Pe 13 noiembrie 2015 Parisul s-a confruntat cu o serie de atacuri teroriste coordonate, care s-au soldat cu cel mai mare număr de victime înregistrat în Franţa de la cel de al Doilea Război Mondial: 130 de morţi, din 17 ţări şi 416 răniţi. A fost cel mai sângeros act terorist de pe continentul european, după atentatele de la Madrid din 2004. Modul de operare a fost complex și a implicat tiruri de arme automate, luări de ostatici şi detonarea unor centuri explozive, fiind consemnate, astfel, primele atacuri sinucigaşe comise pe teritoriul francez. Atacurile au fost derulate de 9 terorişti (4 belgieni, 3 francezi şi 2 irakieni), care au acţionat în echipe de câte trei. Şapte dintre aceştia şi-au pierdut viaţa la locul incidentelor, iar 2 au fost ucişi 5 zile mai târziu, în confruntarea cu forţele speciale.
Gradul de sofisticare a fost comparabil cu cel al atacurilor din Mumbai, din 2008, între cele două atentate existând multiple similitudini: mai multe ţinte (un stadion, un teatru, baruri şi restaurante), deschiderea focului aleatoriu şi utilizarea unor dispozitive explozive improvizate. Investigaţia autorităţilor judiciare franceze specializate în antiterorism, finalizată 4 ani mai târziu, a dezvăluit implicarea unei reţele jihadiste vaste, cu ramificaţii în mai multe state europene, certificând metamorfozarea organizaţiei teroriste Daesh dintr-o ameninţare regională, într-una globală.
Articolul îşi propune creionarea profilului atentatorilor sinucigaşi, în baza informaţiilor publice rezultate din anchete jurnalistice, interviuri cu membri de familie ai acestora, date puse la dispoziţia opiniei publice de autorităţile judiciare franceze şi belgiene. O altă sursă pentru documentare a fost videoclipul de propagandă „Zona ţintă: Paris” difuzat de Daesh pe 21 ianuarie 2016, având drept protagonişti membrii celulei care a acţionat la Paris. Aceştia sunt prezentaţi în scene filmate în Siria şi Irak, în lunile precedente atentatelor. Unii dintre ei execută prizonieri prin decapitare sau împuşcare, înainte sau după ce ţin discursuri în care ameninţă Occidentul şi le solicită musulmanilor să se alăture cauzei „califatului”. Videoclipul a constituit o dovadă de necontestat a faptului că atacatorii din capitala Franţei nu doar că au fost inspiraţi de Daesh, ci s-au numărat printre membrii operativi ai grupării, fiind instruiţi şi testaţi în luptă în teritoriile controlate de aceștia, înainte de a primi misiunea de a comite atacuri pe teritoriul Europei.
Coordonatorul operaţiunilor
Liderul comandoului a fost Abdelhamid Abaaoud, alias Abu Umar al-Baljiki, cetăţean belgian de origine marocană, născut în 1987 în cartierul Anderlecht din Bruxelles. Tatăl său a imigrat din Maroc în 1975, deschizându-şi un magazin de îmbrăcăminte. Abdelhamid a crescut, alături de cei cinci fraţi mai mici, în Molembeek, un district al capitalei Belgiei cunoscut pentru numeroşii imigranţi arabi şi rata ridicată a şomajului. Tatăl său l-a înscris, la 12 ani, la cursurile prestigiosului colegiu catolic Saint Pierre Ucle, de unde a fost exmatriculat după un an, pentru slabe performanţe academice. Colegii l-au descris drept „un băiat inteligent” dar care nu părea motivat în mod deosebit de învăţătură (Van Vlierden, Profile: Paris Attack Ringleader Abdelhamid Abaaoud).
