Potrivit datelor publicate de Consiliul Europei în „Cartea albă a criminalității organizate transnaționale”, pe continent sunt active aproximativ 3.600 de grupuri infracționale organizate internațional. La nivel global, Oficiul ONU pentru combaterea traficului de droguri şi prevenirea criminalităţii estimează că între 2% și 5% din Produsul Intern Brut global este spălat în fiecare an. Într-un studiu Transparency International ţările din Balcanii de Vest se află la mijlocul clasamentului format din 180 de state. Cele mai bune poziţii în acest studiu le ocupă Croaţia (locul 47) şi Muntenegru (locul 45), în timp ce Serbia (locul 94) și Kosovo (locul 104) sunt considerate statele cu cel mai ridicat nivel de corupţie din regiune.
În cele mai multe situații, atunci când subiectul Balcanilor de Vest este o temă de discuție, apare inevitabil trimiterea la sintagma „Balcanii – butoiul de pulbere al Europei”, un clișeu des folosit pentru a descrie această regiune percepută ca loc nesigur și generator de conflicte. Incontestabil, regiunea balcanică a fost puternic marcată de transformările dramatice din ultimii 20 ani, de războaiele civile și de destrămarea Iugoslaviei. Amplasarea geografică între actori importanţi din estul şi vestul Europei, dar şi la graniţa intereselor concurente ale marilor puteri, a transformat Balcanii într-o miză constantă a luptei pentru extinderea sferei de influență. Toate acestea, alături de instabilitatea economică, politică și socială, la care trebuie adăugat temperamentul specific regiunii, au favorizat dezvoltarea fenomenului criminalității organizate în această zonă.
Sub aspectul sociologic, din perspectiva teoretizărilor lui Emile Durkheim și Robert E. Merton, criminalitatea organizată din statele ex-iugoslave poate fi asociată anomiei, definită ca absența normelor sau valorilor sociale la nivelul individului ori ale comunității. Într-un astfel de context, criminalitatea poate fi considerată o „tactică de supraviețuire” economică și națională, dar una care atrage după sine importante costuri politice, sociale și economice.
Balcanii, un mediu propice pentru criminalitatea organizată
În ultimii 20 de ani, grupările de criminalitate organizată (GCO) au acumulat un important capital financiar, și-au consolidat influenţa şi relaţiile, iar aria de acţiune s-a extins dincolo de graniţele statelor din care proveneau, afectând statele din vecinătate și, implicit securitatea Uniunii Europene. Amploarea rețelelor de criminalitate organizată din Balcani, varietatea activităților întreprinse și profiturile de ordinul milioanelor de euro nu au fost posibile fără aportul și implicarea unor funcționari publici și a unor persoane cu influență decizională. Caracteristicile criminalităţii organizate din anumite state balcanice indică potenţialul acesteia de a fi utilizată ca instrument hibrid, după modelul Ucrainei, pentru fragilizarea instituţiilor statului prin corupţie sau influenţă la nivel înalt, asigurarea unor canale clandestine pentru fonduri utilizate în acţiuni neasumate oficial sau susţinerea platformelor folosite în propagandă şi influenţă sau a acţiunilor serviciilor secrete.
Mafiile autentice prezente în arealul balcanic sunt specifice culturilor tradiţionale, fundamentate pe legături de rudenie, limba vorbită sau originea geografică, funcţionale din punct de vedere socio-economic şi foarte dificil de penetrat. Plasarea geografică a regiunii, între Orient şi Occident, implică o poziție favorizantă în cadrul rutelor pentru trafic internațional (persoane, droguri, produse puternic accizate, armament).
O analiză Interpol privind magnitudinea, implicaţiile şi efectele traficului cu heroină evidențiază două rute principale de introducere în Europa a drogurilor, una dintre acestea fiind ruta balcanică, ce trece prin Europa de Sud-Est, iar cealaltă fiind Drumul mătăsii, care trece prin Asia Centrală. Se estimează că 37% din întreaga cantitate de heroină afgană, aproximativ 140 de tone, urmează ruta balcanică, astfel că cea mai mare parte din heroina confiscată, provine de pe acest traseu. Grupările de crimă organizată din Balcani se regăsesc în topul celor mai violente structuri criminogene din lume.
În ciuda specificului etnic şi a diferendelor statale sau naţionale, sunt consemnate legături multiple şi permanente la nivelul grupărilor de criminalitate organizată, liantul constituindu-l câştigul financiar şi puterea obţinută în interiorul zonelor controlate.
Distribuția grupărilor în regiune
Criminalitatea organizată sârbă este compusă din organizaţii criminale din Serbia sau etnici sârbi din diaspora, având ca domenii de activitate predilecte traficul cu ţigări, combustibil, arme, droguri, migrație ilegală, furturi, taxe de protecţie sau asasinate politice. Operând în mai mult de 10 țări (inclusiv Germania, SUA, Marea Britanie, Franța), grupările sârbe se numără printre cele mai extinse rețele interlope din Europa. Coagularea s-a produs în perioada Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, sub protecţia autorităţilor, care tolerau grupările criminogene cu condiţia ca acestea să îşi canalizeze activităţile ilegale spre vestul Europei, iar sumele obţinute să fie repatriate. Elemente reprezentative ale crimei organizate din Serbia sunt semnalate în prezent mai ales în nordul regiunii Kosovo, operațiunile acestora de contrabandă și trafic cu diverse produse beneficiind de protecție la nivelul factorilor de decizie.
