Imperiile din Heartland. De la Atila şi Genghis Han până la Petru cel Mare şi Stalin

Heartlandul a fost leagănul nașterii a numeroase populații sau teritoriul în care s-au așezat triburi apărute la întrepătrunderea lui cu Rimlandul (indo-europene, turco-mongole, fino-ugrice), aflate într-o migrație continuă în Eurasia (cauzată de schimbări climatice, năvălirea cotropitorilor, căutarea de pământuri pentru pășunat sau agricultură etc.). În Antichitate, pe fondul subdezvoltării demografice şi civilizaționale, Heartlandul a fost dominat numai parțial de diverse triburi. Heartlandul se afla, atunci, într-o fază incipientă de exprimare ca spaţiu geostrategic, limitându-se la stepele nord-pontice. Sciții au fost primii care au întemeiat o putere regională durabilă, iar conflictul lor cu perșii a indicat una din direcțiile importante de expansiune a Heartlandului şi una din mizele principale ale competiției cu Rimlandul, respectiv Peninsula Balcanică.

La sfârșitul Antichității, şi hunii s-au folosit de avantajul stepelor nord-pontice pentru a se afirma ca putere. Asemenea sciților, au continuat paradigma confruntării dintre Heartland şi Rimland, care implica, în esență, un conflict de factură civilizațională între triburile nomade şi populațiile sedentare. Hunii şi-au mutat centrul de putere în Câmpia Panonică, proprice vieții lor nomade, dezvoltând capacitatea geostrategică a Heartlandului. Astfel, au accesat o opțiune suplimentară în raport cu Peninsula Balcanică (utilizată în războaiele cu bizantinii) şi au inaugurat, prin istmul ponto-baltic, o direcție de expansiune spre Europa Occidentală (valorificată în conflictele cu romanii). Hunii au deschis o cale urmată de alte triburi nomade din Heartland, care şi-au transferat sediul puterii în bazinul panonic, pentru a se extinde în Europa (de pildă avarii, maghiarii).

Factorul civilizator

Sub acţiunea militară a imperiilor sedentare (franc, romano-german, bizantin), a fost eliminată amenințarea Heartlandului extins în Câmpia Panonică (exploatată de triburile nomade ca bază de expansiune în Rimland). Un rol determinat l-a jucat presiunea factorului civilizator de influență creștină care a obligat triburile să se integreze în sistemul de valori specific popoarelor sedentare, pentru a supravieţui. De exemplu, avarii, care după pierderea puterii militare şi-au păstrat modul de viață nomad, au fost, în timp, asimilați etno-lingvistic. În schimb, maghiarii, după înfrângerea lor, s-au creștinat şi au fondat un regat sedentar în care agricultura constituia baza activității socio-economice. Şi-au putut conserva, astfel, nu doar identitatea, ci şi influența politico-militară, continuând să reprezinte o putere regională timp de câteva secole.

Odată cu sedentarizarea triburilor nomade din Câmpia Panonică, Heartlandul s-a limitat ca spaţiu geostrategic, în partea sa vestică, la Europa Orientală (fără a mai implica vreodată, prin asociere, şi Europa Centrală). Conflictul dintre populațiile sedentare şi cele nomade s-a sfârșit în Rimland pentru a începe, însă, în Heartland. În Evul Mediu, Heartlandul a devenit scena competiției interne pentru supremație între turco-mongoli şi slavii răsăriteni. Confruntarea avea ca miză controlul stepei ce asigura accesul spre multiple zone strategice (legând Occidentul de China, respectiv ținuturile varegilor de spaţiul bizantin) şi la suprafețe întinse de pământ fertil (necesar agriculturii, creșterii turmelor). Competiţia a debutat în momentul în care slavii răsăriteni sedentari au creat Rusia kieveană, un stat concurent imperiilor turcofone nomade (khazar, peceneg, cuman).

Procesul de afirmare

Proiectul slav estic, întins de la Marea Albă până la Marea Neagră, nu a rezistat atacului mongol, dezintegrându-se sub forţa lui militară. Mongolii, pentru prima dată în istorie, au reuşit să cucerească Heartlandul în întregime, exploatând potențialul lui maxim. S-au extins în Rimland prin fondarea celui mai mare imperiu din istoria umanității, ocupând masiv China, Europa Orientală, Orientul Mijlociu. Odată cu Imperiul mongol, Heartlandul a devenit un spaţiu geostrategic jucând un rol cu anvergură mondială. Controlul Heartlandului permitea formarea unei puteri care să aspire la supremație mondială în competiţia cu Rimlandul. Oportunitatea a fost valorificată mult mai eficient de ruși, iar nu de mongoli al căror imperiu s-a destrămat foarte repede, din cauza instabilității socio-politice interne specifice triburilor nomade, suprapusă vastității teritoriului stăpânit.

