Pionierii spațiului. Cursa către Lună

Transformarea dezavantajelor tehnologice în avantaje operaţionale a devenit treptat catalizatorul competiției între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Rachetele și capacitatea efectivă de transport a acestora au reprezentat elementul comun al explorării spaţiului şi al cursei înarmării cu dispozitive nucleare strategice în perioada Războiului Rece. Sovieticii au excelat în proiectarea celor mai puternice rachete, în timp ce americanii au reușit să miniaturizeze echipamentele transportate până la dimensiunea tranzistorilor şi calculatoarelor moderne.

Primul modul spaţial sovietic, „o bilă grea” care oferea pilotului un control limitat, iar aceasta doar în cazul în care sistemele automate nu funcționau corespunzător, , a întrunit condițiile minime pentru transportul primului satelit (Sputnik), primului câine (Laika) şi primului om şi explorator al spaţiului (Iuri Gagarin) folosind racheta R-7, primul dispozitiv balistic intercontinental.

Părintele programului spațial sovietic

Identitatea “arhitectului șef” al acestor tehnologii, apelativul profesional al lui Serghei Pavlovici Korolev, a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale URSS până în 1966.

Războiul informaţional derulat pentru sprijinirea supremaţiei declarate a modelului sovietic ascundea lipsuri tehnologice masive într-o confruntare dusă pe câmpuri de luptă abstracte.

Între „arhitectul șef” și liderii armatei sovietice au existat divergențe în privința orientării cercetării. Astfel, în timp ce omul de știință dorea ca eforturile să se concentreze spre dezvoltarea unor rachete care să permită cucerirea spațiului, militarii ar fi vrut ca acestea să fie construite pentru a putea cuceri Pământul. Disputele au încetinit dezvoltarea rachetei și a navetei Soyuz, acestea fiind moştenirea ştiinţifică pe care Korolev a lăsat-o generaţiilor următoare de astronauţi, între care s-a numărat și românul Dumitru Prunariu.

Părintele programului spațial sovietic nu a fost cruțat de marea epurare stalinistă, căreia i-a căzut victimă în 1938, după ce un coleg l-a acuzat că frânează programul de cercetare desfășurat de institutul la care lucra. Deportat în Siberia, Korolev a făcut apel la liderul sovietic Iosif Stalin, iar cazul său a fost rejudecat și i s-a permis să lucreze într-un laborator de cercetare din lagărul siberian. Aici și-a reîntâlnit mentorul, inginerul de aviație Andrei Tupolev, alături de care a contribuit la dezvoltarea propulsoarelor pentru rachete.

Interesul imprevizibilului Stalin pentru tehnologia rachetelor a crescut după sfârșitul războiului, iar Korolev, privit în continuare cu suspiciune, a început să lucreze, alături de o echipă de tehnicieni germani, la construcția unei rachete inspirată de modelul celor folosite de Hitler pentru a ataca Marea Britanie.

Grație lui Korolev, sovieticii au reușit să rămână pe primul loc în cursa spațială și să înregistreze trei premiere prin trimiterea în spațiu a primului satelit artificial, a primei ființe vii și a primului om. Succesele omului de știință i-au adus reabilitarea din partea statului comunist. În spatele susținerii acordate de cercetării pentru cucerirea spațiului, care alimenta perfect propaganda sovietică, se afla interesul real al Moscovei de obținere a unor rachete balistice intercontinentale.

Părintele programului spațial sovietic a murit la 14 ianuarie 1966, cu doar câteva zile înainte de a putea fi martorul încă unei reușite la originea căreia s-a aflat, respectiv prima sondă care atingea suprafața selenară și transmitea imagini ale acesteia. Trei ani mai târziu, americanii reușeau să îi ajungă din urmă pe sovietici și consemnau propria premieră mondială, imortalizată prin cuvintele astronautului Neil Armstrong: „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”.

După retragerea navetei spaţiale americane STS, folosită între 1981 și 2011, toate transporturile către Staţia Spaţială Internaţională au fost efectuate exclusiv cu ajutorul navei Soyuz, timp de 9 ani. Monopolul acesteia s-a sfârșit odată cu primele teste reușite ale capsulei americane Dragon, realizată de compania SpaceX, înființată de omul de afaceri Elon Musk.

Implicarea miliardarilor în finanţarea turismului spaţial şi explorarea unor noi lumi a culminat, la data de 11 iulie 2021, cu un succes istoric: călătoria efectuată de Sir Richard Branson la limita orbitală a spaţiului, prin intermediul navetei construite de compania sa, Virgin Galactic. După doar 9 zile, fondatorul companiei Amazon, Jeff Bezos, depășea limita recunoscută dintre atmosfera terestră și spațiu la bordul navetei reutilizabile New Shepard, realizată de compania sa, Blue Origin.

