Un instrument exploatat în evaluarea geostrategică a unui spaţiu îl constituie analiza comparativă. Pentru a-i sublinia utilitatea, vom expune, în continuare, două tablouri generale: Heartlandul şi Rimlandul, iar ca să le surprindem nuanțele specifice, vom proceda la compararea structurală a celor două spații. Heartlandul şi Rimlandul formează două realități cu existență concretă în plan istoric ce au permis puterilor care le-au dominat teritorial să aspire la supremație mondială. S-au coagulat ca nuclee de putere şi se manifestă practic încă din Antichitate şi Evul Mediu, chiar dacă înțelegerea şi teoretizarea lor s-a efectuat tardiv, în Epoca Modernă şi perioada contemporană. Heartlandul şi Rimlandul sunt două tipuri de spații geografice care se opun, dar şi se completează geostrategic. Astfel, cercetare aprofundată a fiecărui concept implică o cunoaștere solidă a ambelor teorii pe care se bazează.
Putem fi tentați să credem că Heartlandul şi Rimlandul nu mai sunt noțiuni actuale din perspectiva utilității lor la nivel geostrategic, luând în calcul impactul progresului înregistrat, de către umanitate, în raport cu factorul geografic. În special, se evidențiază avansul tehnologic din domeniul aerian (inclusiv cosmic), prin care s-a format o dimensiune suplimentară şi superioară militar celor reprezentate de Heartland (terestră) şi Rimland (maritimă). Însă viața umană este strâns legată, chiar dependentă, de planeta noastră, astfel că Heartlandul şi Rimlandul se exprimă ca realități constante istoric, iar progresul tehnologic doar le nuanțează valoarea ca spații geografice. Am putut observa, și în războaiele secolului nostru (Irak, Afganistan, Ucraina), importanţa militară a hidrografiei sau a tectonicii (insule, strâmtori, lanțuri montane), respectiv a infrastructurii şi tehnologiei folosite în exploatarea lor.
Tablou geografic
Geografic, Rimlandul este situat în sudul Eurasiei, iar Heartlandul în centrul şi nordul acestei mase continentale. Concret, Heartlandul ocupă un areal vast corespunzând stepelor eurasiatice şi pădurii boreale aferente unor ținuturi întinse din Siberia, Asia Centrală şi Europa Orientală, iar Rimlandul segmente majore din litoralul eurasiatic din Europa Occidentală, Orientul Mijlociu, Asia de Sud, Asia de Est şi Asia de Sud-Est (exceptând Insulinda). Eurasia permite accesul la patru din cele cinci oceane ale lumii (Atlantic, Pacific, Indian şi Arctic), astfel că Heartlandul, un spaţiu preponderent enclavizat, are ieșire doar la apele reci din nordul oceanului planetar, iar Rimlandul la mările lui calde din sud. Heartlandul şi Rimlandul se apropie de nord-vestul, respectiv nord-estul Americii de Nord. În plus, Rimlandul este conectat direct (terestru), prin Orientul Mijlociu, de Africa, iar, indirect (maritim), prin Insulinda, de Australia.
Eurasia este situată în emisfera nordică şi ocupă peste o treime din suprafața planetei. Pe cuprinsul Eurasiei trăiesc aproape trei pătrimi din populația lumii, concentrată în partea asiatică a Rimlandului, datorită condiţiilor naturale mai favorabile (climă, abundența resurselor alimentare). Aflate în contact teritorial limitat, Eurasia şi Africa alcătuiesc împreună super-continentul Afro-Eurasia, care se întinde cu mult peste jumătate din dimensiunea terestră a planetei şi adăpostește spre nouă zecimi din populația lumii. Astfel, ca efect al vastității sale, Eurasia domină nu doar emisfera nordică, ci întregul mapamond. În raport cu Eurasia, Africa deţine o poziție geografică secundară, iar celelalte continente se află la periferia sa (America de Nord, America de Sud, Australia şi Antarctica). De fapt, Americile şi Australia nu reprezintă decât spații continentale insulare în relaţia cu Eurasia.