Asemenea multor tineri din Molenbeek, acesta s-a alăturat unei bande locale şi a început să fumeze canabis. A urmat o spirală a iniţierii în mica infracţionalitate: la 19 ani a primit o primă condamnare pentru ascunderea de bunuri furate, iar 3 ani mai târziu o alta pentru violenţă şi opunere de rezistenţă la arestare. Potrivit tatălui lui Abdelhamid, procesul de radicalizare s-a declanşat în timp ce își ispășea o pedeapsă în penitenciarul Forest. După eliberare, în septembrie 2012, şi-a lăsat barbă şi a întrerupt legăturile cu unii prieteni. Autorităţile belgiene au susţinut că s-a alăturat unei reţele care recruta tineri pentru Jihadul din Siria. În luna martie 2013 a efectuat o primă deplasare în Siria, prin Egipt, revenind în septembrie. A urmat o nouă călătorie în ianuarie 2014, de această dată însoţit de Youens, fratele său în vârstă de 13 ani, pe care l-a răpit din faţa şcolii. Cei doi s-au alăturat Batalionului al-Battar, structură a Daesh fondată de luptătorii libieni, la momentul respectiv Youens fiind numit de cotidianul Le Figaro „cel mai tânăr jihadist din lume”.
Abdelhamid a intrat pentru prima oară în atenţia structurilor contrateroriste belgiene după difuzarea unui videoclip de propagandă al Daesh, în martie 2014, în care apărea la volanul unui autovehicul ce târa cadavre mutilate ale unor soldaţi din Armata Siriană Liberă. În octombrie 2014, un suporter proeminent al Daesh a difuzat pe Twitter o listă cu luptători recent ucişi, printre care se regăsea şi Abdelhamid. Înscenarea propriei morţi este o practică frecvent folosită de jihadişti pentru a putea călători mai uşor în Europa.
Pe parcursul anului 2015 a fost implicat în 4 din cele 6 comploturi dejucate pe teritoriul Belgiei. La momentul atacurilor de la Paris, pe numele lui era emis un mandat internaţional de arestare, având de ispăşit o pedeapsă de 20 de ani de închisoare. Într-un interviu acordat cotidianului belgian „La Dernière Heure”, în ianuarie 2015, tatăl lui Abdelhamid mărturisea că nu îşi explică cum fiul său a parcurs procesul de radicalizare până la capăt şi ce anume a stat la baza deciziei de a ucide cetăţeni nevinovaţi ai ţării căreia familia sa îi datorează totul. Pe 18 noiembrie 2015, Abdelhamid şi-a pierdut viaţa într-o confruntare cu forţele speciale ale poliţiei franceze, în suburbia pariziană Saint-Denis.
Comandoul de la Stade de France
Ammar Ramadan Mansour Mohamad al Sabaawi şi-a declanşat vesta explozivă în proximitatea porţii D a stadionului Stade de France, care găzduia un amical între echipele Franţei şi Germaniei. Teroristul a încercat să pătrundă în incintă, dar vesta explozivă a fost depistată la controlul de securitate efectuat mai riguros, deoarece președintele Francois Hollande se afla printre spectatori. La locul atentatului a fost descoperit un paşaport sirian fals pe numele Ahmad al-Mohammad. Amprentele au coincis cu cele ale unui pretins refugiat sirian care venea din Turcia, înregistrat pe insula Lesbos în octombrie 2015. Ulterior, Daesh a făcut referire la acest membru al comandoului drept Ukasah al-Iraqi. Identitatea sa a fost făcută publică pe 18 ianuarie 2016. Citând două note declasificate de Direcţia Generală de Securitate Externă (DGSE), publicaţia Paris Match a relatat că teroristul a fost un cetăţean irakian născut în 1994. După atac, familiei i-a fost oferit echivalentul a 5000 dolari, precum şi o turmă de oi. Pentru a justifica recompensa, gruparea a invocat implicarea sa într-un pretins atentat sinucigaş în Bagdad. Al Sabaawi locuia împreună cu familia în Mosul, bastion al Daesh din iunie 2014. Doi dintre fraţii acestuia s-au alăturat, de asemenea, grupării teroriste.
