Crize fără frontiere. Provocări cu efecte globale

Când vorbim despre crizele lumii contemporane nu mai putem ignora caracterul interdependent al acestora, respectiv reverberaţiile în plan extern spaţiului în care s-au declanşat. Astfel, o tendinţă economică ce se manifestă într-o ţară, poate afecta multe alte state, pe fondul internaţionalizării producţiei şi comerţului. Gestionarea resurselor, controlul nivelului de poluare şi schimbările climatice sunt probleme care depăşesc frontierele de stat, astfel că provocările dezvoltării durabile reprezintă o prioritate pentru toate ţările şi comunităţile, într-o lume în care interconectarea a devenit o regulă și în care toate domeniile vieţii sunt interdependente. Schimbările care ne afectează viaţa de zi cu zi sunt tot mai legate de evoluţii internaţionale majore, de natură politică, socială, economică, militară sau sanitară.

Diferite tipuri de crize au impus reacții și măsuri diferite, în funcție de gravitatea și dinamica acestora. O parte a crizelor s-a declanşat cu mulţi ani în urmă, însă unele ating apogeul abia acum, în timp ce altele capătă forme noi și impun adaptarea măsurilor de combatere.

Efectele previzibile ale inacțiunii

Fie că vorbim despre crize sanitare, umanitare, ecologice, (geo)politice, militare, economice, sociale sau de securitate, ele trebuie tratate cu aceeași seriozitate, deoarece, chiar dacă în unele cazuri efectele sunt resimțite mai târziu, gravitatea lor este aceeași. Domeniile sănătăţii şi educaţiei, de exemplu, au avut de suferit pe fondul crizei sanitare provocate de coronavirus.

Efectele crizei în domeniul sănătăţii se pot amplifica, începând cu 2022, din cauza întârzierilor apărute în tratarea pacienților cronici. La nivel educaţional, dacă înainte de pandemie reforma educației se afla pe ordinea de zi a guvernelor din multe ţări, în prezent riscul de abandon şcolar a crescut. Predarea în regim online a fost o provocare pentru profesori și pentru elevi, forțați să se adapteze rapid la un nou tip de interacțiune în procesul educațional. S-a impus, ca soluție, revizuirea strategiei educaționale, astfel încât aceasta să includă noi metode de predare, revizuirea programelor de învățământ sau perfecţionarea cadrelor didactice. Adevăratele efecte ale pandemiei asupra educației, dincolo de cele percepute imediat în privința sistemului de predare, vor fi vizibile mai târziu, când lacunele acumulate în această perioadă pot marca viitorul profesional al absolvenților.

Crize fără frontiere

Măsurile de izolare și munca de la distanță, prin intermediul internetului, au oferit o nouă dimensiune securității digitale, care a început să fie privită ca un risc egal sau chiar mai mare decât cel al securității fizice. În această perioadă criminalitatea informatică s-a intensificat, adaptându-se rapid și profitând de oportunitățile oferite de contextul pandemiei.

O criză de care devenim conştienţi doar în momentul în care se manifestă violent în zona geografică în care locuim este cea declanşată de schimbările climatice, ale cărei consecințe sunt vizibile în dezvoltarea florei și faunei sau în echilibrul ecosistemelor. Acutizarea problemelor de mediu s-a reflectat în numărul record de dezastre naturale înregistrate în întreaga lume numai în acest an: incendii (Grecia, Italia, Spania, Macedonia de Nord, Siberia), uragane şi tornade (SUA, Mexic, Republica Cehă), inundaţii (Germania, Belgia, Austria, Turcia, România), secetă (Madagascar, Siria, Etiopia, Kazahstan).

Din perspectivă geopolitică şi geoeconomică şi făcând un bilanţ al celor mai evidente schimbări cu multiple faţete care afectează lumea contemporană, observăm o tendinţă de repoziţionare a puterilor internaţionale, atacuri teroriste, dificultăți economice, şomaj, inegalităţi sociale, războaie şi revendicări teritoriale (anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă, războiul din Donbas; revendicările Chinei în Marea Chinei de Sud) sau creşterea tensiunilor secesioniste (Catalonia, Scoţia).

Între cele mai vizibile crize cu tendință de acutizare din ultima perioadă, se numără cele umanitare, primul loc în acest caz fiind ocupat de problema refugiaților din Afganistan. Conflictele, schimbările climatice şi pandemia de COVID-19 stau la originea unor crize cu efecte globale. Răspunsul lumii la pandemia de COVID-19 a lăsat ţările afectate de escaladarea conflictelor interne sau de crize umanitare, precum Mozambic, Venezuela, Nigeria, Burkina Faso, Etiopia, Siria, Yemen, Somalia, Libia, să lupte singure, astfel că cei mai vulnerabili cetăţeni ai lumii plătesc preţul instabilităţii regimurilor politice.

