Hoții în lege sau grupările de criminalitate organizată vorbitoare de limba rusă, așa cum sunt descrise la nivel internațional de organele de urmărire penală, au destructurat vechea ordine specifică grupărilor infracționale și au dus criminalitatea organizată la un alt nivel. Aceste grupări criminale domină în prezent lumea criminalității organizate, nu doar în interiorul statului din care provin sau al Europei ci și la nivel global. Spălarea de bani, fraudele de milioane de dolari, furturile de mașini, extorcarea la scală largă, corupția, prostituția, traficul de persoane, traficul de arme și asasinatele fac parte dintr-un univers al criminalității în care hoții în lege sau „Vori-v-Zakone” sunt cei mai de temut infractori.
Această grupare criminală, silențioasă și ultra-eficientă, a luat naștere în perioada interbelică, iar după prăbușirea Uniunii Sovietice a cunoscut o dezvoltare fulminantă, extinzându-și controlul asupra economiei și a vieții de zi cu zi din noua Federație Rusă. Organizația s-a răspândit și în afara granițelor, preluând parțial atribuțiile grupărilor tradiționale de crimă organizată din Europa Centrală și de Vest. Hoții în lege sunt parte integrată a criminalității organizate ex-sovietice, fiind implicați în activități infracționale în cadrul grupărilor ce operează mai ales în state care au făcut parte din blocul comunist.
Gruparea include persoane cu o vastă cultură, absolvenţi studii doctorale, foști ofițeri de poliție și din cadrul forțelor speciale, militari de rang înalt, politicieni și chiar membri ai Academiei de Științe din Rusia. Majoritatea membrilor grupării sunt însă recrutați din rețeaua de închisori a fostei URSS. Folosesc un sistem codificat de tatuaje pentru recunoaştere și au norme stricte de etică prin care se asigură respectarea loialității, cei care le încalcă fiind aspru pedepsiți.
Gulagurile, pepiniera hoților în lege
Tradițiile și codurile hoților în lege au luat naștere în anii 1930, la începutul regimului stalinist, în primii ani ai Uniunii Sovietice. Dizidenții politici și oricine era împotriva statului socialist era trimis în gulag, inițial în Siberia, Urali și nordul înghețat. Prin urmare, gulagurile au devenit mijlocul prin care guvernul sovietic elimina opoziția în timp ce folosea munca forțată pentru a realiza proiecte importante de infrastructură în toată țara.
Gulagurile sovietice au jucat un rol major în evoluția statului, deoarece Rusia, inițial una dintre cele mai subdezvoltate țări din Europa, a devenit un actor statal extrem de influent în secolul XX. Până în 1940, în URSS erau 53 de gulaguri și mai mult de 400 de închisori. Arhivele istorice ruse arată că în 1932 rețeaua de gulaguri sovietice cuprindea aproximativ 200.000 de deținuți. Între prizonierii gulagurilor se numărau criminalii profesioniști, infractorii minori şi alcoolicii, dar și cei care probabil erau vinovați doar pentru o glumă sau un comentariu nepotrivit.
În ciuda condițiilor dure impuse prizonierilor, deținuții au găsit o cale de a ocoli ideologia marxist-leninistă și și-au format propriul cod de etică, cunoscut sub numele de Codul Vor. Tatuarea a reprezentat o parte integrată a noii culturi, devenind un mod de manifestare a opoziției față de puterea sovietică, dar și de afișare publică a poziției în lumea criminalității organizate. Semnificația acestor însemne urma să fie ascunsă în spatele simbolismului și, deși nu foarte subtil, reprezentau crimele comise, precum și unde sau cu cine au fost comise. Erau folosite inclusiv tatuaje cu mesaj împotriva lui Stalin și a regimului sovietic, aceasta fiind una dintre puținele posibilități de manifestare a opoziției față de noul stat socialist.
Înainte de al doilea Război Mondial, „hoții în lege” deveniseră deja foarte bine organizați, existând un consiliu ce avea să fie folosit drept organism decizional final în cadrul fiecărei zone de influență precum și un cod, care cuprindea un set de valori morale, cunoscute în limba rusă drept „înțelegeri”. Membrilor le era interzis să se căsătorească sau să aibă copii, să lucreze, să se opună deciziilor stabilite de către Consiliu, să încalce jurămintele făcute colegilor din cadrul organizației și să își renege statutul de hoț în lege. O altă regulă foarte importantă le impunea să nu servească vreodată în armată sau să accepte armament din partea guvernului.