Un al doilea membru al comandoului, Bilal Hadafi, alias Dhul-Qarnazn al-Faransi, s-a detonat în faţa unui restaurant McDonald’s situat în apropierea stadionului. Născut în 1995, în Franţa, într-o familie de origine marocană, Bilal Hadafi a locuit în Belgia. Potrivit presei belgiene, a parcurs procesul de radicalizare accelerat, ca student, începând cu primăvara anului 2014. În ianuarie 2015, într-o discuţie din clasă a luat deschis apărarea teroriştilor care au atacat redacţia Charlie Hebdo, profesorul raportând incidentul conducerii. O lună mai târziu a pledat în favoarea grupării extremiste nigeriene Boko Haram, colegii plângându-se, din nou, administraţiei. Exprimarea unor opinii radicale în afara grupului de apropiaţi reflectă că se afla în faza interiorizării convingerilor extremiste. În primăvara anului 2015 Hadfi a plecat în Siria, spunându-i mamei sale că se deplasează în Maroc, pentru a vizita mormântul tatălui său. Videoclipul de propagandă al Daesh a certificat faptul că în Siria a trecut de la opinii la comportamente violente.
În lunile premergătoare atacului, acesta a fost activ în social media, postând mesaje pro-jihadiste. Într-o postare pe Facebook din iunie 2015, Hadfi menţiona: „Aceşti câini ne atacă civilii pretutindeni. Să îi lovim în comunitatea lor, astfel încât să nu se simtă în siguranţă din nou nici în propriile vise”. Necunoscut serviciilor de securitate franceze, el se afla pe o listă de supraveghere a celor belgiene, care nu ştiau însă că a revenit în Europa.
Nu au fost difuzate informaţii oficiale privind identitatea celui de-al treilea membru al comandoului, care s-a detonat la poarta H a stadionului. Pe baza imaginilor cu suspectul, difuzate de autorităţile franceze, BBC a identificat, în documentele de înregistrare de pe insula Lesbos, asemănări cu un anume M. al-Mahmod, care călătorise cu Ahmad al-Mahammed. În videoclipul difuzat în ianuarie 2016, Daesh l-a identificat sub numele Ali al-Iraki.
Atacatorii de la teatrul Bataclan
Samy Amimour, alias Abu Qital al-Faransi, a fost unul dintre cei 3 terorişti care au atacat cu pistoale mitralieră 1500 de fani ai trupei rock californiene Eagles of Death. Un reporter al radioului public, prezent în sală, a relatat că atacatorii erau calmi şi hotărâţi, schimbând de mai multe ori încărcătoarele şi râzând în timp ce trăgeau. Incidentul s-a soldat cu 90 de morţi. În schimbul de focuri cu primii respondenţi sosiţi la locul atentatului, centura explozivă pe care o purta al-Faransi s-a declanşat. Cetăţean francez de origine algeriană, Amimour s-a născut în 1987. Adolescentul s-a îndepărtat treptat de modul de viaţă al părinţilor, musulmani nepracticanţi, şi a îmbrăţişat o versiune strictă a islamului.
Vecinii din suburbia pariziană Darcy, unde a crescut împreună cu cele două surori, l-au descris drept un tânăr obişnuit, inteligent, însă uşor influenţabil, care juca fotbal în timpul liber. Spre deosebire de majoritatea membrilor comandoului, nu s-a lăsat angrenat în mica infracţionalitate. După promovarea Bacalaureatului s-a angajat ca şofer de autobuz. Procesul de radicalizare s-a declanşat în vara anului 2012, când a început să poarte djellaba (roba specifică musulmanilor salafişti) insistând ca şi mama lui, care milita pentru feminism în cadrul unei asociaţii culturale berbere, să poarte văl. A devenit mai religios, participând la rugăciuni în mod frecvent, însă îndoctrinarea nu s-a produs în moscheea de cartier, ci pe Internet.
