Fidel unor principii mai vechi care clamau incompatibilitatea între valorile democratice și poliția secretă, percepută ca entitate instituțională care afecta drepturile și libertățile cetățenești, Washingtonul a tratat în nota sa caracteristică, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, serviciul de intelligence înființat în timpul conflagrației – Office of Strategic Services (OSS). Acesta a fost repede dizolvat, iar componentele sale majore au fost preluate de alte instituții: Research and Analysis Branch, care constituia, după cum relevă și denumirea, palierul de analiză, a trecut la Departamentul de Stat, iar secțiunile de Secret Intelligence și Counter-Espionage (X-2), partea operativă, au ajuns la Departamentul de Război, unde au fundamentat o nouă structură, Strategic Services Unit (SSU).
În același timp, politica externă a Rusiei sovietice, care proclama, ca obiectiv principal, revoluția comunistă și extinderea acesteia în plan mondial, s-a dovedit o amenințare semnificativă la adresa ordinii internaționale post-belice, precum și a securității naționale a Statelor Unite. Confruntată cu această situație, care reclama, în primul rând, consolidarea cunoașterii specifice, Casa Albă a procedat la reformarea establishment-ului american de intelligence. În această direcție, primul pas a fost făcut prin constituirea, în ianuarie 1946, a Central Intelligence Group (CIG), având ca principală responsabilitate elaborarea unor produse integrate de intelligence, destinate, mai ales, președintelui american. Structura era formată din personal provenit de la departamentele de stat, de război și al marinei, la trei zile după ce președintele Harry S. Truman semnase pentru înființarea Autorității Naționale de Intelligence (NIS). Amiralul Sidney W. Souers a condus Central Intelligence Group, organizația care a precedat celebra Central Intelligence Agency, doar câteva luni, până în iunie 1946, acceptând de la început asumarea unui interimat.
În paralel, mediul american de intelligence, aflat încă la început de drum, resimțea în mod acut necesitatea unui limbaj comun. Iar dezbaterile cu privire la formularea acestuia nu au întârziat să apară.
Intelligence din perspectiva armatei
Potrivit documentelor de arhivă disponibile, primele demersuri în direcția conceptualizării activităților de intelligence, așa cum au fost desfășurate ele în cadrul administrației americane, au avut loc în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. În mod firesc, preocupările respective au venit din zona militară, care, confruntată cu amenințarea sovietică, s-a văzut în situația de a acorda noi valențe dimensiunii de intelligence. Manifestările din acest registru erau limitate, în acea vreme, la cunoașterea intențiilor și a capabilităților forțelor armate inamice, respectiv la o serie de elemente de pe câmpul de luptă (combat intelligence).
În vederea utilizării în mod unitar a terminologiei militare și de intelligence la nivelul administrației americane, s-a luat decizia codificării unor noi termeni, iar rezultatul s-a concretizat prin elaborarea lucrării intitulate „Joint Dictionary of Military Terms for Army-Navy Use”. Responsabilitatea a revenit Secțiunii de Cercetare și Analiză din cadrul Army and Navy Staff College (ANSCOL), condusă de colonelul George O’Shea, după cum atestă un document timpuriu al CIG, datat în 4 martie 1946.
Luându-și în serios rolul și atribuțiile de instituție centrală a intelligence-ului american, care implica și partea de coordonare, CIG și-a manifestat, conform celor expuse în document, interesul de a „examina informal” termenii din draft-ul elaborat de ANSCOL, „în vederea acordului pentru definițiile în forma actuală sau recomandării de modificări”. Intenția CIG nu s-a putut materializa imediat. Dincolo de asigurările transmise de colonelul George O’Shea, șeful secțiunii menționate, care își exprima bucuria de a avea o întâlnire cu reprezentantul CIG, lăsându-i acestuia din urmă alegerea momentului, perspectivele organizării acesteia nu au fost clarificare. Colonelul O’Shea menționează, în același document, că Dicționarul „nu progresa foarte repede încă, prin urmare, nu este nicio grabă”.
Un document din 21 octombrie 1946 atestă că precursorul CIA era implicat, la acea dată, în procesul de elaborare a Dicționarului. Același document prezintă și o serie de definiții agreate, respectiv propuse ale unor termeni de intelligence, care au fost fundamentate în grupul de lucru. Între acestea se evidențiază o definiție extinsă a noțiunii de intelligence, prezentată ca fiind: „produsul final al colectării, evaluării, corelării, interpretării și diseminării în timp util către agențiile competente a informației curente din toate sursele disponibile, în chestiuni care țin de preocupările imediate sau de perspectivă privind politica externă, militară sau securitatea”.
