Interacțiunea online a devenit atât de răspândită, frecventă și diversificată încât puține persoane se află în prezent în afara rețelelor care permit acest tip de comunicare. Evoluția tehnologică rapidă și presiunea indusă de numărul mare al utilizatorilor a condus la răspândirea masivă a aplicațiilor de comunicare online, generând chiar dependență de anumite servicii care facilitează schimbul de informații.
Fenomenul este explicabil. Un serviciu care îți oferă posibilitatea economisirii timpului și care nu te costă nimic reprezintă un plus în viața cotidiană. Parțial explicabilă este gratuitatea unor astfel de servicii oferite de companii private care, prin natura lor, trebuie să realizeze profit. Înțelegem mecanismul prin care Google poate oferi cel mai bun serviciu de poștă electronică, deoarece primim diverse reclame plătite de companii partenere. Similar, toată lumea a sesizat că Facebook și Instagram intercalează publicitate plătită între postările prietenilor noștri. Waze ne duce unde îi cerem cu precizie, însă ne și recomandă unde să facem cumpărăturile. Antivirusul gratuit ne cere periodic să cumpăram soluția completă la preț promoțional. Serviciul de cloud ne oferă mereu mai mult spațiu, firește, în schimbul banilor.
Cine este produsul
Mai puțin evident este modul în care câștigă banii WhatsApp, mai ales că, din 2016, la doi ani de la preluarea acestuia de către Facebook, nu mai există nici o taxă. De unde vin atunci beneficiile companiei? Faimoasa explicație a istoricului israelian Yuval Noah Harari, „dacă primești ceva gratis, atunci tu ești produsul”, trebuie luată serios în calcul. Pornind de aici, putem estima că este inevitabil să începem să primim publicitate prin intermediul acestei platforme. În ce mod se va realiza monetizarea pe seama celor peste 2 miliarde de utilizatori ai aplicației, rămâne să vedem și, probabil, să apreciem. Singura predicție pe care o consider validă este cea potrivit căreia mecanismul va fi extrem de ingenios și în același timp insesizabil pentru utilizator.
Este riscantă utilizarea soluțiilor de interacțiune online? Răspunsul, evident afirmativ, ține cont mai ales de sensibilitatea conținutului transmis: dacă trimitem fotografii ale actelor de identitate prin astfel de aplicații către corespondenți insuficient cunoscuți, riscul este ridicat, dacă, însă, comunicăm doar cu parteneri de încredere, riscul este redus.
Cum transmitem, ce transmitem și cui transmitem sunt întrebări la care trebuie să avem un răspuns clar pentru a ne asigura securitatea datelor personale în cadrul interacțiunilor online.
Cum ne ferim de capcane
Comportamentul responsabil poate fi descoperit individual, atât prin încercare și eroare, cât și prin căutarea răspunsului la întrebarea „Dar dacă…?”. Unii au descoperit problemele abordării prin încercare și eroare, și mă refer la cei care, accesând un link malițios, au reușit blocarea browser-ului, smartphone-ului, computerului sau chiar au pierdut date personale sau bancare. Soluția antivirus pe care o avem instalată ne scapă de foarte multe pericole, însă aceasta nu ne ferește întotdeauna de „click-ul ghinionist”, acel link care, deși era evident că trebuie evitat, a fost totuși accesat. Întrebarea „dar dacă e prea frumos ca să fie adevărat?” ne-ar fi ajutat să nu pierdem timpul pentru a repara consecințele negative ale unei acțiuni pripite.
Mai crede cineva că există firme care vând, la promoție, laptopuri de 1.000 de dolari cu doar 50 de dolari? Și care își fac reclamă pe Facebook pentru a scăpa de astfel de stocuri? Chiar dacă astfel de oferte sunt tentante și putem crede că, în cel mai rău caz, pierdem 50 de dolari, în realitate pierdem datele asociate cardului bancar. Este această situație un pericol major? Răspunsul, evident, ne atenționează asupra necesității disciplinării comportamentului online. Ca și în viața reală, orice acțiune întreprinsă în acest ecosistem liber care este internetul trebuie gândită, deoarece libertatea este asimilată de unii utilizatori cu lipsa regulilor.
Cetățeanul „smart” este deja conștient că internetul este plin de capcane: în e-mail pot ajunge facturi false care au atașate fișiere ce pot infecta sistemul, WhatsApp-ul ne livrează mesaje, redirecționate de prieteni prea puțin atenți, cu promoții imbatabile sau vouchere pentru care e suficient să oferim doar câteva date personale…
Prețul neatenției
E necesar să acționăm? Da, toate platformele de socializare dau posibilitatea utilizatorilor să raporteze acțiunile suspecte. Merită să ne pierdem timpul? Da, pentru că nu este timp pierdut, ci o contribuție la curățarea aplicațiilor de capcane.
Am nominalizat doar două din multitudinea capcanelor întinse utilizatorilor de către hackeri, ușor de evitat, însă, de către un cetățean familiarizat cu tehnologia.
Infractorii cibernetici au progresat foarte rapid, reușind să treacă de la e-mailuri traduse cu Google Translate, la retransmiterea unui mesaj pe care l-ai scris cu ceva timp în urmă unui prieten, însă al cărui cont a fost compromis. În acest ultim caz este bine de știut că, dacă textul te-a nedumerit, cu siguranță că linkul asociat sau fișierul atașat nu vor aduce lămuriri suplimentare, ci doar un virus.
Nu trebuie să ignorăm nici graba sau oboseala. Utilizatorul presat de timp, la fel ca cel obosit, tinde să își ia mai puține măsuri de siguranță. Poate că ar trebui să abordăm interacțiunea cu mediul online la fel cum am aborda o deplasare în timpul nopții printr-un cartier rău famat…
Abstract
Smart citizen and on-line responsible behavior are two key-notions that are essential in this ruleless environment such as the Internet. Before any online action you should at least ask yourself „What if…?”
Autor: Paul Georgescu