Bariere naturale
Formarea acestor entități geostrategice a fost condiționată de prezența unor bariere naturale de anvergură. Un impact major l-au produs efectele factorului climatic, având în vedere că nordul Heartlandului este limitat de spaţiul arctic, iar sudul Rimlandului, parțial, de cel deșertic (Sahara). O influență punctuală a fost exercitată și de vegetația abundentă din zona boreală, pentru Heartland (nord-estul Europei), respectiv, de cea tropicală, pentru Rimland (Asia de Sud şi Sud-Est). Însă dezvoltarea acestor spații geostrategice a fost modelată profund, în special de activitatea tectonică, Heartlandul şi Rimlandul fiind delimitate de o frontieră montantă complexă, rezultată din presiunea pe care Eurasia o înregistrează sub acţiunea continentului african şi subcontinentului indian. Activitatea plăcilor tectonice a generat, pe linia de contact a lor, lanțuri muntoase întinse din vestul până în estul Asiei.
Contactul dintre Heartland şi Rimland este obstrucționat de o barieră montană imensă (Caucaz, Pamir, Hindukuş, Himalaya), dublată, de o parte şi de alta, de deșerturi vaste (Arabiei, Karakum, Gobi) şi podișuri înalte (Iran, Tibet). Lanțul montan este greu de trecut în ansamblul lui, dar există pasuri (Khyber, Karakoram, Lipulekh), defilee (Darial, Derbent) şi porți naturale (Ciliciei, Djungariei) ce asigură conexiunea între cele două spații. În absența obstacolelor geografice, Heartlandul şi Rimlandul au interacționat pe o suprafață extinsă în istmul ponto-baltic, de unde stepele eurasiatice se continuă până la Atlantic, prin câmpiile din Europa. Deşi are contact teritorial cu Eurasia, pe un segment limitat din Orientul Mijlociu, Africa nu poate fi legată de Rimland, constituind un spaţiu distinct, separat geostrategic de bariere naturale dificil de penetrat (deșertul Sahara şi, în prelungirea sa, jungla tropicală).
Sursă a puterii
Puterea clădită în Heartland s-a întemeiat pe stăpânirea părții continentale din interiorul Eurasiei, iar cea din Rimland, pe dominarea regiunilor de coastă. Sursa puterii în cazul ambelor spații geostrategice s-a datorat controlului unor zone ce permit mobilitatea pe arii extinse (stepa, respectiv apele calde ale oceanului planetar). Puterile care au dominat Rimlandul, cu ieșire la mările calde, au avut opțiunea expansiunii globale, inclusiv în raport cu insulele-continent (America de Nord, America de Sud şi Australia). La rândul lor, puterile create în Heartland s-au limitat strict la spaţiul eurasiatic, valorificând continuitatea reliefului, a stepei ce domină cea mai mare parte a câmpiilor întinse de la Pacific până la Atlantic, în zona temperată. Realitățile geografice au modelat caracterul proiectelor construite în plan istoric în Heartland (imperii continentale) şi Rimland (state maritime).
Controlul Rimlandului, un spaţiu mai populat, mai vast şi mai complex decât Heartlandul, a depins de stăpânirea unor peninsule (iberică, italică, balcanică, arabică, India, Indochina, coreeană), arhipelaguri (britanic, nipon, Insulinda) şi insule (Malta, Cipru, Ceylon, Taiwan). Aceste teritorii au fost exploatate ca baze de refugiu continental, dar mai ales ca baze de expansiune maritimă, urmând calea apelor calde ale oceanului planetar. S-a conturat, astfel, miza dominării sistemului de mări continentale (Mediterană, Roșie, Caraibilor, Chinei de Sud) ce leagă oceanele Atlantic, Pacific și Indian. În acest context, s-a remarcat, cu precădere, însemnătatea stăpânirii unor strâmtori naturale (Gibraltar, Malacca, Magelan) și a canalelor artificiale (Suez, Panama). O valoare strategică majoră au avut-o și spațiile maritime semiînchise ce pătrund în interiorul Eurasiei (Golful Persic, Marea Neagră) și strâmtorile aferente (Ormuz, Bosfor-Dardanele).
