Cercetătorul Nassim Taleb, specialist în analiza riscurilor, definește lebăda neagră ca pe un eveniment caracterizat de trei atribute: „este un caz izolat, aflat dincolo de tărâmul așteptărilor obișnuite, dat fiind că nimic din trecut nu i-a indicat în vreun fel posibilitatea. Apoi, are un impact deosebit. Al treilea atribut este că, în ciuda statutului de caz izolat, natura umană ne-a făcut să născocim explicații pentru apariția sa după ce acest lucru s-a întâmplat, făcându-l explicabil și predictibil”. Taleb este restrictiv atunci când încadrează un fapt în categoria „lebedelor negre” pentru a evita, pe cât posibil, ca o „lebădă albă” să se strecoare în categorie (un eveniment care, deși pare unul izolat și are un impact ridicat, poate fi prevenit).
A fi sau a nu fi cunoscut
Cel mai bun exemplu este cel al pandemiei de COVID-19 care, în opinia lui Taleb, este mai degrabă o „lebădă albă”, etichetată, în mod eronat drept o „lebădă neagră”. Evenimentul putea fi prevenit, dacă oamenii luau măsuri de la bun început, dar un mod de acțiune neadecvat a dezlănțuit un fenomen mondial, cu efecte greu de descris.
Dacă limităm atât de mult definiția, ajungem în situația în care evenimentele naturale ajung să fie cele mai sigure „lebede negre”. Dar poate nici acestea, dacă luăm în considerare faptul că încălzirea globală este un fenomen despre care specialiștii discută de câteva decenii și, cumva, am fi putut evita toate consecințele acestuia. Și, totuși, ce se întâmplă dacă o sumă de „lebede albe”, create de om (și care pot fi prevenite), ajung să devină, în final, o uriașă „lebădă neagră”? Cum acționăm dacă mici crize ale prezentului vor deveni, în viitor, poate nu unul chiar atât de îndepărtat, o criză majoră a lumii contemporane?
Când natura devine „un cântec de lebădă”
În luna iulie 2021, Belgia și vestul Germaniei s-au confruntat cu inundații catastrofale, cele mai grave din ultimul secol, care au dus la pierderea a zeci de vieți omenești și au înghițit regiuni întregi. În timp ce Europa încearcă să se trezească din ceea ce pare un adevărat coșmar, experții din domeniul științelor climatice spun că există o singură explicație a acestor dezastre – încălzirea globală, un fenomen deja ireversibil.
Într-o altă parte a lumii, în nord-vestul SUA și vestul Canadei, un val extrem de căldură (temperaturi de peste 49o Celsius) a declanșat incendii masive de vegetație și decesul a peste 200 de oameni. Valul de căldură a atins un nivel fără precedent în Canada, astfel de temperaturi fiind preconizate de specialiști abia pentru finalul secolului al XXI-lea. Din nou, experții arată cu degetul către emisiile de dioxid de carbon și efectele acestora, adică schimbările climatice.
În plus, după ce anul 2020 a consemnat un record al uraganelor din Oceanul Atlantic, cercetătorii din cadrul Universității Colorado (SUA) au declarat, la începutul lunii iulie 2021, că anul în curs va fi cel puțin similar, dacă nu mai încărcat din punct de vedere al furtunilor. Locuitorii din regiunile afectate de uragane, în principal zonele de coastă ale SUA și Insulele Caraibe, au fost deja avertizați să se pregătească pentru fenomene meteorologice extreme în următoarele săptămâni, după ce uraganul Elsa, primul din 2021, a lovit deja în bazinul oceanului Atlantic.
Sunt astfel de dezastre ceva nou? Răspunsul este, din păcate, nu. În Europa continentală, spre exemplu, au avut loc, în 2002, 2005 și 2013, inundații grave care au provocat distrugeri de miliarde de euro. Situația este similară în cazul incendiilor de pe continentul american (care au loc anual, cel puțin în unele state din SUA, cum este cazul Californiei) sau al furtunilor din Oceanul Atlantic, unde perioada iulie-august reprezintă, în principal, sezonul uraganelor.
