Zece istorii ale contraspionajului românesc

Cel mai mare succes în domeniul contraspionajului din toate timpurile ar trebui să ne prezinte situaţii spectaculoase cu spioni capturaţi sau omorâţi. Nu este cazul întotdeauna, căci realitatea este adeseori surprinzătoare. Astfel, scriitorii şi istoricii numesc „focul grecesc” ca fiind cea mai bine păzită reţetă din lume, dar acest succes al contraspionajului nu are nimic din filmele cu James Bond în el.

Denumit şi „bomba atomică a antichităţii”, „focul grecesc” era o armă incendiară care producea flăcări greu de stins, chiar şi pe suprafaţa apei. Metoda de fabricare a „focului grecesc” a rămas un mister până în zilele noastre, iar istoria ne spune că armatele bizantine au reuşit să păstreze secretă reţeta, folosind împotriva inamicilor metode de contrainformaţii cum ar fi, de exemplu, compartimentarea. Mai precis, liderii militari bizantini au împărtăşit secretul doar unui grup de elită şi au produs componentele amestecului în zone diferite.

Dacă am reuşit să vă captăm atenţia, vă invităm să regăsiţi, în continuare, câteva elemente inedite din lumea contraspionajului. Promitem să strecurăm printre ele şi întâmplări cu spioni!

1. Teritoriile românești, spațiu-țintă al spionilor
Cronicarul maghiar Anonymus relatează că bogăţiile ţinuturilor conduse de voievodul Gelu au atras atenţia lui Tuhutum, căpetenia unui trib maghiar. Interesat, Tuhutum a trimis o iscoadă în Transilvania, acesta fiind unul dintre primele cazuri de spionaj, datate istoric, derulate împotriva teritoriilor româneşti. După finalizarea expediţiei lui Opaforcos, spionul maghiar Tuhutum a atacat şi învins oastea lui Gelu, în jurul anului 904, devenind stăpân asupra teritoriilor sale.

2. Eminescu, fan al criptologiei
Profesorul de matematică Ilie Torsan a petrecut 40 de ani în domeniul criptologiei, în cadrul serviciilor secrete româneşti. Odată ieşit la pensie, Torsan şi-a dedicat timpul studiind texte criptate din literatura română. În urma unei astfel de investigaţii a identificat în scrierile lui Mihai Eminescu mesaje ascunse de poet prin utilizarea criptologiei. Poetul român a folosit şirurile lui Fibonacci pentru a ascunde un mesaj ce ar putea indica persoanele responsabile de înlăturarea acestuia din viaţa publică şi politică. Fostul ofiţer al serviciilor secrete poate face astfel, la peste un secol de la moartea poetului, lumină asupra misterelor ce au învăluit viaţa lui Eminescu.

3. Maria Tănase, agent de contrainformaţii?
Conform unor date din arhivele Securităţii, la sfârşitul anilor ’30, celebra cântăreaţă Maria Tănase avea relaţii apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei de presă Havas şi, se pare, agent al serviciilor secrete franceze. În 1940, Abwehr (serviciul secret al armatei germane) încearcă să o recruteze, dar fără succes. De asemenea, în 1941, este văzută în compania lui Alfred de Chastelain, şeful filialei sud-est europene a spionajului britanic. Astfel de date, la care se adaugă şi colaborarea cu Eugen Cristescu, şeful Serviciului Secret de Informaţii (1940-1944), îi conferă Mariei Tănase semnalmentele unui veritabil agent de contraspionaj.

4. Agentul 533
Una dintre cele mai mari lovituri din istoria contraspionajului românesc se datorează, probabil, tot unei femei-agent. În 1939, Serviciul Secret de Informaţii condus de Mihail Moruzov primea informaţia că spionajul militar maghiar intenţionează să organizeze în România o reţea de comunicaţii prin telegrafie fără fir. Profitând de oportunitate, Moruzov a infiltrat în serviciul de spionaj militar maghiar un agent care a adus în România, la sfârşitul misiunii, un aparat de radio-emisie pe unde scurte. Dispozitivul-minune urma să furnizeze Marelui Stat Major al Armatei Române legătura directă cu omologul maghiar, fără ca ungurii să ştie. Deşi documentele de arhivă nu fac referire la numele real al Agentului 533, există indicii că în spatele acestui indicativ s-ar afla o frumoasă tânără. Un lucru este cert: româncele ar putea fi agenţi de succes.

5. O dată istorică
Pentru contraspionajul românesc, ziua de 26 iunie 1930 a rămas în istorie. Este data publicării Legii nr. 124 privind contraspionajul şi trădarea în timp de pace, care a adus elemente de modernitate în acest domeniu şi a reglementat activităţile specifice. O dată de care suntem mândri, mai ales că pe 26 iunie sărbătorim Ziua Direcţiei Generale Contraspionaj şi Ziua Drapelului Naţional al României.