Primele organizații criminale din spațiul sovietic
Nivelul infracționalității din Uniunea Sovietică a cunoscut o creștere semnificativă în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în anii 1970 gruparea Vori v zakone funcţiona la fel de bine organizat ca în epoca stalinistă. Au luat naștere însă noi organizații criminale, provenite mai ales din republici sovietice, precum Georgia, Cecenia și Armenia.
Georgia a fost dintotdeauna cea mai mare sursă de hoți în lege. Aceștia cooperau cu autoritățile pentru alimentarea pieței negre externe, însă potrivit vori tradiţionali, care operau pe teritoriul Uniunii Sovietice, acest lucru reprezenta o gravă ofensă adusă organizației și valorilor sale. Considerată a fi cea mai violentă dintre toate grupările criminale din fosta Uniune Sovietică, criminalitatea organizată georgiană avea o eficiență maximă în obținerea de venituri ilicite, deoarece reușise să combine mentalitatea caucaziană în ceea ce privește comerțul și negocierea, cu modul de acțiune al grupărilor infracționale asiatice. Prin urmare, acțiunile hoților în lege din Georgia, din ultimii ani ai existenței URSS, au plasat mafia georgiană pe primul loc în clasamentul grupărilor de criminalitate organizată sovietice.
Între anii 1970-1980, pe fondul expulzărilor masive ale unor categorii de persoane neloiale puterii sovietice, rețeaua hoților în lege a început să-și extindă prezența în Europa și America, inițial pe arii și domenii restrânse. Vori v zakone care au emigrat în SUA trăiau la limita subzistenței și se subordonau familiilor mafiote italiene.
În anii `80, infracțiunile înregistrate oficial au crescut cu 78,8%. Criminalitatea organizată din URSS, conexată economiei subterane, a crescut cu până la 75% între anii 1988-1989. Miliția era complet nepregătită să se ocupe de această problematică și mai mult decât atât, majoritatea angajaților deveniseră corupți, colaborând cu organizațiile infracționale în special în operațiunile ce se desfășurau prin intermediul pieței negre.
Întoarcerea hoților în lege
Legile adoptate de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, care permiteau înființarea de afaceri private în cadrul URSS, au ajutat indirect criminalitatea organizată să funcţioneze și să prospere sub acoperirea unor afaceri legale.
După destrămarea URSS, în anii 1990, Vori-v-Zakone a ieșit din umbră și a ocupat o poziție semnificativă în viața cetățenilor ruși. Atentatele cu bombă asupra mașinilor și focurile de armă au devenit incidente săptămânale pe străzile din Moscova.
Extinderea dincolo de granițe a hoților a avut la bază decizia de la Moscova a șefilor Vori de a-l trimite în anul 1992 în Statele Unite pe Vyacheslav Ivankov, un etnic rus născut în Georgia. El a fost unul dintre cei mai violenți infractori pe care i-a produs Uniunea Sovietică, iar sub conducerea sa rețeaua Vori a devenit un actor puternic și influent în lumea criminalității organizate ce opera în Statele Unite.
Dacă în trecut Vori-v-Zakone desfășura activități infracționale ce erau încadrate într-un singur domeniu, precum traficul de persoane sau traficul de droguri, în prezent rețelele criminale au reușit să conexeze și să îmbine perfect metodele și mijloacele ilicite pentru a fi prezente activ în cât mai multe zone infracționale. Scopul, reprezentat de obținerea de venituri materiale, a rămas neschimbat.
Deși Vori-v-Zakone a avut ca punct de pornire grupările infracționale tradiționale, aceasta depășeşte în prezent limitele impuse de frontierele statale, etnicitate sau specializarea într-un singur tip de activitate ilicită, urmărind minimizarea expunerii publice și maximizarea profiturilor.
Abstract
In the last twenty years the Western world has become the target of a new organized crime phenomenon. Highly versatile and flexible, these Russian speaking criminal structures are also very mobile and, therefore, difficult to investigate and dismantle. The most impenetrable are the Thieves in Law, a complex and hermetic organization that operates based on specific rules and codes. Present in most European countries where they have created an efficient criminal network, Russian speaking criminal groups act on their own or in connection with other domestic organized crime groups. Traditional organized crime groups from the ex-soviet area are mostly involved in drug trafficking and crimes against the person and property, in many cases committed with violence. In terms of Europe’s security strategy, Russian speaking organized crime groups are a clear threat, as they have the ability to interact with decision-makers in their countries of origin but also from other host countries.
Autor: Livia Tapalagă