Sub dominația mongolă, existenţa statală a slavilor s-a menţinut sub forma unor cnezate vasale. La adăpostul pădurii boreale, s-a întărit Cnezatul Moscovei, un nucleu coagulant pentru spaţiul slav estic, care s-a opus puterilor turco-mongole, devenind independent. Rușii au declanşat contraofensiva pentru controlul stepelor, supunând, pe rând, majoritatea entităților succesoare ale Imperiului mongol. Şi-au creat propriul imperiu care s-a extins în timp şi care, asemenea mongolilor, domina complet Heartlandul.

Fiind o populație sedentară, situată pe o treaptă civilizațională superioară, rușii au fondat o societate mai dezvoltată şi un stat mai durabil decât mongolii. În acest conflict de factură civilizațională, Hanatul Crimeii, aflat în cel mai avansat proces de sedentarizare din spaţiul turco-mongol, a fost ultima entitate tătară ce a rezistat expansiunii ruse în Heartland.

Complicații geostrategice

Dispariția marilor proiecte statale din Heartland a produs complicații geostrategice majore cu efecte durabile. În urma prăbușirii Imperiului mongol, la nivelul hanatelor succesoare s-a intensificat procesul de turcizare şi islamizare, generând identități multiple (tătari, uzbeci, azeri, kazahi, turkmeni etc.). Diferențele identitare au fost accentuate de ruși care au divizat artificial factorul turcofon, mai ales în perioada sovietică. De asemenea, disoluția Rusiei kievene a accelerat fragmentarea unității etno-lingvistice a slavilor răsăriteni în trei grupuri distincte (rus, ucrainean, bielorus). Deși, în flancul vestic al Heartlandului, imperiul era consolidat de bariera umană imensă, asigurată de nucleul etnic rus masat în Europa Orientală pentru o protecţie eficientă, regimul țarist şi cel sovietic au avut nevoie şi de asocierea elementului ucrainean.

Ucrainenii ocupă o poziție strategică în istmul ponto-baltic ce permite controlul acestui spaţiu esențial pentru Heartland. Regimul țarist şi cel sovietic au urmărit să integreze, inclusiv prin forță, factorul ucrainean ce aspira la autonomie sau independență. Ca reacție, ucrainenii s-au asociat, în diferite epoci istorice, cu puteri din Rimland care şi-au extins influența în istmul ponto-baltic (de exemplu, Polonia, Suedia). O problemă majoră a constituit-o şi progresul tehnologic ce vulnerabiliza Heartlandul, permiţând încadrarea lui strategică, pe axa vest-est, de către puterile din Rimland. Aşa s-a întâmplat în Războiul Crimeii, când Rusia a fost atacată maritim simultan de anglo-francezi şi în Europa, şi în Asia. În contrapondere, rușii au crescut nivelul de mobilitate internă al Heartlandului, prin intermediul infrastructurii terestre, în special, feroviară.

Conflictul cu Europa

Impunându-se în competiţia cu turco-mongolii pentru supremație internă, rușii au exploatat potențialul Heartlandului, inițiind un amplu proces de extindere spre Rimland pentru a-şi crește sfera de influență politico-militară. Expansiunea rusă urmărea şi un scop economic, respectiv accesul la apele calde ale Oceanului Planetar pentru a-şi valorifica resursele naturale în comerțul internaţional. În Europa a avut ca direcții Peninsula Scandinavă, istmul ponto-baltic şi Peninsula Balcanică, vizând mările adiacente ale Oceanului Atlantic (Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Mediterană). A intrat în coliziune cu puterile din Rimlandul european (iniţial cu Suedia, iar ulterior cu Franța şi Germania). În Asia, a avansat spre Oceanul Indian (prin Afganistan) şi Oceanul Pacific (prin Orientul Îndepărtat), în opoziție cu Anglia care domina Rimlandul printr-un sistem de colonii.

Expansiunea rusă a fost favorizată de fragmentarea politico-militară excesivă a Rimlandului. În interiorul Occidentului se manifesta un conflict acut pentru supremație în Rimlandul european, generat de competiţia franco-germană arbitrată de Anglia pe baza principiului balanței puterilor. Tensiunile franco-germane s-au acumulat în timp, provocând două conflagrații mondiale ce au erodat masiv poziţia geostrategică a Rimlandului european. Importanța rolului jucat de Occidentul european ca factor de putere pe scena internațională s-a diminuat considerabil. Nu a mai avut forţa să stopeze extinderea teritorială a URSS în Europa şi a influenței sale pe mapamond (Orientul Mijlociu, America Latină, Africa, Indochina). Presiunea exercitată de Heartland asupra Rimlandului a declanşat Războiul Rece, opunând ideologic autoritarismul (URSS) şi democrația (Occidentul).

