Peisajul demografic global parcurge o schimbare majoră, caracterizată de: a) încetinirea ratei de creștere a populației (rata totală de fertilitate a scăzut de la 3,3 nașteri pentru fiecare femeie, în 1990, la 2,3, în 2025); b) un maxim al populației mondiale, preconizat a fi atins în următoarele șase decenii; c) îmbătrânirea accelerată și urbanizarea accentuată. Proiecția demografică bazată pe statisticile Organizației Națiunilor Unite anticipează că populația lumii va atinge punctul maxim de creștere – 10,3 miliarde locuitori – la jumătatea anilor 2080. Există însă diferențe semnificative între state și regiuni. În timp ce Africa subsahariană își va dubla populația, Europa va înregistra o scădere semnificativă, determinată de ratele scăzute de natalitate. Până în anul 2054 se estimează că migrația va fi principalul factor al creșterii populației în 52 de țări. La jumătatea anilor 2070 grupa persoanelor în vârstă de peste 65 de ani o va depăși pe cea a persoanelor sub 18 ani. În ceea ce privește populația urbană, la nivel mondial se anticipează o creștere de la 58%, în 2025, la aproape două treimi, până în 2040 (indicatorii demografici la nivel mondial sunt disponibili în secțiunea Divizia Populație a site-ului Națiunilor Unite, https://www.un.org).
Abordări comunitare
Implicațiile evoluțiilor demografice asupra securității naționale și internaționale preocupă, într-o măsură tot mai mare, statele lumii. Strategiile de securitate națională contemporane descriu variabilele demografice drept factori care afectează securitatea în multiple moduri, de la amplificarea unor dezechilibre socioeconomice la erodarea identității. Acești indicatori acționează ca multiplicatori de risc și sunt abordați, adesea, în corelație cu fenomene precum degradarea mediului, deprecierea economică, migrația ilegală, criminalitatea organizată, radicalizarea sau terorismul.
Uniunea Europeană consideră schimbările demografice o provocare structurală pe termen lung, ce influențează stabilitatea internă și capacitatea de apărare. Exemplificativ, migrația este gestionată prin politici de combatere a criminalității organizate și a traficului de persoane, vizând consolidarea rezilienței societale și a forței de muncă. În ianuarie 2026, Comisia Europeană a adoptat prima strategie europeană de gestionare a azilului și migrației (European Asylum and Migration Management Strategy), care are ca obiective principale prevenirea migrației ilegale, protecția celor care se refugiază din calea războiului și a persecuțiilor și atragerea de talente. Ultimul obiectiv reflectă o schimbare de paradigmă în ceea ce privește piața muncii, determinată de accentuarea deficitului de competențe și forță de muncă la nivelul statelor membre. Abordarea programatică a acestor deficite este considerată esențială pentru competitivitate și creșterea economică. Printre măsurile avute în vedere se regăsesc simplificarea și accelerarea procedurilor de recunoaștere a calificărilor, precum și îmbunătățirea integrării lucrătorilor migranți.
Generații sub presiune
Pornind de la realitățile și proiecțiile demografice, fiecare stat își planifică propriile strategii și politici publice menite să îi prezerve, pe termen mediu și lung, interesele naționale.
Populația Chinei a scăzut pentru al patrulea an consecutiv, estimându-se că va ajunge la 1,41 miliarde de locuitori (17,02% din populația lumii) până la finele anului 2026. În 2025 s-au înregistrat cu 17% mai puține nașteri comparativ cu anul anterior, cel mai scăzut nivel de la înființarea Republicii Populare (1949). Rata totală de fertilitate este de o naștere pentru fiecare femeie, mult sub rata de înlocuire a generațiilor (2,1). Peste 23% din populația Chinei are peste 60 de ani, până în 2050 estimându-se că seniorii vor reprezenta între 30% și 35%. În același orizont temporal populația aptă de muncă (15 – 64 ani) va scădea cu 24,3%.