În octombrie 2012, Amimour intenţiona să se alăture Jihadului în Yemen sau Afganistan, fiind interogat de ofiţeri ai Direcţiei Generale de Securitate Internă. La momentul respectiv, urma cursuri de tir. Autorităţile franceze l-au plasat sub control judiciar şi au emis un ordin de restricţie de călătorie. A reuşit să plece în Siria în septembrie 2013, prin Turcia, luptând alături de Daesh în următorii 2 ani. Într-un interviu acordat cotidianului francez Le Monde la scurt timp după atacuri, tatăl lui Amimour relatează că a fost şocat atunci când şi-a auzit prima dată fiul împărtăşindu-şi admiraţia pentru Osama bin Laden.
După plecarea acestuia în Siria, a reuşit să îl localizeze în Alep. Apoi a aflat că este rănit, iar în iunie 2014 l-a vizitat, încercând, fără succes, să îl determine să revină acasă. Le Monde a publicat, utilizând pseudonime, o relatare a călătoriei în Siria a parizianului de 67 de ani, în tentativa de a-şi convinge fiul să părăsească Daesh. Într-o convorbire pe Skype, Amimour le-a spus apoi părinţilor că s-a căsătorit cu o tânără pe care o cunoscuse pe Internet şi aşteaptă un copil. Ultima relaţionare cu un membru al familiei din Franţa a avut loc în august 2015, când i-a cerut surorii mai mari să îi îmbrăţişeze pe cei de acasă.
Un băiat timid
Omar Ismail Mostefai, alias Abu al-Razzan Faransi, s-a detonat în incinta teatrului Bataclan, după ce a fost rănit prin împuşcare. Era cetăţean francez, născut în 1985 în regiunea Ile-de-France. Tatăl său, algerian, şofer de camion, a fost descris de vecini ca un practicant riguros al islamului. Mama, portugheză convertită la islam, s-a ocupat îndeaproape de educaţia lui Ismail, a celor 3 fraţi şi 2 surori. Cei care l-au cunoscut în perioada tinereții îl descriu drept un băiat timid, zâmbitor, politicos, cu mintea deschisă, căruia îi plăcea să se plimbe prin cartier cu motocicleta.
Elevul dificil s-a transformat într-un adolescent care a rupt legăturile cu familia după ce a intrat într-o bandă, între 2004 şi 2010 fiind condamnat de 8 ori pentru infracţiuni mărunte: furt, falsificare de cecuri, consum de stupefiante, violenţă sub ameninţarea armei. Familia a locuit, între 2005 și 2015, în oraşul Chartres. Practicant sârguincios, Mostefai nu a purtat însă barbă sau djellaba. Tânărul atletic a fost un jucător de fotbal apreciat al echipei locale şi fan al echipei FC Barcelona. S-a angajat la o brutărie industrială, iar în 2008 s-a căsătorit cu o verișoară originară dintr-un sat de lângă Oran. Împreună au avut 2 copii, cel de-al doilea fiind născut în luna august 2013, cu numai câteva săptămâni înainte de a pleca în Siria. A revenit în Franţa la începutul anului 2014, înregistrarea difuzată de Daesh certificând că s-a alăturat grupării teroriste.
În cazul său, procesul de radicalizare a fost legat de discursurile clericului belgian Tarik Chadlioui, un predicator de origine marocană, invitat în mod regulat să se adreseze credincioşilor care frecventau moscheea Luce, din sudul Parisului. Între 2007 şi 2010 a făcut parte din gruparea salafistă Tabligh. A intrat pentru prima dată în atenţia serviciului francez de informaţii interne, pentru radicalizare, în 2010, ca legătură a lui Abdelilah Ziyad, un marocan condamnat pentru terorism.
