Purtătorul de cuvânt: 5 mituri spulberate și 5 confirmări despre SRI

Mi-am imaginat că știu suficient de multe lucruri despre Serviciul Român de Informații, pe 17 august 2015, atunci când am venit la birou în prima mea zi de muncă într-o insituție de stat. Ca un jurnalist conștiincios, m-am documentat despre această instituție de-a lungul anilor, mi-am însușit și miturile urbane despre Serviciu și, în mai puțin de o lună, miturile au fost spulberate, iar eu mi-am dat seama că nu știam mai nimic despre SRI.

Mituri spulberate

1. SRI ne ascultă. Pe toţi!
Percepția publică asupra Serviciului Român de Informații este, din păcate, că se ocupă cu ascultatul telefoanelor. De ce o face? Cu ce resurse? Cum o face? Sunt întrebări la care cei care propagă acest mit nu au răspunsuri. Este de notorietate faptul că adepții teoriilor conspiraționiste pun mereu întrebări, însă niciodată nu dau și răspunsuri. De fapt, în baza autorizaţiilor eliberate de către judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, SRI interceptează numai comunicaţiile acelor persoane implicate în activităţi care, potrivit legii, constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale. Mecanismele instituționale și legale nici nu ar permite să se întâmple altcumva. Și oricum, pentru această activitate, SRI pune la dispoziție resurse (umane și financiare) considerabil mai mici decât cele utilizate pentru securitatea economică, cea cibernetică, ca să nu mai vorbim de prevenirea și combaterea terorismului sau a amenințărilor transfrontaliere.

2. SRI este o instituţie militarizată până-n dinţi
Da, SRI este o instituție cu profil militar, însă am fost surprins să descopăr că atât în spatele unui ordin care se dă cu „vă rog să analizați“, cât și în spatele unui răspuns „am înțeles, să trăiți“ se află multă înțelegere a problematicilor de securitate, iar ofițerii conlucrează în cel mai profesionist mod pentru îndeplinirea misiunii principale a SRI: asigurarea securității naționale. Cu alte cuvinte, nimeni nu dă un ordin inutil ori fără să aibă o analiză extrem de elaborată a problematicii și nimeni nu execută un ordin orbește, fără a-l trece printr-un proces cognitiv elaborat.

3. SRI stă pe un purcoi de bani
Serviciul Român de Informații are un buget decent pentru a-și îndeplini cu succes misiunile, însă nu îți trebuie mai mult de o lună de muncă în interiorul instituției ca să realizezi că lipsa fondurilor se simte în anumite zone. Asigurarea securității naționale nu se poate înfăptui doar cu dăruire și profesionalism, este nevoie și de resurse financiare pentru ca SRI să-și îndeplinească misiunea, să poată colabora eficient cu partenerii externi și interni în vederea asigurării securității naționale. Amenințările cu care ne confruntăm sunt dinamice, un serviciu intern de intelligence trebuie să fie mereu cu un pas înaintea celor care atentează la valorile pe care SRI le apără.

4. SRI ascunde opiniei publice și ceea ce nu ar trebui să fie secret
De pe cealaltă parte a baricadei, când lucram în presă, mi se părea că am dreptul să știu exact totul despre operațiunile întreprinse de SRI pentru a putea să le comunic opiniei publice care are nevoie să știe, să fie informată. Abia după ce am trecut dincoace de baricadă, am conștientizat că multe din datele sau informațiile pe care eu le ceream nu pot fi comunicate foștilor mei colegi din presă. O operațiune cum a fost cea prin care Mohammad Munaf a fost adus în fața justiției din România, pentru a-și ispăși pedeapsa de 10 ani de închisoare, a fost una extrem de complexă, unde SRI a avut un rol important. Cum l-ați adus? De unde? De ce a durat 10 ani? Cine v-a ajutat? Așa sunau întrebările jurnaliștilor, așa ar fi sunat și ale mele, însă dezvăluirea acestor date ar fi compromis operațiuni în desfășurare sau unele viitoare.