Ca efect al politicii copilului unic (One-child policy), practicată între 1979 și 2015, China are în prezent o structură demografică de tipul „4-2-1”, predominând familiile în care singurul copil, devenit adult, contribuie la întreținerea a doi părinți și patru bunici. Demografii descriu generațiile rezultate ca efect al măsurii de planificare familială menționată prin termenul „sandviș”, deoarece cei încadrați în muncă suportă dubla presiune a sprijinului acordat propriilor copii și rudelor vârstnice, a căror îngrijire nu este doar o responsabilitate morală ce decurge din pietatea filială, ci și o obligație legală. Pentru gestionarea numărului în creștere de vârstnici, China promovează modelul de îngrijire „90-7-3”: 90% îngrijire la domiciliu, susținută prin servicii de proximitate furnizate de cartiere, 7% îngrijire comunitară, în centre de zi care oferă mese, activități și asistență medicală de bază, și 3% îngrijire instituțională. Situația generează dificultăți financiare, în medie o familie din clasa medie cheltuind 47% din venitul lunar pentru educația copiilor și îngrijirea părinților și a bunicilor.
În acest context, China a optat pentru trecerea de la abordarea tradițională, a controlului cantitativ al populației, la abordarea calitativă, cu scopul de a asigura sustenabilitatea productivității economice și a puterii militare, în pofida declinului demografic. În 2021 a fost adoptată politica „trei copii” (Three child policy), iar în ultimii ani s-au intensificat măsurile de susținere a fertilității. Exemplificativ, de la 1 ianuarie 2026 a fost introdusă o taxă de 13% pentru mijloace contraceptive, concomitent cu menținerea scutirilor de taxe pentru serviciile de îngrijire a copiilor. Accelerarea automatizării, digitalizării și dezvoltarea inteligenței artificiale sunt menite să suplinească deficitul de forță de muncă și să mențină competitivitatea industrială.
Carta Albă „Securitatea Națională a Chinei în Noua Eră” (sintagma „noua eră” se referă la perioada de după ascensiunea lui Xi Jinping la conducerea Partidului Comunist Chinez), adoptată în mai 2025, este primul document strategic de acest tip asumat public. Acesta evidențiază o abordare holistică a securității, ce integrează dimensiunile politică, economică, socială, tehnologică și culturală (rezumatul în limba engleză este disponibil la adresa http://english.scio.gov.cn). Declinul demografic, având drept principale caracteristici îmbătrânirea rapidă a populației, scăderea forței de muncă și fertilitatea sub limita de înlocuire a generațiilor, este considerat o amenințare centrală pe termen lung la adresa securității naționale și un inhibitor major al obiectivului „marii reîntineriri” (The great rejuvenation) a națiunii chineze.
O vulnerabilitate pe termen lung
Populația Statelor Unite ale Americii, estimată la 389 milioane de locuitori în 2026, continuă să crească, însă într-un ritm mult mai lent decât în deceniile anterioare, din cauza scăderii istorice a natalității și a revizuirii politicilor de migrație. Rata de fertilitate a ajuns la 1,58 nașteri pentru fiecare femeie, anticipându-se menținerea trendului până în 2036. Migrația, motor tradițional al creșterii demografice a SUA în ultimele decenii, a suferit transformări majore. Dacă în 2024 SUA avea o migrație netă de 2,7 milioane de persoane, pentru 2026 se estimează o scădere la 570.000.
Reducerea drastică a intrărilor de migranți a fost dublată de numărul în creștere al plecărilor voluntare sau forțate. Îmbătrânirea demografică este și ea prezentă, grupul de vârstă 65+ crescând cu o rată anuală de 1,6%, mai rapid decât segmentele tinere. O altă provocare o constituie modificarea structurii rasiale și etnice a populației. În ultimele cinci decenii, aproape 59 de milioane de imigranți, preponderent din America Latină și Asia, s-au stabilit în SUA. În prezent, 14% din populație este născută în afara granițelor, comparativ cu doar 5% în 1965.
Adoptată în decembrie 2025, „Strategia de securitate națională a SUA” a integrat demografia și controlul frontierelor ca piloni centrali ai securității naționale. Schimbările demografice sunt considerate nu doar o problemă socială, ci o amenințare la adresa coeziunii naționale și a stabilității statului. Migrația în masă generează riscul de diluare culturală, iar scăderea ratei natalității este descrisă drept o vulnerabilitate pe termen lung pentru puterea economică și militară a SUA. Strategia evidențiază și legătura dintre demografie și capacitatea industrială, reindustrializarea constituind o modalitate de încurajare a stabilității demografice interne.