Propuneri și dezbateri
Alături de celelalte agenții de intelligence din cadrul armatei, CIG urma să își expună opinia asupra unui draft care cuprindea diferiți termeni ce urmau să fie codificați în cuprinsul Dicționarului. Participarea CIG la definirea termenilor specifici, firească din perspectiva activității desfășurate, a fost solicitată de generalul Hoyt S. Vandenberg, care îl înlocuise pe Soeurs în fruntea CIG. În calitate de Director al Comunității de Intelligence (Director of Central Intelligence / DCI), Vandenberg a adoptat o atitudine diferită de cea a predecesorului său. Spre deosebire de atitudinea conciliantă a lui Souers, care încerca să mențină un climat de cooperare, Vandengerg a încercat să consolideze poziția Central Intelligence Group în cadrul celorlalte departamente de intelligence. Aceste demersuri l-au plasat pe Vandenberg într-o competiție cu ceilalți șefi ai structurilor de intelligence, nu doar în privința autorității, ci și a conceptualizării sistemului american de intelligence. La începutul mandatului său, CIG nu avea un statut reglementat, structura fiind finanțată din bugetele departamentelor care furnizau și personalul, respectiv Departamentul de Stat, Departamentul de Război și Departamentul Naval. De asemenea, Central Intelligence Group avea, la acel moment, o capacitate limitată de cercetare și analiză, lipsindu-i resursele necesare furnizării propriilor produse de intelligence strategic și politic, așa cum reiese din materialul „Foreign Relations of the United States 1945-1950. Emergence of the Intelligence Establisment”, disponibil în arhiva electronică a Departamentului de Stat, care conține informațiile publicate între 1997 și 2001.
Din documentul menționat reiese și faptul că, „între șeful DCI și omologii din celelalte departamente de intelligence dezbaterile vizau mai mult probleme sistemice, jurisdicționale, organizaționale sau procedurale, și mai puțin teme reale referitoare la evenimentele externe sau capabilitățile sau intențiile guvernelor străine”. Competiția amintită anterior s-a reflectat în dezbaterile de la acel moment pe marginea unei terminologii comune în domeniul intelligence.
Un dicționar comun
Într-un memorandum din 2 decembrie 1946, în calitate de DCI, Vandenberg îi transmitea șefului Naval Intelligence Office (NIO) faptul că CIG considera „necesar să încerce o clarificare a cuvintelor și termenilor folosiți de agențiile de intelligence”. Prin acest demers, CIG viza, potrivit celor expuse în cuprinsul documentului menționat, uniformizarea terminologiei specifice de intelligence la nivelul întregii administrații americane. Textual, acest lucru presupunea „crearea unui dicționar profesional, util pentru toate agențiile guvernamentale, prin reducerea definițiilor la termeni comuni, acceptabili pentru toate agențiile”.
Răspunsul formulat de șeful NIO, amiralul în retragere T. B. Inglis, la solicitarea lui Vandenberg a fost previzibil. În cuprinsul memorandumului din 7 ianuarie 1947, în care prezintă și un scurt istoric al problemei, Inglis făcea următoarele recomandări către DCI și Joint Intelligence Commitee (JIC – structură înființată la începutul celui de-al Doilea Război Mondial pentru furnizarea rapoartelor de intelligence către comandanții militari și autoritățile de nivel foarte înalt din SUA):
1) agențiile de intelligence din cadrul armatei și CIG să deruleze un proiect comun pentru pregătirea unui dicționar profesional cu termeni standard de intelligence;
2) definițiile stabilite să fie incluse în Joint Dictionary of Terms for Army-Navy use;
3) angajarea unui specialist care să se asigure că definițiile profesionale aprobate coincid, pe cât posibil, cu cele oferite în dicționarele standard;
4) CIG și Joint Intelligence Staff (JIS – structură de lucru în cadrul Joint Intelligence Commitee) să solicite Joint Chiefs of Staff (JCS – structură înființată în 1942 pentru coordonarea operațiunilor militare terestre, navale și aeriene. Importanța structurii a crescut treptat, sub conducerea președintelui F.D. Roosvelt, iar la sfârșitul războiului a putut oferi un model funcțional pentru conducerea armatei) retragerea din Joint Dictionary a tuturor termenilor de intelligence până la finalizarea proiectului stabilit la primul punct.
Prioritatea o constituia, în mod evident, elaborarea dicționarului profesional inițiat de JCS. Prin urmare, Inglis îi transmitea lui Vandenberg, într-un document din 7 februarie 1947, necesitatea desemnării unui reprezentant cu care să se poată întâlni cât mai rapid în vederea examinării termenilor care urmau să fie incluși în proiectatul Joint Dictionary.