Aspirant la o funcţie de poliţist
Cel de al treilea atentator sinucigaş de la teatrul Bataclan, Foued Mohamed Aggad, alias Abu Fuad al-Farinsi, a fost ucis de explozia centurii lui Mostefai. Cetăţean francez, Mohamed Aggad s-a născut în 1992 în Wissembourg, tatăl său fiind algerian, iar mama marocană. Şi-a petrecut copilăria în Alsacia, în mediul rural. După divorţul părinţilor, de condiţie modestă, a fost crescut de mamă, împreună cu fratele mai mare şi două surori.
Ulterior absolvirii liceului tehnic a încercat, fără succes, să promoveze examenul de intrare în poliţie şi să se angajeze în armată. A avut mai multe locuri de muncă temporare. Vecinii îl descriu drept un tânăr retras, evlavios şi foarte respectuos faţă de mama lui. Religia nu l-a preocupat până la vârsta de 20 de ani, începând să frecventeze moscheea de cartier după anul 2012. În decembrie 2013 a plecat în Siria, prin Turcia, cu un grup de musulmani din Alsacia, sub acoperirea unei misiuni umanitare. La destinaţie s-a alăturat Daesh, împreună cu fratele mai mare, participând activ la operaţiuni militare. În primăvara anului 2014, membrii grupului s-au întors în Franţa, însă Aggad a dorit să rămână în Siria. Deoarece comunica regulat pe reţelele de socializare, a dobândit o anumită notorietate, accentuată după ce a apărut într-un videoclip în care ucidea un prizonier.
În Siria s-a căsătorit cu o cetățeană franceză, care i s-a alăturat, cei doi având împreună un copil. În august 2014 a fost numit emir, preluând comanda a 300 de combatanţi. A revenit în Franţa fără a fi depistat de autorităţi. Anchetatorii i-au aflat identitatea cu ajutorul testelor ADN abia după ce, pe 7 decembrie 2015, mama lui Aggad a primit un SMS de la nora sa din Siria, care confirma participarea acestuia la actul terorist.
Tatăl le-a relatat jurnaliştilor site-ului RTL că Aggad i-a minţit în urmă cu doi ani, când a plecat în Siria, spunându-le că are planificată o vacanţă în Dubai. Ultimele veşti cu privire la Agagd le-a primit cu 4-5 luni înainte de atacuri, prin Skype: „Era total schimbat, vorbea adesea despre Jihad, parcă fusese spălat pe creier”.
Echipa mobilă
Brahim Abdesalem, alias Abul-Al-Baljiki Qaqe, cetăţean francez rezident în Belgia, a făcut parte din comandoul care a deschis focul cu arme automate asupra teraselor unor restaurante din arondismentele 10 şi 11. Ulterior a intrat într-o cafenea situată pe bulevardul Voltaire, declanşându-şi centura explozivă. Abdesalem s-a născut într-o familie marocană care a locuit în suburbiile Parisului, înainte de a se stabili în cartierul Molenbeek, în anii 1960. Tatăl a lucrat ca şofer la societatea de transport local, fiind pensionar în momentul atentatelor, iar mama casnică.
La 14 ani, Brahim a incendiat premeditat locuinţa, incident în urma căruia familia cu cinci copii a fost repartizată într-un apartament social. Un vecin l-a descris pe Salah, pentru site-ul de știri dhnet.be, drept „genul de tânăr care vă ajută să duceți alimentele acasă”. Un altul l-a caracterizat drept un tânăr chipeş cu o existenţă cotidiană împărţită între vizionarea meciurilor din Liga Campionilor în baruri şi consumul de canabis provenit din Olanda, ce acorda puţin timp religiei. A fost condamnat în mai multe rânduri pentru furt, fraudă şi escrocherie. În 2006 s-a căsătorit civil, însă relaţia nu a durat decât doi ani. Fosta soţie a relatat pentru publicația britanică Daily Mail că acesta obişnuia să fumeze canabis. De profesie electrician, Brahim a fost în cea mai mare parte a timpului şomer. În martie 2013 a devenit proprietarul barului Les Beduines, administrat de fratele său, loc în care petrecea mult timp jucând cărţi, vizionând DVD-uri şi ascultând muzică. În ianuarie 2015 a încercat să călătorească în Siria, dar a fost interceptat de autorităţile turce. La revenirea în Belgia a fost interogat, fiind etichetat ca radicalizat. Videoclipul de propagandă al Daesh atestă că a efectuat un stagiu de pregătire în Siria.