5. În SRI se angajează pe pile și relaţii
Mitul urban potrivit căruia, dacă nu cunoști un general care să îți netezească drumul, nu te poți angaja în SRI mi-a fost spulberat din primele zile. Excelența este definitorie pentru angajații SRI, iar posturile se ocupă prin concurs. Testele prin care trece un candidat pentru un post de ofițer în cadrul Serviciului sunt extrem de riguroase și pot dura între șase luni și un an. Fiind o castă mândră de valorile pe care le are, cu un patriotism moștenit în unele cazuri de generații întregi, este adevărat că părinții care lucrează în SRI își doresc ca ai lor copii să le urmeze cariera. Însă, de verificări, de teste și de examene nu poate trece nimeni.

Informaţii confirmate din surse multiple. „Case closed!“

Confirmările de care am avut parte de la încadrarea mea ca ofițer în cadrul SRI sunt ușor de intuit. Din fericire, Serviciul și-a îmbunătățit mult comunicarea publică în ultimii cinci ani. Un site modern, cu informații vaste, pagină de Facebook, interviuri, conferințe de presă. Astfel, un cetățean consumator de informație poate cunoaște valorile SRI și fără să fie angajatul acestei insituții.

1. Tinereţe, inovaţie, expertiză
Se tot vorbește despre întinerirea SRI, proces început acum 10 ani și continuat până astăzi. Se confirmă și statistic: media de vârstă în SRI este de 38 de ani. Acest lucru nu înseamnă că nu există ofițeri de 45 sau 50 de ani, care au o expertiză uriașă în problematicile de care ne ocupăm zi de zi. Dar de la această categorie ai așteptări. Surpriza este să întâlnești tineri de 30-35 de ani în funcții de conducere, în poziții-cheie în arhitectura Serviciului, de un profesionalism desăvârșit.

2. Munca în echipă
Știam de dinainte de a intra în această instituție că la SRI nu ești niciodată singur. Și nu, nu ne urmărim unii pe ceilalți. Nu la asta mă refer, ci la munca în echipă și la o arhitectură ierarhică extrem de eficientă. O informație este verificată de zeci de ochi, analizată și pusă în context, iar în final valorificată în favoarea statului român, prin livrarea ei în cea mai bună formă beneficiarului legal. Numai așa România a putut fi eficientă pe zona antiterorismului, pe securitatea tranfrontalieră, pe securitatea
cibernetică și alte zone.

3. Brigada Antiteroristă, similară trupelor SEAL
Poate cumva pe nedrept, cea mai cunoscută structură publicului larg este Brigada Antiteroristă. Spun că poate cumva nedrept, pentru că la fel de spectaculoase și eficiente sunt și alte activități ale serviciului: cotraspionajul, securitatea cibernetică. Discreția, însă, este caracteristica ce ne definește și din acest motiv activitățile de contraspionaj, de pildă, nu pot fi făcute publice. Într-adevăr, Brigada Antiteroristă din cadrul Serviciului Român de Informații poate concura oricând cu structuri similare ale statelor din spațiul euroatlantic. Luptătorii sunt antrenați la cele mai înalte standarde și pregătiți pentru orice tip de situație specifică muncii lor.

4. Birocraţia unei instituţii publice…
Da, mi s-a confirmat. Și în Serviciul Român de Informații există birocrație. Nu mai greoaie ca în alte instituții similare, dar există. În anumite situații, birocrația poate fi tradusă prin proceduri multiple. Dar tot birocrație rămâne…

5. Profesionalism confirmat
Am fost ferm convins că SRI este o instituție de elită. În ciuda unor reflectări în presă nu tocmai prietenoase la adresa acestei instituții. Binom, trinom, jocuri de putere, comploturi în spatele unor cortine. Necunoașterea naște teorii ale conspirației. Cu aceleași teorii se confruntă și CIA, și MI5. NU am crezut în… toate teoriile conspirației din jurul SRI, însă acum nu mai cred în niciuna. SRI este o instituție profesionistă 100%.

Autor: Ovidiu Marincea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*