Cu toate acestea, procesul a continuat să se desfășoare lent. Un memorandum din 22 august 1947 anunța o nouă întâlnire între reprezentanții JIC și CIG, cu scopul de a „continua discuțiile despre terminologia de intelligence”. Textul documentului lasă să se întrevadă diferența, foarte probabilă, de opinie a reprezentanților celor două structuri privind definirea termenilor supuși dezbaterii, în marja întâlnirilor de lucru pe care le-au organizat. Situația a fost rezolvată cu implicarea directă a unei alte instituții: Intelligence Advisory Board (IAB), organ format din șefii instituțiilor de securitate națională, având rolul de a-l consilia pe DCI în chestiunile specifice. Pe masa discuțiilor continuau să figureze cinci termeni care defineau activitatea și produsele de intelligence: current, basic, staff, departmental și national. Grupul interinstituțional de lucru a hotărât să nu ia „nicio măsură suplimentară până la organizarea reuniunii IAB (în așteptare) pentru a lua în considerare revizuirea unora dintre acești termeni.” Dacă în privința termenilor current, basic sau staff intelligence se convenise asupra acceptării oricărei definiții revizuite, în privința termenilor de national și departamental intelligence se stabilise păstrarea definițiilor deja formulate.
Consensul final
Propunerile prezentate la întâlnirea din 26 august 1947 au fost acceptate de cele două părți, ceea ce a dus la finalizarea procesului de elaborare a termenilor de intelligence pentru Joint Dictionary. Cu aceasta, CIG își încheia participarea la demersul inițiat de JCS chiar înainte de a părăsi scena, pentru a lăsa locul noii instituții – Central Intelligence Agency (CIA – creată în 18 septembrie 1947, în baza National Security Act, care a pus și bazele formale ale comunității americane de intelligence). Pintr-un memorandum din 19 septembrie 1947, Vandenberg a transmis JIS că aprobă anexele documentului discutat la ultima întâlnire a grupului comun de lucru (JIC 383/3), cuprinzând definițiile termenilor de intelligence ce fuseseră agreate în cadrul acestuia. Din totalul celor 72 de termeni care au făcut obiectul activității derulate de către grupul de lucru, doar pentru 11 dintre aceștia au fost formulate definiții, cu propunerea de a fi incluși în Dicționar. Pentru ceilalți termeni examinați, s-a decis, după caz, fie utilizarea lor conform dicționarului standard sau a preconizatului dicționar profesional, fie neutilizarea sau ștergerea.
Produsul JIS – CIG a apărut în iunie 1948, sub egida JCS, având caracter restricționat, sub denumirea Dictionary of United States Military Terms for Joint Usage. Un titlu mai scurt, utilizat în mediul militar american, este însă Joint Publication (JP) 1-01 (initial, JCS Pub 1). Dicționarul conține 98 de pagini și acoperă o paletă relativ largă de termeni.
Este interesant să amintim și câțiva dintre termenii preluați în „Dictionary of United States Military Terms for Joint Usage” care s-au aflat în centrul dezbaterilor CIG-JIC și care au contribuit la definirea sistemului american de intelligence, așa cum îl cunoaștem astăzi.
Intelligence Agency – „organizație, sau părți subordonate acesteia, responsabilă în principal sau angajată în: culegerea de informații; transformarea acestor informații în intelligence și diseminarea ulterioară a produsului de intelligence”.
Intelligence Information – „informație capabilă să fie folosită în scop de intelligence. Acest termen are legătură cu acele fapte sau date care au o posibilă utilitate pentru estimarea situațiilor, capabilităților sau vulnerabilităților actuale sau potențiale legate de zonele externe”.
Basic Intelligence – „intelligence factual care rezultă din colaționarea de informație enciclopedică de natură mai mult sau mai puțin permanentă sau statică și de interes general, care, ca rezultat al evaluării și interpretării, este considerată a fi cea mai bună disponibilă”.
Current Intelligence – „informație punctuală sau intelligence de toate tipurile și formele, de interes și valoare imediată pentru personalul operativ sau politic, care este utilizată, de obicei, fără întârzierile legate de o evaluare sau interpretare completă”.
Staff Intelligence – „intelligence pregătit de orice departament sau agenție prin corelarea și interpretarea tuturor materialelor de intelligence disponibile pentru a-și îndeplini cerințele și responsabilitățile specifice”.
Departmental Intelligence – „toate tipurile de intelligence, incluzând basic, current și staff intelligence, necesare unui departament sau unei agenții independente a guvernului federal și unităților subordonate acestora pentru a-și executa misiunea și a-și îndeplini responsabilitățile legale”.
De-a lungul timpului, „Dictionary of United States Military Terms for Joint Usage” a cunoscut mai multe revizuiri (prima deja în anul 1950), fiind actualizat în permanență, astfel încât să poată răspunde cât mai adecvat și clar scopului său: asigurarea unui înțeles standardizat în privința activităților din mediul militar și de intelligence.
În prezent, Dicționarul este editat, lunar, de către Departamentul Apărării (Department of Defense / DoD) și se aplică tuturor componentelor acestuia, constituind „terminologia primară” în sfera militară americană.
Abstract
Enhancing the interoperability of US armed forces in the early years of the Cold War also required a common language. This meant, first and foremost, defining terms of interest in order to standardise them. The process was initially carried out by the military, but soon the newly established Central Intelligence Group (CIG) was brought in to define intelligence terms. The result was the Dictionary of United States Military Terms for Joint Usage, published in June 1948.
Autor: Dan Roman
