La începutul celui de-al doilea mileniu, pe fondul conștientizării legăturii dintre emisiile de gaze cu efect de seră și schimbările climatice, ideea renașterii nucleare a devenit tot mai populară în rândul autorităților publice și al cetățenilor. Prima parte a anilor 2000 a marcat un nou început în această direcție, oamenii de știință identificând în producția energiei nucleare cu amprentă redusă de carbon varianta viabilă pentru o tranziție rapidă către energia curată.
Cu toate acestea, accidentul de la Centrala Nucleară Fukushima Daiichi, operată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO), a impus reevaluarea variantei nucleare pentru producerea energiei electrice, într-un moment în care astfel proiecte energetice câștigau teren pe majoritatea continentelor.
Natura dezlănțuită
La 11 martie 2011, la ora locală 14:46, în Japonia a avut loc un seism puternic cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter, epicentrul fiind stabilit pe coasta de est a țării, în apropierea orașului Sendai. Cutremurul, cel mai mare din istoria arhipelagului nipon, a fost urmat, la doar 50 de minute distanță, de un val tsunami care a lovit țărmul estic al Japoniei. Valul a atins o înălțime de aproximativ 13-14 metri și a inundat orașe întregi. Apa a ajuns inclusiv în clădirile ce adăposteau turbinele centralei nucleare din Fukushima, dezactivând generatorul de urgență care preluase alimentarea cu energie electrică după avariile provocate de cutremur. La scurt timp, combustibilul a 3 din cele 6 reactoare s-a supraîncălzit și a început să se topească. Exploziile care au urmat au eliberat în atmosferă o cantitate mare de hidrogen gazos.
Particulele radioactive au contaminat peste 1.000 de kilometri pătrați de teren, determinând autoritățile nipone să declare stare de urgență nucleară pe întreg teritoriul Japoniei. Bilanțul triplei catastrofe de la Fukushima a urcat la aproape 20.000 de morți, la care s-au adăugat câteva mii de persoane dispărute sau decedate după incident.
Amploarea dezastrului și gestionarea crizelor care au urmat au pus autoritățile nipone în dificultate. În momentul accidentului nu existau planuri de răspuns la o urgență nucleară și un dezastru natural care să aibă loc simultan. Deși riscurile reale erau cunoscute de către autorități, ele au fost minimizate, pentru a nu afecta profitabilitatea producției de energie electrică. Cu toate acestea, guvernul japonez a reacționat rapid, instituind măsuri precum evacuarea cetățenilor pe o rază de 20 kilometri, administrarea pastilelor cu iod pentru protejarea tiroidei de efectele radiațiilor, închiderea tuturor reactoarelor rămase în funcțiune, restricționarea consumului de alimente și apă potabilă din zonele contaminate.
O rană profundă
În urma tragicului incident, reprezentanții statului nipon au demarat un program de oprire a reactoarelor nucleare, măsură pusă în practică și de Germania. Potrivit site-ului nippon.com, în martie 2021, la zece ani după catastrofă, doar nouă reactoare continuau să funcționeze în Japonia, dintr-un total de 54 de reactoare operaționale în momentul tragediei de la Fukushima.
Pierderile înregistrate de companiile private care dețineau centrale nucleare s-au ridicat la 46 de miliarde de dolari americani, sumă aproximativ egală cu profitul total înregistrat de sectorul nuclear în perioada 2004-2010. Declinul industriei nucleare a mărit dependența de sursele convenționale de energie, precum păcură sau petrol, consumul acestora crescând cu 60%. În egală măsură a crescut și dependența de import. Întreaga regiune de est a arhipelagului nipon, care a fost afectată, asigura 8% din PIB-ul celei de-a treia economii a lumii.
Pe lângă efectele de ordin economic, catastrofa de la Fukushima a declanșat și o criză sanitară, o criză umanitară și o criză de mediu.
Criza sanitară a fost provocată de contaminarea unei zone de 340 de kilometri, unde a fost depistat un nivel radioactiv de cel puțin 50 de ori peste limita admisă, un volum scăzut de material radioactiv fiind identificat chiar și în America de Nord. Pentru monitorizarea și prevenirea efectelor, instituțiile medicale au crescut semnificativ numărul de teste efectuate, îmbunătățind totodată și tehnicile de screening pentru detectarea cancerului tiroidian sau a altor anomalii ce ar putea fi cauzate de radiații. Un impact important asupra sănătății cetățenilor l-a avut efectul psihologic al dezastrului. Rapoartele redactate în urma incidentului au relevat creșterea vulnerabilităților psihologice, precum anxietatea provocată de teama expunerii la radiații sau tulburări post-traumatice.