Urgență de securitate națională
În pofida adoptării, în anul 2007, a Conceptului pentru politica demografică a Federației Ruse până în 2025, care și-a fixat ca obiectiv creșterea populației la 145 de milioane, Federația Rusă se confruntă cu o criză demografică acută, înregistrând cel mai scăzut nivel al natalității din ultimele două decenii. Declinul populației a fost accelerat de efectele războiului din Ucraina, dincolo de pierderile în rândul militarilor, alte aproximativ 900.000 de persoane părăsind țara începând cu luna februarie 2022. În ianuarie 2026 populația era estimată la aproximativ 143,4 milioane, preconizându-se o scădere cu 431.000 pe parcursul anului. Rata de fertilitate a scăzut pentru al zecelea an consecutiv, ajungând la 1,37 nașteri pentru fiecare femeie, iar raportul decese/nașteri este de 1,6/1. În situația menținerii trendurilor demografice, până în 2050 populația va scădea la 130 de milioane, estimându-se că Federația Rusă va coborî cu cinci poziții în ierarhia mondială a populației, de pe locul 9 deținut în prezent. În același orizont temporal, raportul dintre populația în vârstă de peste 65 de ani și cea cuprinsă între 15 și 64 de ani va ajunge la 40,6% (față de 22,8%, în 2020), tendința de îmbătrânire demografică fiind îngrijorătoare.
„Strategia de securitate națională a Federației Ruse”, adoptată la 2 iulie 2021, a evidențiat importanța măsurilor de combatere a declinului demografic și de gestionare sistematică a problemelor de sănătate și îmbunătățire a mediului în ceea ce privește dezvoltarea economică și creșterea calității vieții cetățenilor. În absența stabilității demografice, indiferent pentru ce model de dezvoltare economică va opta, Federația Rusă nu va putea să aspire la o poziție relevantă în politica și economia globală. Din acest considerent criza demografică este considerată urgență de securitate națională. Autoritățile de la Moscova și-au fixat drept obiectiv creșterea ratei de fertilitate la 1,8, inclusiv prin măsuri de suport financiar. La finele anului 2024, a fost interzisă prin lege propaganda „child-free” – promovarea unui mod de viață fără copii -, fiind prevăzute sancțiuni contravenționale consistente.
O perspectivă îngrijorătoare
România se confruntă cu un declin demografic structural, marcat de scăderea constantă a populației rezidente și un proces accelerat de îmbătrânire. Potrivit celor mai recente date statistice disponibile, la 1 ianuarie 2025 populația cu reședința pe teritoriul național a scăzut cu peste 24.000 față de anul anterior, ajungând la 19,043 milioane. S-a menținut trendul descendent istoric al natalității, în 2025 înregistrându-se 7,5 născuți-vii la 1.000 de locuitori și o rată totală de fertilitate de 1,37 nașteri pentru fiecare femeie. Fenomenul îmbătrânirii populației s-a accentuat, ponderea populației vârstnice (65+ ani) crescând de la 17% (2015) la 20,3% (2025). Deși populația a scăzut, soldul migrației internaționale a fost pozitiv pentru al treilea an consecutiv, numărul imigranților depășindu-l pe cel al emigranților cu 71.300 de persoane. La această evoluție a contribuit prezența refugiaților din Ucraina, precum și cea a lucrătorilor extracomunitari, proveniți preponderent din țări asiatice.
Conform celei mai recente proiecții asupra populației realizată de Eurostat (în iunie 2023, pe baza datelor demografice din anul 2021), până în anul 2100 România va ajunge la 14,6 milioane de locuitori, înregistrând o scădere de 4,4 milioane. Concomitent, se va modifica structura pe vârste a populației, fiind estimată diminuarea cu circa 1,1 milioane a populației tinere (0-14 ani).
