Într-un domeniu guvernat de bărbați, prezența femeilor în cadrul serviciilor secrete din prima jumătate a secolului al XX-lea a schimbat imaginea spionajului internațional. Faptele acestora au influențat istoria și au trecut peste pragurile înrădăcinate în societate cu privire la rasă, religie sau gen. Deși importanța femeilor în domeniul spionajului a fost evidențiată în urmă cu 2.500 de ani de generalul Sun Tzu, autorul „Artei războiului”, pentru o lungă perioadă de timp capacitatea acestora de a desfășura activități de culegere și transmitere de informații a fost subestimată, astfel că, în prima jumătate a secolului trecut, femeile au putut să treacă neobservate și să-și disimuleze prezența în rândul bărbaților pentru a putea desfășura activități informativ-operative.
La vremea respectivă, activitățile de intelligence aveau ca motivații devotamentul față de statul de origine sau cel adoptiv, necesitatea de a scăpa dintr-o societate care manifesta atitudini rasiale (cazul spioanei Josephine Baker) sau antisemite (Sonia Olschanezky), nevoia de a transcende situația materială și familială (Pearll Cornioley) sau erau expresia unor sentimente de prietenie, dragoste sau solidaritate. Acțiunile unora dintre cele mai cunoscute spioane din prima jumătate a secolului al XX-lea au fost onorate prin acordarea unor distincții, cum s-a întâmplat în cazurile Nancy Wake, Josephine Baker, Virginia Hall sau Maria Vera Rosenberg – Atkins. Însă nu toate spioanele secolului trecut au fost la fel de norocoase. Yoshiko Kawashima, Ethel Rosenberg, Sonia Olschanezky, Noor-un-nisa Inayat Khan, Violette Szabo și Margaretha Geertruida Zelle au fost capturate și executate, deși toate împărtășeau aceeași voință de fier și capacitate extraordinară de adaptare.
Un personaj controversat
Considerată de chinezi trădătoare, în timp ce era lăudată de japonezi pentru talentele sale de spion, Yoshiko Kawashima a fost numită „Mata Hari a Orientului Îndepărtat” sau „Ioana d’Arc a Orientului”. Născută Aisin Gioro Xianyu, pe data de 24.05.1907, a fost cea de-a paisprezecea fiică a prințului Shanqi (Su). După căderea dinastiei Qing, în 1912, a fost încredințată lui Naniwa Kawashima, care a educat-o și a crescut-o în Japonia, îndepărtând-o de originile și identitatea ei chineză. Kawashima este regăsit în literatură și sub numele de Yoshiko sau Hoijiro. Unele surse menționează că era consilierul militar al prințului, în timp ce altele precizează că ar fi fost spion japonez sau mercenar.
După o scurtă căsătorie cu fiul generalului Jengjuurjab, care a condus mișcarea de independență mongolo-manciuriană, a început o relație amoroasă cu șeful serviciilor secrete japoneze din Shanghai, maiorul Ryukichu Tanaka, care a introdus-o în lumea spionajului. Printre acțiunile care i-au marcat activitatea în domeniu se numără și participarea la acțiunea de sabotaj organizată de Ryukichu Tanaka, pentru a provoca o reacție violentă a chinezilor împotriva japonezilor din Shanghai, ceea ce a oferit niponilor pretextul unei intervenții agresive în China.
De asemenea, ea l-a manipulat pe ultimul împărat al dinastiei Qing, Puyi, făcându-l să accepte conducerea statului-marionetă Manchukuo, creat de japonezi în Manciuria și a convins-o pe împărăteasa Wanrong (Xuantong) să i se alăture împăratului pentru a legitima noul stat. Yoshiko Kawashima s-a implicat în mai multe relații amoroase cu oficialii chinezi cu scopul de a obține informații și a contribuit la formarea unei cavalerii independente de contra-insurgență, pe care a condus-o sub numele chinez de Jin Bihui. Formațiunea, care avea să funcționeze sub comanda ei până la finele anilor `30, urmărea capturarea gherilelor anti-nipone din Manchukuo.
În căutarea identității
Atitudinea sa critică la adresa politicilor de exploatare a populației din Manchukuo de către armata japoneză a compromis valoarea sa de simbol pentru propagandă, ceea ce a cauzat o serie de probleme în relația cu Japonia și a provocat dispariția sa din viața publică a vremii. Din cauza acțiunilor sale contra Chinei, la sfârșitul celui de-al doilea război chino-japonez, Yoshiko Kawashima a fost arestată, la 11 noiembrie 1945, la Beijing, de agenții Serviciului Chinez de Contraspionaj. Ea a fost judecată pentru trădare și executată în data de 25 martie 1948.
Depărtarea de familia biologică și de locul natal (China), adoptarea unei alte identități culturale, dar și traumele trăite în cadrul familiei adoptive (presupuse abuzuri sexuale la care a fost supusă de tatăl adoptiv), au împins-o pe Yoshiko Kawashima să adopte un stil de viață controversat. Aflată într-o permanentă căutare a identității, ea și-a schimbat permanent loialitatea față de China și Japonia. Costumele și uniformele masculine, tunsoarea bărbătească, asocierea cu personalități puternice, declarațiile politice dramatice, implicarea în operațiunile militare din Manciuria, dar și moștenirea aristocrată i-au creat lui Yoshiko Kawashima o imagine controversată. Ea continuă să reprezinte un studiu de caz la intersecția dintre gen, sexualitate, celebritate și identitate națională, fiind, încă din anii `30, subiect cinematografic și literar.
Abstract
Aisin Gioro Xianyu, a princess of Chinese origin better known as Yoshiko Kawashima, is still an emblematic figure in the world of female espionage. Due to a series of external factors that led to some affective and emotional disorders, along with the presence of a strong male figure (Japanese officer Ryuichu Tanaka) in her life, she was easily persuaded to engage in the world of espionage and participate in events and actions against her state of origin. That is why in 1948 she was convicted for treason by China and executed.
Autor: Izabela Amalia Mihalca