Competiţia cu SUA

Devenind o superputere mondială, URSS a obţinut atât controlul în istmul ponto-baltic şi în aproape întreaga Peninsulă Balcanică, cât şi neutralitatea cvasitotală a Peninsulei Scandinave. În estul şi centrul Europei, URSS a impus regimuri politice vasale, a instalat baze militare şi s-a folosit de acest spaţiu pentru a-şi valorifica rezervele naturale.

În timp, a dezvoltat o semi-dependență energetică a Occidentului european faţă de resursele sale, procurându-şi o pârghie de influență strategică. Pentru a evita dominația Heartlandului, Rimlandul european s-a reorganizat politico-economic. Pe baza reconcilierii franco-germane, s-a creat un sistem de integrare ce a asigurat stabilitatea şi reconstrucția continentului. Proiectul european a fost susţinut de SUA, care au abandonat izolaționismul şi s-au substituit Angliei ca putere în Rimland, pentru a se opune Heartlandului.

În faţa amenințării Heartlandului, s-a format o comunitate euroatlantică, reprezentată de UE (iniţial, CEE) şi NATO. Democrația euroatlantică, sub ale cărei valori Occidentul s-a unit, a învins comunismul sovietic, în războiul ideologic, angrenând disoluția URSS şi, implicit, diminuarea controlului rus asupra Heartlandului. Numeroase state din Europa Centrală şi de Est, aflate sub influența sovietică, au exploatat contextul geostrategic, aderând la UE şi NATO. Cele două organizaţii au avansat, astfel, în istmul ponto-baltic şi Peninsula Balcanică). Rusia a continuat să fie, însă, puterea dominantă în Heartland şi, pentru a-şi menține influența, a creat structuri politico-economice de integrare ori alianțe militare eurasiatice (CSI, OTSC). Şi chiar a acţionat în forță contra statelor ex-sovietice care s-au orientat spre democrația euroatlantică (Republica Moldova, Georgia, Ucraina).

Tendințe

Începând cu epoca sovietică, s-au produs modificări cu potenţial a eroda, în timp, poziţia Heartlandului ca areal geostrategic major. Astfel, factorul natural de protecţie a Heartlandului şi-a diminuat considerabil eficiența în raport cu Rimlandul. Din cauza schimbărilor climatice (topirea gheții), Oceanul Arctic şi-a redus efectul de barieră naturală. Se conturează perspectiva formării unui Rimland arctic ce vulnerabilizează Heartlandul în partea sa nordică. Suplimentar, tehnologia avansată poate asigura încadrarea sau chiar încercuirea Heartlandului de la foarte mare distanță, inclusiv cosmică. Dacă îşi va menține coeziunea, Rimlandul, un spaţiu extins în jurul Heartlandului, poate exercita o presiune geostrategică simultană. În plus, tehnologia actuală permite exploatarea unor surse de energie alternative capabile să elimine dependența Rimlandului faţă de Heartland.

În paralel, s-au înregistrat evoluții în plan socio-politic ce pot afecta dominația rusă în Heartland. Pe fondul sedentarizării cvasitotale, populația turcofonă a sporit demografic, tinzând să devină majoritară în detrimentul factorului rusofon. Ascensiunea a fost impulsionată şi de crearea a unor state turcofone independente în Caucaz şi Asia Centrală, ulterior disoluției URSS (Azerbaidjan, Turkmenistan, Kazahstan Uzbekistan, Kârgâzstan). În raport cu spaţiul turcofon, puteri din Rimlandul asiatic şi cu trecut istoric în Heartland (Turcia, China) şi-au extins influența culturală şi economică (cu tendința de a se implica şi politico-militar). Turcia şi China accelerează, astfel, viteza acțiunilor centrifuge din arealul ex-sovietic spre proiecte de integrare alternative celor ruse (în situaţia în care Ucraina, R. Moldova şi Georgia şi-au exprimat deja opțiunea pentru UE).

Abstract

In ancient times, the Heartland, that could not be defined as a geostrategic space yet, stretched to the Northern Pontic steppe and was partially exploited by the Scythians who managed to become a regional power. They were followed by the Huns who developed the geostrategic capacity of the Heartland by moving the seat of power to the Pannonian Basin. In the Middle Ages, after having entirely conquered the Heartland, the Mongols could play a geostrategic role worldwide. They were followed by the Russians who, ever since the modern period, have exploited this opportunity constantly and more efficiently.

Autori: F.B. Suciu prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*