„Echelon Conspiracy” (promovat în România sub numele „Conspiraţie la nivel înalt”) pare un film banal despre ECHELON, sistemul american de supraveghere a comunicaţiilor, a cărui existenţă a fost negată decenii la rând de oficialii SUA.
Deşi este un film de acţiune fără prea multe calităţi, se remarcă prin faptul că tratează un subiect avant la lettre, dacă ţinem cont că, la momentul apariţiei, în 2009, în spaţiul public existau numeroase discuţii cu privire la proiectul ECHELON, dar Edward Snowden încă nu publicase documentele care au convins pe toată lumea de existenţa acestuia.
Filmul abundă în clişee în ceea ce priveşte acţiunea, personajele şi replicile. Este prezentă o gamă largă de personaje hollywoodiene: cetăţeanul obişnuit devenit super-erou peste noapte, personajele negative care se dovedesc a fi altceva decât par, idila (evident, şi ea şi el sunt frumoşi, deştepţi, curajoşi şi cu spirit de sacrificiu), cursa de maşini şi nelipsita intruziune a ruşilor. Întâlnim numeroase răsturnări de situaţii, piste false create fără o justificare solidă în economia acţiunii, grijă insuficientă pentru logică şi acurateţe, precum şi multă libertate acordată artei în raporturile ei cu realitatea. Iar „cireaşa de pe tort” o reprezintă sfârşitul previzibil şi un epilog cu pretenţii de mesaj, de altfel formulat explicit, probabil pentru a da greutate filmului, transformat astfel într-o lecţie despre greşelile speciei umane.
Totuşi pelicula ar putea să trezească interesul unui public mai larg, nu doar fanilor genului „urmăreşte indiciile”, deoarece atinge mai multe puncte sensibile. Filmul speculează nevoia de intimitate şi coincide cu o dezbatere aprinsă referitoare la asigurarea securităţii naţionale şi respectarea drepturilor omului. Chiar dacă această dilemă este tratată superficial şi trecută în plan secundar, semnele de întrebare care se ridică urmărind evoluţia personajului principal depăşesc limitele ecranului şi rămân în mintea spectatorului după ce filmul s-a încheiat.
Lanţul misterelor
Un tânăr american, Max Peterson (interpretat de Shane West), recepţionează nişte mesaje ciudate pe un telefon ultra-performant, care nu există pe piaţă şi pe care l-a primit de la un expeditor necunoscut. Cu toate strădaniile lui, nu poate identifica expeditorul coletului şi al mesajelor. Iniţial, neobişnuitul cadou îi oferă o serie de surprize plăcute, însă apoi personajul este antrenat într-o înlănţuire de evenimente care îi pun viaţa în pericol şi a căror cauză nu o înţelege.
Prima „lovitură de teatru” este descoperirea legăturii cu ECHELON, un sistem automatizat de interceptare a comunicaţiilor, gestionat de NSA – Agenţia Naţională de Securitate. Cu toate că aude pentru prima dată de ECHELON şi de ceea ce presupune acesta, nu pare deloc deranjat. Probabil că nici nu are timp să îşi pună probleme de acest fel pentru că este într-o goană continuă pentru supravieţuire.
El începe să se îngrijoreze atunci când află că şefii NSA au propus Congresului american un proiect de îmbunătăţire a programului informatic ECHELON, prin care s-ar permite accesul sistemului la toate calculatoarele personale. Max priveşte această situaţie ipotetică drept o invazie în viaţa personală, prin prezenţa permanentă a unui spion virtual în căminul său. Personajul le induce spectatorilor ideea de poliţie politică şi îi provoacă să continue raţionamentul şi să tragă concluziile.
Pentru el, problema mai presantă este aceea de a afla cum a fost posibil ca sistemul menit să îi apere pe cetăţenii americani să devină o sursă de ameninţare pentru aceştia. Cine este în spatele acestei ameninţări? Care sunt intenţiile? De ce se întâmplă toate aceste lucruri? În acest fel, cu sau fără voia lui, personajul principal este antrenat într-o serie de situaţii riscante, care ridică alte semne de întrebare, de data aceasta cu privire la utilizarea abuzivă a sistemului de interceptare şi a resurselor lui.