Axe de penetrare
Un rol deosebit în interacțiunea și chiar stabilirea pozițiilor de forţă dintre cele două entități geostrategice îl joacă arterele hidrografice. În Heartland, principalele cursuri fluviale din Siberia (Obi, Enisei, Lena) se orientează pe linia sud – nord, străbat regiuni subpopulate și sfârșesc în apele reci ale Oceanului Arctic. Deși este cel mai mare fluviu al Europei şi curge de la nord la sud, parcurgând zone populate, Volga se varsă în Marea Caspică, un spațiu maritim închis (izolat de oceanul planetar). În schimb, Heartlandul este penetrat de multiple axe create de rețelele hidrografice din zona supraaglomerată a Rimlandului asiatic. În acest sens, se remarcă, în Asia de Est, fluviile Amur, Yangtze și Huanghe, direcționate vest – est, care se varsă în Oceanul Pacific, iar în Asia de Sud, rețelele hidrografice Indus, Gange și Brahmaputra, dezvoltate nord – sud, care debușează în Oceanul Indian.
În Europa, cea mai expusă zonă de contact geografic dintre Heartland și Rimland, respectiv istmul ponto-baltic, este dublată de existența unui spațiu maritim ce favorizează interacțiunea lor. Astfel, se evidențiază Marea Neagră și extensia sa, Marea Azov, conectate la oceanul planetar prin Marea Mediterană, formând o placă turnantă datorită interferenței cu Heartlandul, dar și cu Rimlandul. Valoarea geostrategică majoră a spațiului maritim pontic se bazează pe capacitatea de a capta fluvii din centrul și estul continentului european care provin fie din zona Rimlandului (Dunăre, Nistru), fie a Heartlandului (Bug, Nipru, Don). Importanţa acestor fluvii constă în deschiderea unor axe de penetrare pe multiple direcții în jurul Mării Negre. De asemenea, fluviile curg printr-o regiune unde, din cauza stepei, frontiera naturală dintre Rimland și Heartland este dificil de stabilit, însă ar putea forma un reper în acest sens.
Afirmarea Heartlandului
Dezvoltarea istorică a acestor spații a depins de progresul umanității, un factor necesar pentru a le controla geografic. În Heartland, omul a pus stăpânire pe stepă odată cu domesticirea calului în neolitic, crearea harnașamentului şi a carelor de transport. În Antichitate, sciții au coagulat un nucleu de putere în stepele nord-pontice, prin dominarea parțială a Heartlandului. Sciții au fost urmați de huni și avari care au mutat centrul de greutate a Heartlandului în Câmpia Panonică (o prelungire a stepelor eurasiatice). În Evul Mediu, imperiile turcice, nomade și pastorale (khazar, peceneg, cuman), au concurat pentru supremație în partea europeană a Heartlandului cu Rusia Kieveană, un stat sedentar și agricol, fondat în istmul ponto-baltic de către slavii răsăriteni. Supunând populațiile slave și turcice, mongolii au cucerit Heartlandul în întregime, dar și mari porțiuni din Rimland, creând un vast imperiu ce lega terestru China de Occident.
Din cauza instabilității socio-politice, Imperiul Mongol s-a dezintegrat, iar succesiunea sa a fost disputată de hanatele tătare. Cnezatul rus al Moscovei, la adăpostul pădurii boreale, a exploatat criza din Heartland pentru a-și crește treptat puterea în detrimentul turco-mongolilor. Profitând de disoluția mongolă și competiția ruso-tătară, Polonia, asociată cu Lituania, s-a extins în istmul ponto-baltic. Preluând, însă, controlul stepelor eurasiatice, Cnezatul Moscovei s-a consolidat și a fondat Imperiul Rus. A ocupat integral Heartlandul unde a construit, în timp, o infrastructură terestră complexă (rutieră, feroviară). Rusia s-a transformat, în epoca sovietică, într-o superputere mondială, afirmându-și influența până în centrul Europei. În competiția sa cu Rimlandul, dominat de Occident, URSS s-a dezintegrat din cauza crizei socio-economice, amplificată ulterior de conflicte politico-militare interne (Caucaz, Ucraina).