6. Secretul „focului grecesc”, în varianta românească
Exemplul bizantin al păstrării secretului „focului grecesc” pare să fi servit ca sursă de inspiraţie şi pe meleagurile româneşti, fiind demn de amintit aici cazul lui Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret român. După moartea sa (1940), agentura secretă nu a mai putut fi reconstituită. Moruzov ar fi fost dispus să-i dezvăluie doar lui Ion Antonescu informaţiile, dar mareşalul a refuzat să-i acorde o întrevedere, probabil ca urmare a disensiunilor mai vechi dintre cei doi. Păstrarea secretelor era o adevărată filosofie de viaţă a şefului spionilor, însăşi fiica lui Moruzov aflând cine este tatăl ei abia după moartea acestuia.

7. O invenţie românească
Contraspionajul în întreprinderile româneşti este o invenţie românească. Potrivit lui Ion Stănescu, fost preşedinte al Consiliului Securităţii Statului în perioada 1968-1972, Nicolae Ceauşescu ar fi venit cu ideea creării unor birouri ale Securităţii în întreprinderi, pentru ca ofiţerii să „conlucreze” direct cu angajaţii, ca măsură preventivă pentru protejarea secretelor româneşti din zona exporturilor.

8. Naturaleţe şi simplitate
Asemenea spionajului, contraspionajul implică arta naturaleţei şi a simplităţii. În multe rânduri, spionii reuşesc să culeagă informaţiile utile, fără a-şi devoala interesul real faţă de un subiect, utilizând tehnici de inginerie socială şi programare neurolingvistică (NLP). Aceştia au capacitatea de a-şi manipula şi exploata cu naturaleţe interlocutorii, care le oferă informaţii chiar din proprie iniţiativă, fără a le conştientiza importanţa. Diverse adrese, numere de telefon, numele persoanelor apropiate sau hobby-urile par date neimportante și neutilizabile, dar sunt esențiale pentru calibrarea operațiunilor pe care spionii le derulează.

9. Contraspionajul, mai ofensiv decât spionajul
Contraspionajul nu este deloc pasiv. De fapt, trebuie să fie mai ofensiv decât spionajul. Reţeta eşecului în contraspionaj presupune să te retragi în fortăreaţa informaţiilor pe care le cunoşti deja despre adversarul tău şi, din această siguranţă iluzorie, să aştepţi ca lucrurile să se întâmple de la sine; poate, ca noi toţi, şi adversarul va greşi la un moment dat, nu? Deşi aşteptarea în munca de contrainformaţii este o armă redutabilă, cu eficienţă dovedită în timp, ea nu este singura metodă de a te proteja în faţa unui adversar în permanentă mişcare şi transformare. Este, deci, nevoie să treci la ofensivă, să fii tu cu un pas înaintea spionului şi niciodată să nu crezi că ceea ce cunoşti despre el este de ajuns. Cu alte cuvinte, încearcă tot timpul să ajungi la ţinta spionului înainte ca acesta s-o facă. Altfel, e deja prea târziu.

10. Internetul, o extensie a mediului operativ
Pentru spioni (şi contraspioni) internetul este doar o extensie a mediului operativ. Am început să ne trăim o bună parte din viaţă online, iar această tendinţă se va accentua pe măsură ce tehnologia va evolua şi vor apărea aplicaţii capabile să simuleze din ce în ce mai bine interacţiunea umană. În mod evident, activitatea de spionaj „migrează” şi ea în mediul online, din simplul motiv că foarte multe din informaţiile vizate se găsesc acolo. De cele mai multe ori, informaţia din online este mult mai uşor de obţinut decât cea din viaţa „reală”; spre exemplu, suntem destul de greu de convins să ne oferim numele, pe cel al prietenilor noştri apropiaţi, profesia ori hobby-urile unui străin întâlnit pe stradă, dar o facem de bunăvoie pe internet. Aşadar, informaţia, chiar şi cea sensibilă privind, să spunem, un contract confidenţial între două companii, nu este la fel de bine protejată în mediul virtual aşa cum este în realitatea palpabilă din jurul nostru, din motiv că ceea ce se petrece în „virtual” nu are aceleaşi consecinţe ca în „real”. Totuşi, se impune ca aceste informaţii sensibile şi valorile pe care acestea le desemnează să fie protejate. De cele mai multe ori, dacă un spion doreşte să obţină o informaţie din online, nu se va împiedica de un simplu program antivirus sau de un firewall; de aceea, în mod necesar, contraspionii îşi orientează eforturile din ce în ce mai mult către mediul online, căci acolo se află şi ţintele lor, iar contraspionajul este completat de tot felul de device-uri conectate le internet.

Abstract

There are many unique and interesting facts from the intriguing world of counterespionage. We intended to put together a few now and then issues from this domain that you probably didn`t know.

For instance, did you know that the Romanian territories were a target for spies for over a millenium, Eminescu was an admirer of cryptology or that Maria Tănase is considered a counterintelligence asset?

Direcţia Generală Contraspionaj

Total
3
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*