Dezlegarea misterelor poveştii este destul de convenţională, dar de natură să contribuie la amplificarea nemulţumirilor legate de existenţa ECHELON. Soluţia identificată în final ar putea fi considerată o provocare pentru ambele tabere, atât cea a susţinătorilor reţelei (în speţă asimilaţi angajaţilor NSA), cât şi cea a adversarilor ei (cetăţenii obişnuiţi).
Un sistem cu acoperire globală
În cazul în care nu sunteţi familiarizaţi cu ECHELON şi NSA, o incursiune rapidă pentru documentare în lumea internetului ar putea să vă arate că ECHELON este un sistem automatizat de ascultare a comunicaţiilor, atât publice, cât şi private, oricare ar fi suportul lor, adică telefon, fax, mail. Sistemul este operaţional la nivel mondial; sunt interceptate toate comunicaţiile, apoi sunt selectate cele care conţin mesaje care ar putea prezenta un interes aparte, în funcţiile de criteriile stabilite de gestionarii reţelei.
Reţeaua a fost constituită de SUA, în cooperare cu Marea Britanie, într-o formă incipientă, încă din timpul celui de-l Doilea Război Mondial, pentru interceptarea comunicaţiilor militare. La sfârşitul conflictului, s-a convenit continuarea colaborării şi pe timp de pace, demers consfinţit în anul 1947 prin semnarea Tratatului numit UKUSA, de către statele iniţiatoare, cărora li s-au alăturat Canada, Australia şi Noua Zeelandă.
Sistemul ECHELON ia forma actuală începând cu anii 1970, când este preluat de NSA, pentru a fi utilizat în cadrul Războiului Rece. Agenţia fusese înfiinţată în 1952 pentru a concepe sistemele de criptare capabile să asigure confidenţialitatea comunicaţiilor Guvernului american. La câţiva ani de la înfiinţare, a preluat controlul bazei de la Menwith Hill, în nordul Angliei, unde se află cea mai mare staţie de interceptare din lume.
Primele dezvăluiri în mass-media cu privire la existenţa ECHELON au fost făcute în anul 1977, de către jurnalistul de investigaţii Duncan Campbell. Acesta a dus o luptă de câteva decenii pentru a demonstra adevărul afirmaţiilor sale, în condiţiile în care NSA a negat vehement orice implicare.
Abia în anul 2015, fraza „Yes, there is an ECHELON system” şi restul informaţiilor cuprinse în documentele interne ale NSA, publicate de Edward Snowden, au confirmat, fără urmă de îndoială, existenţa ECHELON şi rolul său în supravegherea comunicaţiilor prin satelit.
Sistemul a fost justificat, la început, prin argumente legate de apărarea militară, respectiv contracararea riscurilor generate de blocul comunist. Mai târziu, ameninţarea teroristă a servit drept justificare pentru menţinerea sa. Cu toate acestea, sunt voci din mediile private, până la nivel statal, care acuză utilizarea ECHELON pentru spionajul economic, politic, electoral etc. Diverse rapoarte au relevat că au fost urmărite guverne, companii, organizaţii şi indivizi, iar câteva dintre aceste situaţii sunt reflectate şi în film.
Răspunsul la întrebările ridicate de existenţa ECHELON încearcă să stabilească dacă reţeaua aduce atingere drepturilor individului şi în ce măsură nevoia de asigurare a securităţii naţionale poate fi o justificare.
Abstract
Echelon Conspiracy is a movie focusing on diverse implications which the illegal use of US-led Echelon communication interception system might have on the existence of ordinary citizens.
The movie depicts the main character in a relentless struggle for survival against an unknown enemy, underlying also the right to private life.
At a first glance, the government side is opposed to the citizens’ one, as the two of them apparently pursue divergent interests: national security versus human rights. The movie proposes a solution, still leaving the debate open.
Autor: Mihaela Răcaru