Ascensiunea Rimlandului
Dependentă de progresul tehnic în domeniul navigației oceanice, afirmarea Rimlandului s-a produs lent. Încă din Antichitate, au existat puteri maritime active în zona geografică a Rimlandului, care și-au creat în scop comercial puncte de sprijin (colonii) pe litoralul sudic al Eurasiei (grecii, fenicienii, indienii, chinezii). Și în Evul Mediu, puteri cu valențe maritime valorificate economic (vikingii, venețienii, genovezii, arabii, persanii) controlau limitat segmente din Rimland. În epocile marcate de absența unui Heartland puternic, s-au dezvoltat, însă, proiecte imperiale de anvergură în Rimland (bizantin, arab, otoman). Formarea unei puteri dominante în Rimland a fost impulsionată şi de criza din Heartland, devenit un areal perturbat de competiţia ruso-tătară pentru supremație internă şi expansiunea Imperiului Otoman în spaţiul pontic şi mediteraneean care au compromis legătura terestră dintre China şi Occident.
Şi Occidentul, şi China chiar, pentru scurtă vreme, au urmărit să se dezvolte maritim. Navigația de anvergură practicată la nivelul oceanului planetar, bazată pe o flotă rezistentă, acționând independent şi sprijinită de puncte logistice create în întreaga lume, s-a produs, însă, relativ târziu. Rimlandul, ca areal geostrategic cu relevanţă globală, s-a conturat în Epoca Modernă, în contextul fondării Imperiului Britanic. Cu ajutorul tehnologiei, Occidentul a modelat geografia pentru a-şi susţine interesele strategice, săpând canale interoceanice (Suez, Panama). În perioada contemporană, Anglia, care dominase Rimlandul printr-un sistem de colonii și protectorate, având centrul de greutate în subcontinentul indian, a fost succedată, în interiorul civilizației occidentale, de către SUA, care s-au impus printr-o rețea de baze militare, concentrată, în special, în cea mai importantă intersecție geografică lumii – Orientul Mijlociu.
Concurență geostrategică
Ascensiunea Angliei ca putere dominantă în Rimland s-a realizat în urma competiției cu state din Europa Occidentală cu acces la Oceanul Atlantic. Anglia a suportat concurența Spaniei, Olandei, Franței și a Germaniei, iar pentru a le învinge a exploatat rivalitatea dintre aceste puteri. De exemplu, s-a aliat cu Franța și Olanda contra Spaniei, cu Franța în fața Olandei și cu Austria și Prusia împotriva Franței. A impus un echilibru de forțe, pentru a împiedica apariția unui hegemon continental, și s-a opus creării unei puteri maritime europene capabile să îi concureze imperiul colonial și, implicit, supremația în Rimland. S-a implicat, în special, în arbitrarea conflictului franco-german, sprijinind pe rând puterea mai vulnerabilă. Însă susținerea Austriei și Prusiei contra Franței, iar ulterior a Franței împotriva Germaniei, nu a fost suficientă pentru ca Anglia să își protejeze interesele.
Și Franța, și Germania, la apogeul lor politico-militar, au clădit imperii solide, astfel că, pentru a le înfrânge, Anglia s-a asociat conjunctural cu hegemonul din Heartland (Rusia, iar ulterior URSS). Rusia era interesată să combată imperiile din Europa peninsulară (suedez, francez, german) care, în istorie, i-au contestat supremația în Heartland. Deși situate constant în conflict geostrategic, formarea în Europa Occidentală a unor imperii continentale a determinat puterile din Heartland și Rimland să se alieze. Flancând strategic aceste imperii europene, puterile din Rimland și Heartland au reuşit să le învingă. Influența Angliei și Rusiei a fost contestată și în Asia, în contextul afirmării imperiului nipon. Însă Germania și Japonia au putut fi înfrânte decisiv în război numai după intervenția SUA care s-au impus gradual ca forță maritimă și s-au substituit Angliei ca putere dominantă în Rimland.