Când omul tinde să își creeze propriile „lebede negre”
Dacă ar fi să ne îndepărtăm de catastrofele naturale și, într-o oarecare măsură, de conflictele deschise aflate în plină desfășurare în lume, una dintre problemele cu care se confruntă lumea contemporană este aceea a discriminării, între cele mai frecvente tipuri fiind rasismul, discriminarea de gen și cea bazată pe orientarea sexuală. În ultimii ani ne confruntăm cu un val de mișcări care susțin o multitudine de drepturi – drepturile persoanelor afro-americane (termenul de „negru” fiind din ce în ce mai blamat), al femeilor (care se consideră în continuare discriminate de societatea patriarhală), al persoanelor LGBTQIA+ etc.
Pornind de la scopuri nobile se poate ajunge la situații cel puțin contradictorii. Una dintre ele ar fi îndepărtarea unor statui din SUA și Marea Britanie, în anul 2020, de către susținătorii mișcării Black Lives Matter (BLM), inițiată în urma uciderii afro-americanului George Floyd de către un polițist alb. În protestele care au urmat au fost vandalizate statui reprezentative pentru confederații care se opuneau abolirii sclaviei, în perioada Războiului Civil, dar și reprezentări ale lui Cristofor Columb. Vina acestuia? El este, nici mai mult, nici mai puțin, decât cel care a descoperit continentul american, fiind la originea colonizării acestuia de către națiunile europene, urmată de genocidul asupra indigenilor.
În timpul mișcărilor de stradă care au urmat decesului lui George Floyd, statuile au fost vandalizate sau îndepărtate, fiind considerate un simbol al rasismului și supremației rasei albe.
Nici basmele nu au scăpat criticilor. În luna mai 2021, apare o nouă controversă provocată de faptul că Albă ca Zăpada a fost sărutată fără consimțământ de către prinț (venit să o salveze, ce-i drept, pe prințesa inconștientă). Fără consimțământul fetei, nu se poate vorbi despre dragoste adevărată, deoarece decizia a aparținut doar prințului, ceea ce întărește percepțiile perimate referitoare la ce le este permis bărbaților în relația cu femeile. Și controversa ne-a dus din nou în fața unei probleme vechi: într-o societate patriarhală, unde sunt drepturile femeilor? Nici măcar în basme! Inconștiente sau nu, femeile trebuie ascultate și părerea lor contează, chiar și într-o scenă dintr-un basm vechi de sute de ani, cu care au crescut generații întregi. Dar, poate chiar aici avem un simbol al originilor discriminării femeilor – sărutul, fără consimțământ, al Albei ca Zăpada.
Un ultim exemplu. În anul 2021, „luna pride”, în care sunt sărbătorite, în întreaga lume, drepturile comunității LGBTGIA+ și libertățile pe care membrii acesteia le-au câștigat de-a lungul vremii, a coincis cu organizarea Campionatului European de Fotbal. Susținerea „lunii pride” a devenit atât de intensă, încât UEFA a fost dur criticată de unele state europene (precum Germania) pentru că a interzis reclamele și iluminarea stadioanelor în culorile curcubeului în timpul meciurilor de fotbal din cadrul competiției, pentru a celebra evenimentul. UEFA și-a argumentat demersul arătând că este o asociație neutră din punct de vedere politic, religios și de gen, motiv pentru care nu poate susține drepturile nimănui și, cu atât mai puțin, nu poate încălca legislația anumitor țări, în care nu au fost reglementate drepturile LGBTQIA+.