Obiectivele urmărite în explorarea spațiului nu s-au schimbat în decursul timpului, modificări semnificative survenind doar în schimbarea mijloacelor utilizate şi în preocuparea mai mare pentru respectarea normelor ecologice. Accentul pus pe reutilizarea navelor spaţiale și pe crowdfunding-ul turistic american reprezintă premisele actuale prin care continuă nostalgia cuceririi spațiului care amintește de lupta pentru supremație tehnologică din perioada Războiului Rece. Proiectarea puterii economice în spațiu a dus la o creștere substanțială a volumului deşeurilor orbitale, mai ales în ultimul deceniu. Din punct de vedere militar, ţintirea sateliţilor inamici a devenit un scenariu operaţional.

Competiţia superputerilor în spaţiu cunoaşte primele valenţe capitalist-ecologiste în patria dolarului şi a Dogecoin-ului. În mai 2021, compania SpaceX a anunţat lansarea misiunii DOGE-1 către Lună, aceasta urmând să fie finanţată prin criptomoneda eponimă. Menținerea competitivităţii SUA în aceast domeniu s-a datorat succesului inițiativelor și capitalului din mediul privat, ca parte a răspunsului la investiţiile masive ale statului chinez într-un programul spaţial modern.

Secrete pierdute în timpul vânătorii de vrăjitoare

Începutul programelor chineze de dezvoltare a rachetelor balistice şi de explorare a spaţiului sunt indisolubil legate de întoarcerea „glorioasă” din SUA a lui Qian Xuesen, fost colonel în U.S. Air Force, cibernetician format la MIT. şi CalTech. Cariera promițătoare a omului de știință fusese întreruptă odată cu preluarea controlului Chinei de către comuniștii conduși de Mao Zedong și declararea Republicii Populare, în 1949. Fost contribuitor la proiectele clasificate Manhattan şi Titan, Xuexen a fost deportat din Statele Unite în 1955, în timpul campaniei anticomuniste declanșată de senatorul republicat Joseph McCarthy. Cercetările ulterioare nu au descoperit vreun indiciu care să susțină că omul de știință ar fi fost spion chinez sau că ar fi furnizat informații acestora. Cunoștințele sale, însă, nu au rămas nefolosite ci au contribuit la recuperarea decalajului tehnologic chinez în domeniul balistic.
673973923

În decursul timpului, Xuexen a condus mai multe instituții științifice și a reușit, spre deosebire de omologul său sovietic, Korolev, să evite epurările declanșate de Revoluția Culturală maoistă (1966-1976) rămânând permanent fidel liniilor impuse de regim.

Acordarea gradului de general-locotenent de către statul chinez demonstrează contribuția valoroasă pe care acesta a avut-o, timp de peste trei decenii, atât la dezvoltarea unor tehnologii unice, cât și la pregătirea noilor generaţii de specialişti chinezi în domeniul rachetelor şi al explorării spaţiului. „Omul care a dus China în spațiu”, așa cum îl numește un articol din revista Foreign Policy, nu a reprezentat un succes al spionajului chinez, ci, mai degrabă, un eșec în protejarea secretelor tehnologice cauzat de fobia ce cuprinsese Statele Unite în prima jumătate a anilor `50.

Sfârșitul Războiului Rece nu a adus și sfârșitul spionajului tehnologic, care a continuat să ofere soluții la problemele domestice din cercetare și dezvoltare la costuri reduse. Mai mult, instrumentarul cibernetic disponibil nu se limitează doar la sprijinirea uniformizării progreselor tehnologice între superputeri, ci și la perturbarea operaţiunilor competitorilor în domeniul spaţial.

Colaborarea internațională în spațiu, intensificată la sfârșitul Războiului Rece și concretizată prin construcția și operarea Stației Spațiale Internaționale, este pusă, în prezent, sub semnul întrebării, din cauza tensiunilor apărute pe Pământ, între statele participante la proiect. Spațiul extraterestru s-a transformat, în timp, dintr-un teatru al competiției tehnico-științifice într-un teatru operațional, deschis armatelor înalt-tehnologizate.

Abstract

Few people have shaped the history of space forces and contributed more to the fundamental space know-how than Sergei Korolev and Qian Xuesen. At the forefront of Soviet, American and Chinese space programs, almost all relevant space projects of their times involved the two of them. Both arrested and incarcerated, they fought adversity to support the common human goal of conquering space and advancing human knowledge.

Autor: Silviu-Florin Brebeanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*