Fiecare om se raportează la securitate în acord cu propria percepție, acordându-i semnificații alternative sau diferite. În prezent, riscurile nu mai pot fi delimitate temporal, social sau geografic, iar starea latentă a acestora complică și mai mult planurile de prevenire și combatere a lor.
Suntem responsabili de consecințele acțiunilor noastre și trebuie să fim conștienți că acestea îi pot afecta și pe ceilalți. Totuși, este imposibil să cunoaștem toate riscurile, tocmai de aceea coordonata fundamentală a securității naționale este reprezentată de securitatea individuală. Riscurile la care este expus fiecare cetățean pot fi diminuate semnificativ prin cunoașterea lor și prin cunoașterea comportamentelor optime de contracarare, elemente esențiale pentru prevenirea prejudicierii valorilor naționale.
Principiile etice, completate de confidențialitatea datelor și a informațiilor, au o importanță deosebită pentru fiecare organizație, în condițiile în care, de cele mai multe ori, acestea contribuie și la crearea reputației, iar nerespectarea lor generează un efect de domino. Provocările ultimilor ani (crize medicale, dificultăți energetice, crize de mediu, conflicte militare) au reconfirmat importanța stabilității și coeziunii naționale. Pentru prezervarea acestora este important ca fiecare element ce contribuie la ansamblul securității naționale să fie, la rândul său, protejat.
Ce valori trebuie protejate
Protejarea valorilor nu a fost nicicând mai dificilă având în vedere provocările de securitate manifestate pe mai multe paliere, inclusiv cele hibride, care au luat amploare odată cu dezvoltarea tehnologică. Acestea combină demersurile clasice cu acțiuni în spațiul virtual, sub forma amenințărilor cibernetice. Între valorile care trebuie protejate, în acest context, se numără și informațiile clasificate, datele sensibile, cunoașterea acumulată, avantajele competitive și, nu în ultimul rând, personalul.
„Prevenire prin cunoaștere” devine o deviză care contribuie la înțelegerea și conștientizarea potențialelor riscuri de securitate la nivel individual, organizațional și național. Cei care vor să aibă un ascendent asupra celorlalți vor căuta tot timpul să dețină o mai bună cunoaștere, astfel că vor încerca permanent să identifice vulnerabilitățile și pârghiile care ar putea permite accesul la datele și informațiile care îi pot ajuta.
Datele vehiculate în cadrul unei organizații sunt de cele mai multe ori și bunul cel mai de preț al acesteia. Însă acest bun poate că nu este suficient de bine înțeles și protejat, astfel că devine important să ne reamintim valoarea adăugată pe care aceste date o pot avea. Informația este prezentă pretutindeni, sub formă de date și cunoștințe necesare care permit luarea deciziilor corecte în toate domeniile (economic, tehnologic, științific, militar, social sau strategic) și poate avea caracter intern sau extern, clasificat sau neclasificat.
Informațiile sensibile
Stabilite în mod individual la nivelul fiecărei organizații, informațiile sensibile sunt reprezentate de acele date care pot determina pierderea avantajului sau scăderea nivelului de securitate, în urma divulgării. Aceasta poate fi provocată de persoane care au un nivel de credibilitate scăzut sau au intenții ostile.
De altfel, într-o lume în care cunoașterea reprezintă cel mai căutat atu, informațiile au devenit activele cele mai valoroase. Astfel, securitatea datelor gestionate la locul de muncă presupune implementarea unui complex de măsuri menite să asigure protecția acestora prin toate mijloacele pe care un manager le are la dispoziție.
Dezvoltarea culturii de securitate la nivelul societății
Într-o perspectivă integrată, cultura de securitate este un concept complex care cuprinde norme, valori, atitudini și comportamente cu valențe protective și preventive. Aceasta este realizată prin intermediul cunoașterii normelor de conduită, a legislației și a valorilor care trebuie protejate de acțiunile ostile, fiind în directă corelare cu nivelul de dezvoltare al unei societăți.
Prin cultura de securitate se urmărește identificarea vulnerabilităților ce pot afecta starea de securitate națională, înainte ca acestea să se transforme în riscuri iminente sau amenințări. Între acestea se evidențiează cele generate de terorism, spionaj, criminalitatea organizată transfrontalieră sau criminalitatea cibernetică. Cultura de securitate este rezultatul deprinderii unei gândiri preventive care permite membrilor societății să identifice și atenționeze cu privire la situațiile care pot genera vulnerabilități, riscuri sau amenințări.
Cultura de securitate devine sustenabilă atunci când are caracter participativ, este planificată, orientată spre rezultate și oferă beneficii în urma investițiilor. Ținând cont de diversitatea amenințărilor pe care fiecare stat le înfruntă, educația care permite dezvoltarea culturii de securitate reprezintă o necesitate pentru asigurarea siguranței colective. Însă acest proces educațional nu se poate desfășura fără sprijinul cetățenilor și organizațiilor reprezentative ale societății. În orice stat, securitatea națională este supusă unui proces continuu de adaptare, impus de dinamica amenințărilor pe care statul trebuie să le contracareze.
Amenințările transnaționale, precum terorismul, criminalitatea organizată sau cea cibernetică, precum și dependența industrială sau dependența de un singur furnizor în domenii esențiale pentru economie sunt câteva dintre elementele cu impact asupra stării de securitate. Securitatea națională nu trebuie privită ca un concept abstract. Aceasta înglobează securitatea individuală, organizațională, pe cea a colectivelor, astfel că orice potențial risc manifestat la nivelul acestora se poate transforma în risc la adresa securității naționale.
Însușirea culturii de securitate conduce la responsabilizarea fiecăruia prin inducerea unei atitudini protective în fața amenințărilor, în special a celor neconvenționale, care sunt mai versatile și mai dificil de identificat.
Abstract
Education and an increased level of awareness can represent useful tools for creating a favorable environment to protect the shared values. However, no matter how many measures are implemented, the defining role belongs to each of us. Perhaps one of the easiest things we can do is to pay attention and give the right importance to the data and information we access on a daily basis and to understand the importance of maintaining their confidentiality. Need to know and need to share have become principles increasingly used even beyond classified information. The development of security culture could start with being aware of the things that do not seem to fit into the pattern because this is a way that might lead to the identification of potential vulnerabilities.
Autor: Nicoleta Giorgi