Regiunea Kosovo este definită drept o „zonă liberă“ pentru astfel de grupări, sursele de venit provenind din contrabanda de combustibil și alte produse accizabile (țigări în mod special), migrație ilegală, prostituție, trafic de armament, de droguri şi organe. Se remarcă o cooperare susținută între grupările kosovare și cele albaneze, pornind de la afinităţile etnice sau culturale şi organizarea similară (influenţată de cea italiană).
Grupările albaneze s-au dezvoltat pe fondul nivelului scăzut de trai, al instabilităţii politice şi corupţiei sistemului. Influenţa exercitată de mafia italiană asupra criminalității albaneze este semnificativă în contextul în care, la începutul anilor `90, albanezii au început să emigreze în statele vecine, îndeosebi în Italia, unde au acționat în reţelele de trafic de droguri existente, conduse de ruşi, italieni sau sârbi. După revenirea în statul de origine, grupările albaneze au dezvoltat adevărate „industrii” ale contrabandei cu arme, alcool, ţigări şi petrol, traficului de droguri şi prostituţiei. În Albania sunt introduse mari cantități de cocaină, provenite din America Latină, care sunt distribuite în Kosovo, Serbia și Bosnia şi Herțegovina, fiind apoi transportate în Occident. Grupările albaneze excelează îndeosebi în activități specifice traficului de droguri, fiind recunoscute drept lideri pe piață. Consumatorii de heroină au denumit drogul de proveniență albaneză „Albanian lady” sau „Albanka”.
Cu privire la Albania și Kosovo, un raport din 2016 al Congresului American specifică faptul că „Albania și Kosovo sunt inima comerțului balcanic cu droguri, care leagă Pakistanul și Afganistanul de Europa. Ruta valorează aproximativ 7 miliarde de dolari anual și aproximativ 80% din heroina ce ajunge în Europa de vest urmează acest traseu.” Albania reprezintă şi una dintre sursele principale de canabis pe piețele internaționale, alături de țări precum Columbia, Jamaica, Olanda și Paraguay.
Activităţile criminale predilecte ale grupărilor muntenegrene sunt traficul de arme, droguri, persoane, atacurile armate şi crimele la comandă, prostituţia, furtul și contrabanda cu produse puternic accizate. Pentru Muntenegru, contrabanda cu ţigări se menţine ca principală activitate ilegală generatoare de profituri semnificative şi constante, aspect favorizat de diferența de acciză între spaţiul comunitar şi cel extra-comunitar. Având în vedere rolul portului Bar ca poartă de acces a ţigărilor în spaţiul european și miza financiară, zona de influenţă este disputată de numeroase grupări balcanice.
Alte domenii în care activează grupările balcanice sunt traficul de armament (în 2016-2017, date oficiale arătau că mafia albaneză controla 47% din activităţile la nivel mondial), prostituţie şi proxenetism (mafia albaneză şi cea kosovară controlau 70% din activităţile de prostituţie din Londra).
Susținere la nivel decizional
Într-un raport al Inițiativei Globale împotriva Criminalității Organizate Transnaționale (Joint Research Centre on Transnational Crime), publicat în 2018, în baza analizei economiei politice a regiunii și a evidențierii legăturii dintre guvernarea slabă și vulnerabilitatea economică, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Muntenegru, Nordul Macedoniei și Serbia au fost definite ca veritabile fiefuri pentru criminalitatea organizată.
În ultimii zece ani, în statele balcanice a fost abordat un discurs împotriva fenomenului criminalităţii organizate, însă iniţiativele de combatere au fost asociate, în multe situații, cu direcționarea afacerilor ilicite către grupări de criminalitate organizată preferențiale, confirmând relația biunivocă dintre reprezentanți ai mediului decizional și anumite rețele criminogene. În Balcani, influența criminalităţii organizate în rândul funcționarilor reprezintă principalul obstacol în calea integrării europene a regiunii și are efecte directe asupra stabilității politice ale statelor din areal. Din acest motiv, combaterea fenomenului nu poate fi tratată doar ca sarcină sau responsabilitate a unui singur stat, ci trebuie înțeleasă ca o obligație atât a tuturor actorilor din regiune, cât și a Uniunii Europene.
Abstract
Social, political and economic developments in West Balkans have directly impacted organized crime (OC) in the area, which has soared in the last twenty years, relying on large amounts of money, influence and connections. OC groups operations have crossed borders and keep on spreading with a direct impact on Romania’s and EU’s security. The main features of the OC originating in Balkans suggest its capability to become a hybrid warfare tool, deployed to weaken states, local governments, and institutions through corruption.
Autor: Alina Loșniță