O perspectivă îngrijorătoare oferă și scenariile demografice elaborate de Institutul Național de Statistică, pentru orizontul anului 2080. Toate cele trei scenarii analizate – pesimist, moderat sau optimist – anticipează o scădere a populației cuprinsă între 25% și 10%. În varianta medie, bazată pe tendințele recente ale principalelor componente demografice, considerată cea mai probabilă, se estimează că în condițiile unei creșteri ușoare a fertilității și a unei îmbunătățiri a speranței de viață populația ar scădea cu 3,3 milioane persoane, o diminuare cu 17,9% față de anul 2025. În situația menținerii nivelurilor din 2024 ale fertilității, speranței de viață și migrației nete (varianta constantă), se anticipează o scădere a populației cu 25%, până la 14,367 milioane locuitori. Varianta optimistă descrie un scenariu în care populația s-ar reduce cu 1,923 milioane de persoane, în condițiile creșterii ratei de fertilitate și a speranței de viață.
Stimularea creșterii demografice
Viitorul demografic al României este sumbru și din perspectiva Academiei Române, ai cărei specialiști anticipează un declin accelerat al populației, generat de sportul natural negativ și emigrația masivă a populației active. În ultimii 35 de ani, peste 4,5 milioane de cetățeni români au emigrat permanent sau temporar, intensitatea fenomenului situând România pe locul doi în lume. Soluția, avansată în baza concluziilor conferinței ”Migrația internațională și viitorul demografic al României. De la diagnostic la politici eficiente” (organizată în noiembrie 2025 de Institutul Național de Cercetări Economice ”Costin C. Kirițescu”), o constituie adoptarea de către Guvern și Parlament a unei strategii naționale integrate, axată pe patru direcții strategice: 1. colectarea de date actualizate, în mod continuu, pentru cunoașterea și evaluarea cât mai corectă a fenomenului; 2. stabilizarea populației active și reducerea „exodului creierelor” (”brain drain”); 3. stimularea migrației de întoarcere și capitalizarea diasporei (”brain regain”); 4. atragerea și integrarea imigranților. Pentru fiecare direcție de acțiune au fost propuse politici publice menite să îmbunătățească situația demografică. Exemplificativ, pentru diminuarea presiunii emigrării s-a recomandat încurajarea prin măsuri economice și fiscale a dezvoltării unor poli de creștere economică în afara marilor centre urbane, corelarea ofertei educaționale cu cererea reală din sectoare economice-cheie și îmbunătățirea calității serviciilor publice fundamentale (sănătate, educație, infrastructură).
Pentru a stimula întoarcerea în țară a capitalului uman reprezentat de diasporă, se consideră dezirabilă implementarea de programe de reintegrare profesională și antreprenorială și debirocratizarea recunoașterii calificărilor obținute în străinătate. În ceea ce privește gestionarea proactivă a imigrației, s-au avansat drept soluții atragerea controlată a forței de muncă, corelat nevoilor reale ale sectoarelor economice, finanțarea unor programe naționale de integrare și derularea unor campanii media de combatere a stereotipurilor și xenofobiei.
„Strategia Națională de Apărare a Țării 2025 – 2030” consideră declinul demografic nu doar o problemă socială, ci o vulnerabilitate sistemică care afectează toate instrumentele de putere ale statului. Din perspectiva documentului strategic, „accentuarea declinului demografic și lipsa unei perspective de redresare a echilibrului demografic amplifică tendința de îmbătrânire a populației și perturbă piața muncii”. Scăderea populației active periclitează sustenabilitatea economică, iar creștea ponderii populației vârstnice solicită semnificativ sistemele de sănătate și asigurări sociale. Diminuarea gradului de deteriorare a situației demografice constituie o direcție de acțiune subsecventă dimensiunii sociale și demografice a securității naționale.
Abstract
The implications of demographic developments on national and international security are of increasing concern. Contemporary national security strategies describe demographic variables as factors that act as risk multipliers and impact security in multiple ways, from amplifying socio-economic imbalances to eroding identity.
Like many European countries, Romania is facing a structural demographic decline, marked by a constant decrease in the resident population and an accelerated aging process. Demographic scenarios for the year 2080 anticipate a population decline of between 25% (pessimistic scenario) and 10% (optimistic scenario). From a national security perspective, demographic decline constitutes a systemic vulnerability that affects all instruments of state power. Reducing the degree of deterioration of the demographic situation constitutes a direction of action subsequent to the social and demographic dimension of national security.
Autor: dr. Horațiu Blidaru