Am putea spune că toate aceste evenimente sunt, cumva, izolate și nu ar trebui să ne îngrijoreze atât de tare. Oamenii își susțin drepturile și luptă pentru libertățile lor, normale într-o societate modernă. Dar să ne imaginăm, pentru o clipă, că toate aceste acțiuni pe care azi le considerăm „benigne” se vor transforma mâine într-o uriașă „lebădă neagră”. Folosirea violenței, fizice sau verbale, riscă să genereze un răspuns de același tip, nu doar la nivel individual ci și la nivel de grup. Și, la final, când tragem linie, vom fi martorii unei ipostaze dramatice, în centrul căreia se află omul, într-un război, inexplicabil, cu el însuși.
Omul a început atâtea bătălii pentru libertățile sale, încât a ajuns să le piardă, paradoxal, pe toate. Și dacă am dori să refuzăm acest scenariu, istoria ne învață că rasa umană nu este nici pe departe atât de rațională sau atât de altruistă, încât nu ajungă la atitudini radicale într-un timp scurt. Întrebarea este: să fie sau nu această ipostază o „lebădă neagră”? Poate că Taleb ar zice clar „Nu, pentru că putem evita un astfel de deznodământ”. Și cine ne-ar putea asigura vreodată că suntem capabili sau dispuși să evităm acest gen de scenarii? Poate că răspunsul este mai greu de formulat decât pare la prima vedere.
Surprizele lumii contemporane
Specialiștii conturează scenarii sumbre. „Tot ce e mai rău urmează să vină și va afecta viața copiilor și nepoților noștri, mult mai mult decât pe a noastră”, se arată într-un extras dintr-un raport al experților ONU în domeniul științelor climatice, obținut de AFP, care urmează să fie publicat în întregime în februarie 2022. Pe scurt, specialiștii ne avertizează că toate fenomenele pe care le vedem în prezent și pe care le descriem drept „catastrofale” sunt doar începutul și că ele vor deveni mult mai dese și ne vor afecta din ce în ce mai puternic.
Dacă adăugăm aceste previziuni acțiunilor umane care, scăpate de sub control, riscă să se transforme în crize majore, suntem puși în fața întrebărilor: „Și ce este de făcut?”, „Încotro să fugim?”. Pentru un om care nu este Elon Musk și nu și-a propus să populeze Marte sau altă planetă din Sistemul Solar, soluția de a fugi de pe Terra nu prea există. Suntem „condamnați” să rămânem aici și să încercăm, dacă nu putem oferi soluții, măcar să adoptăm un alt model de a ne raporta la ce ni se întâmplă.
Și aici este punctul în care trei principii ar putea să ne fie utile în fața crizelor lumii contemporane, prezente sau viitoare: Fii pregătit să fii surprins, fii realist și fii creativ! Realitatea pe care o trăim în prezent și pe care o vom cunoaște în viitorul previzibil este una în care nu vom înceta să fim surprinși, cel mai probabil neplăcut.
Tocmai acele scenarii pe care le numim „cel mai rău caz” vor deveni o normă, lebedele negre vor înceta să fie excepții și, în ciuda dorinței lui Taleb, își vor extinde cu mult aria de definiție. Mai departe, va fi nevoie să fim realiști, să nu ne amăgim pe noi înșine cu privire la gravitatea unei situații, să ne asumăm dacă și unde am greșit și să gestionăm rapid totul, la nivelul adecvat al fiecărui eveniment în parte. În al treilea rând, trebuie să fim creativi. Dacă cele mai improbabile scenarii se vor transforma în normă, atunci cele mai neobișnuite soluții vor fi singurele care trebuie adoptate, deoarece probleme noi au nevoie de soluții inovative. Cele trei principii nu oferă soluții, însă sugerează de la ce am putea porni pentru a învăța să trăim într-o lume în care lebedele negre par că au început deja să modeleze orizontul realității.
Abstract
Imagine a world where Taleb’s „black swans” are a norm. Go even further and imagine that this world is here, today, and you are living in it. And you can see the signs everywhere you look. Somehow you know they have been here, among us, for quite some time now. How do you really recognize and understand them, and what if you are wrong? Escaping Earth is not an option and we need to face daily surprises with realism and creativeness.
Autor: Diana Ghinea