Constatări generale
A existat permanent o tendință naturală a puterilor din zona litoralului eurasiatic de a se extinde spre interiorul masei continentale sau în sens invers. Beneficiind de condiții geografice mai avantajoase, Rimlandul și-a proiectat mai facil influența la nivel global, în raport cu Heartlandul care, din cauza enclavizării, a trebuit să caute mereu o ieșire spre mările calde ca să se integreze în relațiile internaționale. De asemenea, prin vastitatea sa și multitudinea peninsulelor și arhipelagurilor de care dispune, Rimlandul este un spațiu mai complex geografic și mai ușor de apărat decât Heartlandul dominat de stepă și expus atacurilor. În aceste condiții, Rimlandul a generat constant o superputere mondială, comparativ cu Heartlandul care a înregistrat o evoluție istorică sinuoasă (periodic, se confruntă cu declinul politico-militar marcat de tensiuni interne pentru formarea unui centru de putere).
Rimlandul este rezultatul ascensiunii la nivel global a civilizației occidentale, spre deosebire de Heartland care nu poartă o amprentă culturală majoră distinctă, constituind un sincretism eurasiatic în plan politico-militar. Anglia și SUA au dominat, prin exportul civilizației occidentale la temelia căreia a fost așezată democrația, un sistem de valori format şi dezvoltat în Rimland (un spaţiu orientat maritim şi înclinat către comerț, cooperare, egalitate etc.). Datorită eficienței democrației în organizarea şi exploatarea resurselor societăţii, puterile concurente pe care Rimlandul le-a învins în război au acceptat să se integreze benevol în sistemul lui democratic (Franța, Germania, Japonia). În schimb, pentru a putea stăpâni stepele vaste, Heartlandul s-a exprimat autoritar, etalându-și forța imperială inclusiv în relația cu Rimlandul (în raport cu care a dorit să joace rolul de furnizor de securitate).
Coordonate actuale
SUA continuă să domine Rimlandul, beneficiind, în general, de susţinerea Occidentului extins. Se bazează pe relația specială cu Marea Britanie și pe sprijinul țărilor ce suportă presiunea exercitată de puterea din Heartland în istmul ponto-baltic sau Caucaz (Polonia, România, Georgia) și de China, în zona indo-pacifică (Japonia, Australia). În schimb, Franța și Germania au adoptat o linie strategică distinctă, urmând o cale separată. Pentru a asigura pacea în Europa, nucleul franco-german, coagulat prin reconciliere, a lansat un proiect de integrare extins și în estul continentului pe fondul destructurării URSS. În istorie, și Franța, și Germania au fost învinse în războaie distrugătoare de alianța dintre Rimland și Heartland, urmate de perioade de declin. Astfel, nucleul franco-german s-a integrat în sistemul de putere din Rimland, dar, din cauza expunerii geografice a proiectului european, a cooperat și cu hegemonul din Heartland.
Disoluția URSS a implicat reluarea procesului de deconstrucție a imperiului din Heartland. Rusia a acționat în forță pentru a stopa tendințele centrifuge din sfera imperială pretinsă, în special din zonele de acces în Heartland (Afganistan, Republica Moldova, Georgia, Ucraina). Întrucât prin războiul provocat în Ucraina, poate destabiliza toată Europa, Franța și Germania s-au distanțat de Rusia. Pe fondul crizei din Heartland, Occidentul şi-a extins influenţa în istmul ponto-baltic şi Caucaz, Turcia, în Caucaz şi Asia Centrală, iar China, în Asia Centrală. Pentru a supravieţui geostrategic, Rusia mizează pe Iran şi China, în vestul, respectiv estul Asiei. Afirmându-se prioritar ca putere în Rimlandul asiatic, şi nu în Heartland, China concurează SUA pe scena mondială, competiţia fiind speculată de actori statali pentru a obţine avantaje de la ambele părți implicate (Turcia, India, Brazilia, Africa de Sud, Arabia Saudită).
Abstract
The comparative analysis is often used for geostrategic evaluation. To underline its value, Heartland and Rimland are presented and structurally compared in order to capture their nuances. Heartland and Rimland will continue to be current concepts of geostrategy, as long as human life will be tightly connected to Earth. They express themselves as historically constant realities, while technological progress only tones their value as geographical spaces.
F.B. Suciu și prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie)