Al doilea membru al comandoului, Chakib Akrouh, alias Abu Mujahid al-Baljiki, era un cetăţean belgian de origine marocană. El s-a născut în 1990 în Belgia, locuind, ca şi alţi membri ai comandoului, în cartierul Molenbeek. Potrivit unor surse citate de publicația Le Soir, tânărul avea un profil şters, fiind un introvertit. În 2013, a plecat în Siria pentru a se alătura Daesh. În mai 2014, autorităţile belgiene au emis pe numele său un mandat internaţional de arestare, după condamnarea în absenţă la 5 ani de închisoare pentru implicarea într-o reţea care recruta combatanţi pentru Siria. La percheziţia domiciliară, a fost descoperit un testament redactat potrivit normelor impuse de islam.
O simbioză letală
Atacurile de la Paris au confirmat, odată în plus, că terorismul sinucigaş este în egală măsură rezultatul unui proces personal, dar şi al unuia de grup. La nivel individual, persoana parcurge un proces psihologic profund şi complex, ce evoluează de la debutul radicalizării până la momentul sinuciderii. În acelaşi timp, este rezultatul unei activităţi organizate. Din momentul în care individul decide să se ofere pentru suicid, procesul este supervizat îndeaproape de un membru al organizaţiei, familiarizat cu etapele tranziţiei individuale, pe care o alimentează şi o intensifică. Acesta din urmă se asigură că voluntarul nu îşi modifică decizia şi îi facilitează punerea în practică a atacului. Cele două componente nu pot exista una fără cealaltă: terorismul sinucigaş are nevoie de suportul organizaţional, iar organizația este ineficientă în absenţa individului.
Rolul organizaţiei în pregătirea atentatului sinucigaş şi apoi în exploatarea acestuia este determinant. Convingerea unui individ să se ofere voluntar pentru un atac sinucigaş, să rămână implicat şi să îl ducă la îndeplinire se formează de regulă fără coerciţie, prin persuasiune şi îndoctrinare. Agenţii de influenţă care au convins membrii celulei teroriste de importanţa cauzei şi a mijloacelor de atingere a acesteia au fost grupul de prieteni, comunitatea religioasă, propaganda online şi anturajul din sistemul penitenciar. Persuasiunea orientată pe misiune s-a realizat în cadrul unor tabere de instruire dedicate. Procesul a fost relativ scurt şi a avut loc în lunile premergătoare atacului sinucigaş, fără a depăşi, în cele mai multe cazuri, un an. Îndoctrinarea a consolidat convingerile preexistente, adăugând un element suplimentar în îndeplinirea misiunii.
Abstract
The coordinated terrorist attacks in Paris in March 2015 were a manifold premiere: they were the bloodiest terrorist act in Europe after 2004 Madrid attacks that inflicted the highest number of casualties that France had ever seen after World War II (130 dead, 416 wounded), in the first suicide attacks ever committed on French territory. French judicial investigations revealed that a vast jihadist network with branches in several European states was behind the attacks, proving that Daesh, from a regional threat, had turned into a global one. This article aims to outline the profile of suicide bombers, using public information from journalistic investigations, interviews with family members of the bombers, public data provided by the French and Belgian judicial authorities and the propaganda video „Target area: Paris”, broadcasted by the Islamic State, in January 2016, starring members of the cell that acted in Paris.
Autor: dr. Horaţiu Blidaru
