenție. MI5 (Serviciul britanic intern de informații) a avertizat public că serviciile ruse recrutează persoane prin rețele sociale, le transmit instrucțiuni prin aplicații criptate și oferă inclusiv plăți în criptomonede. Intermediarul cu care vorbește executantul poate ascunde beneficiarul real al acțiunii.
Nu trebuie să identifici singur dacă în spatele cererii este un actor statal. Este suficient să recunoști o cerere suspectă și să o semnalezi la 112.
Ce arată cazurile din Europa
Marea Britanie: un atac executat prin intermediari locali. La 20 martie 2024, un depozit din estul Londrei, care conținea bunuri destinate Ucrainei, a fost incendiat. Potrivit poliției britanice, organizatorul stabilise legături cu gruparea Wagner și recrutase alte persoane pentru executarea atacului. În octombrie 2025, cei doi organizatori au primit pedepse de 17 și, respectiv, 12 ani de închisoare. Cazul arată că o operațiune asociată unui stat străin poate fi executată de persoane recrutate în țara vizată.
Lituania: inclusiv minorii pot fi atrași în asemenea acțiuni. În martie 2025, procurorii lituanieni au anunțat trimiterea în judecată a unei persoane pentru incendierea magazinului IKEA din Vilnius, la 9 mai 2024. Potrivit acuzării, aceasta era minoră la momentul faptei și acționase în interesul structurilor militare și serviciilor de securitate ruse. Acuzațiile prezentate atunci trebuie diferențiate de o hotărâre judecătorească.
România: o tentativă de sabotaj prin circuitul de curierat. La 21 octombrie 2025, Serviciul Român de Informații a anunțat prevenirea unei tentative care viza compania NOVA POST. Potrivit comunicatului instituției, două persoane depuseseră colete cu dispozitive incendiare, iar datele obținute indicau apartenența lor la o rețea europeană controlată de serviciile secrete ruse. Dispozitivele au fost identificate și neutralizate.
România: documentarea unor obiective poate preceda sabotajul. La 8 septembrie 2026, Serviciul Român de Informații a făcut publică prevenirea unei alte operațiuni, atribuite Federației Ruse. Investigația descrisă public viza un cetățean rus stabilit în România, instruit de un intermediar să realizeze materiale foto-video cu obiective militare și infrastructuri de interes strategic.
România: provocarea unui incendiu în incinta platformei Carfil. La 26 octombrie, Serviciul Român de Informații a anunțat identificarea unei rețele de sabotaj coordonate din Federația Rusă, implicată în provocarea incendiului din 14 septembrie 2026, din incinta platformei industriale Carfil din Brașov, în imediata apropiere a societății CARFIL SA, filială a CN ROMARM. Investigațiile au confirmat implicarea mai multor cetățeni din state ex-sovietice, rezidenți în state ale Uniunii Europene.
Aceste cazuri ilustrează mecanisme diferite. O condamnare, o acuzație formulată de procurori și atribuirea publică făcută de un serviciu de informații reprezintă niveluri distincte de constatare.
Ce solicitări ar trebui să te pună în gardă
Următoarele exemple sunt repere practice de prevenție. Niciunul, luat separat, nu dovedește existența unei operațiuni rusești. Asocierea lor justifică, însă, oprirea activității și sesizarea autorităților:
– bani disproporționat de mulți pentru o sarcină vagă, oferită de cineva a cărui identitate sau firmă nu poate fi verificată;
– fotografierea la comandă a unor obiective, cu insistență asupra accesului, pazei sau activității din interior, fără un scop legitim explicat;
– preluarea, păstrarea ori transportarea unor pachete, însoțită de cerința de a ascunde expeditorul real sau de a declara un conținut fals;
– folosirea identității, contului bancar, cartelei telefonice ori accesului tău profesional în beneficiul unei persoane necunoscute;
– instrucțiuni de a evita verificările, de a ocoli procedurile de securitate sau de a minți personalul unei companii;
– presiuni care te fac să ștergi conversațiile, să nu discuți cu familia sau să continui imediat, fără a mai pune întrebări;
– trecerea la cereri de distrugere, incendiere ori pătrundere fără drept, prezentate drept „o glumă”, „un test” sau „o acțiune fără victime”.
O aplicație de mesagerie, o plată în criptomonede sau fotografierea unui loc nu reprezintă, în sine, dovada unei infracțiuni. Contează cererea concretă, contextul și încercarea de a ascunde scopul real.