Criza umanitară a fost generată de numărul mare al deceselor înregistrate, de aproape 20.000 de persoane și de numărul celor nevoiți să își părăsească locuințele, de aproximativ 100.000 de oameni. În prezent doar o pătrime din totalul celor evacuați au revenit în zonele decontaminate, în condițiile persistenței reticențelor cu privire la nivelul radiațiilor din zonă. În lipsa oamenilor, reconstrucția orașelor și a economiilor locale devine extrem de dificilă, iar estimările arată că această tendință se va menține și în următorii ani.
Criza de mediu a fost provocată, în mod paradoxal, chiar de centrala considerată nepoluantă. Prin eliberarea în atmosferă, sol și ocean a particulelor radioactive, incidentele din 11 martie 2011 au avut un impact puternic asupra mediului. Din cauza proximității, cea mai mare cantitate de material radioactiv a ajuns în Oceanul Pacific (80%). Cu toate acestea, la 10 ani după accident, circa 1,25 milioane de tone de apă contaminată era în continuare stocată în peste 1.000 de cisterne din apropierea centralei. În aprilie 2021, presa internațională informa despre planul Guvernului japonez de a pompa apa rămasă în ocean, după tratarea acesteia. Această decizie a atras critici din partea statelor vecine, îngrijorate de repercusiunile asupra viețuitoarelor din ocean și asupra mediului. Pe data de 8 iulie 2021, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Japonia au convenit asupra unui plan de asistență tehnică prin care Agenția se angaja să supravegheze proiectul nipon de deversare graduală a apei tratate, într-un mod sigur și transparent.
Potrivit ministrului nipon al economiei, comerțului și industriei, Hiroshige Seko, costurile estimate pentru decontaminarea arealului afectat, reconstrucția infrastructurilor și plata unor ajutoare pentru persoanele afectate de dezastru erau de 187 miliarde de dolari, la sfârșitul anului 2016.
În plus, față de costurile directe, au mai existat o multitudine de costuri indirecte, generate de pierderile din turism, diminuarea exporturilor sau afectarea producției agrico-zootehnice, care nu pot fi cuantificate nici până în prezent.
Efecte la nivel global
Incidentul de la Fukushima Daiichi a afectat strategia energetică nucleară a multor țări, iar guvernele acestora nu au ezitat să ia măsuri. Spre exemplu, Belgia și Germania au confirmat planul de închidere a instalațiilor nucleare până în 2025, Italia a sistat toate demersurile de a repune în funcțiune centralele nucleare închise în anii `90, iar Spania și Elveția au decis retragerea autorizațiilor pentru toate centralele care urmau să fie construite. Totodată, Parlamentul European a emis Rezoluția B7-0243/2011 referitoare la măsurile privind siguranța nucleară din Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Între cele mai importante cerințe ale Parlamentului European pentru statele membre UE s-au numărat readaptarea cadrului normativ cu privire la folosirea energiei nucleare și implementarea unor măsuri adecvate în scopul trecerii la o economie bazată pe energie cu un nivel de risc scăzut, în proporție de 100% regenerabilă, până în 2050.
Cu toate acestea, adoptarea măsurilor de plafonare și reziliență la nivel global nu a eliminat riscurile producerii unor accidente nucleare. Astfel, au mai fost înregistrate incidente nucleare în Franța (Penly, 2012), Federația Rusă (Arkhangelsk, 2019), Marea Britanie (Sellafield, 2019) și Statele Unite ale Americii (Florida, 2014 și Michigan, 2016).
Între 2011 și 2020, la nivel global, s-a pierdut aproximativ 40% din capacitatea energetică nucleară, după ce 65 de reactoare fie au fost închise, fie nu au mai primit autorizație de funcționare. Efectul imediat s-a tradus printr-o scădere drastică a producției globale de energie electrică, precum și o creștere a prețului.
Catastrofa din 2011 a provocat o criză a exporturilor și producției, pe termen mediu, în Statele Unite ale Americii, Asia sau Orientul Mijlociu, în condițiile în care o parte importantă a producției industriale globale de componente auto și electronice se afla în zona afectată.
Producerea energiei din surse nucleare a fost considerată mult timp o variantă ieftină, sigură și nepoluantă. Însă urmările unor accidente provocate fie de eroarea umană, fie de un dezastru natural s-au dovedit extrem de costisitoare și au convins comunitatea internațională să caute surse mai puțin riscante pentru producerea energiei nepoluante.
Abstract
Technological crises combined with natural crises are large-scale events that have far-reaching effects. To control those negative effects comes at high costs. There are lessons learned from Fukushima, but there are still some general concerns about the aftermath of such major accidents. Safety issues will remain a top priority, recriminations over nuclear energy will continue to fly back and forth, while more attractive energy options may emerge to dominate the future.
Autor: Adam Alexandru