De asemenea, diversificarea cauzelor migrației, de la suprapopulare, sărăcie, crize politice, dezastre de mediu, presiuni religioase sau etnice, până la atracţia exercitată de bunăstarea occidentală, consolidează reţelele transnaţionale care facilitează trecerea frontierelor.

Pe fondul unei infodemii, la fel de contagioasă ca virusul pandemic, a crescut numărul de manifestări publice şi proteste, iar nerespectarea distanţării sociale şi a purtării măştii în rândul participanţilor riscă să agraveze criza sanitară, prin creșterea numărului de infectări cu SARS CoV-2.

Solidaritatea în fața provocărilor contemporane

Într-un context mondial caracterizat preponderent de incertitudine, timpul de răspuns la situaţiile de urgenţă trebuie să fie cât mai redus, pentru a nu permite amplificarea consecinţelor acestora. Pe fondul migraţiei masive provocate de conflicte politice şi militare, al schimbărilor climatice care ameninţă securitatea alimentară şi al concurenţei fără precedent pentru resurse, este necesară reafirmarea principiului solidarităţii. Atingerea unui consens la nivel regional european sau internațional poate să stea la baza unor politici comune de acţiune pentru prevenirea agravării problemelor pe care omenirea le are de înfruntat.

Acorduri în problemele de mediu

La nivel global, acordurile internaţionale joacă un rol tot mai important în gestionarea preocupărilor comune ale statelor. De-a lungul timpului comunitatea internaţională a avut diverse inițiative de asistenţă pentru dezvoltare şi a alocat miliarde de dolari diferitelor proiecte dedicate îmbunătăţirii nivelului de trai în ţările mai sărace. Guvernele lumii au stabilit agende climatice ambiţioase, promițând politici, reglementări şi stimulente pentru a accelera decarbonizarea și a reface echilibrul ecologic. Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, pe baza căreia au fost adoptate Protocolul de la Kyoto, din 1997, sau Acordul de la Paris, din 2015, demonstrează preocuparea comunității internaționale de a ajunge la un consens în privința reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și prevenirea agravării efectelor schimbării climei.

La nivel național se poate remarca iniţiativa Islandei de a utiliza o tehnologie de aspirare din aer a dioxidului de carbon produs de autoturisme, considerată una dintre soluţiile care pot contribui la limitarea efectelor schimbărilor climatice.

Atitudinea față de migrație

În acelaşi timp, migraţia are efecte pozitive în ţările OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), iar experiența Franţei este edificatoare în acest sens. Slăbită din punct de vedere demografic şi având nevoie de reconstrucţie la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Franța a primit imigranţi italieni şi polonezi, apoi spanioli şi portughezi, înainte de a-i accepta pe cetăţenii din fostele sale colonii din Africa. În același fel, migraţia masivă în Germania, în special a cetățenilor turci, se explică şi prin decalajul dintre creşterea demografică cu tendințe negative şi nevoia ridicată de forță de muncă a economiei germane. Însă includerea imigranților într-un nou mediu social și cultural presupune o schimbare a mentalității și atitudinii, atât din partea indigenilor cât și a alogenilor, pentru asigurarea unei conviețuiri armonioase.

Fenomenele meteorologice extreme, conflictele regionale care amplifică migrația sau pandemiile nu mai țin cont de frontierele politice și provoacă situații de criză ale căror efecte sunt resimțite la nivel global. Prevenirea apariției sau a agravării unor crize nu mai poate fi considerată responsabilitatea unui singur stat sau a unei organizații, întrucât în realitatea pe care o trăim a devenit evident că problemele cu impact global pot fi rezolvate doar prin măsuri agreate la nivel global.

Efectele schimbărilor climatice nu vor face decât să exacerbeze o parte din crizele pe care le înfruntăm în prezent, iar lipsa unui efort comun poate pune în pericol progresele realizate până acum în reducerea sărăciei, a foametei sau a epidemiilor.

Abstract

In order to solve global problems, an international endeavour is essential. That is why international agreements are becoming increasingly important in dealing with the common global concerns. Over time, the international community has initiated various forms of development assistance and allocated billions of dollars for various types of projects to stimulate the economic growth and improve the living standards in poor countries.

Autor: Geanina Catrina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*