Serviciul Român de Informaţii împlineşte 25 de ani de existenţă. Un sfert de secol înseamnă mult, mai ales dacă avem în vedere viaţa unui om sau parcursul unei instituţii. Este un reper semnificativ chiar şi la scara istoriei contemporane a României – motiv pentru care am ales să îi dedicăm şi un proiect monografic prin care căutăm să evidenţiem, cu obiectivitate, reperele cele mai importante ale acestui parcurs.
Una dintre constantele activităţii SRI a fost continuitatea propriei evoluţii, progresul instituţional, astfel că sunt foarte puţine lucruri care au rămas netransformate în toată această perioadă. Mediul de securitate a cunoscut mutaţii fundamentale care şi-au pus amprenta atât pe structura, cât şi pe modul de lucru. Felul în care Serviciul a ajuns să fie acceptat şi apreciat i-a permis să devină parte activă la evoluţia societăţii româneşti. Eforturile interne şi valurile succesive de reformare au reuşit să dea o substanţă concretă acestui curs al schimbării şi, mai ales, au evitat risipirea de timp şi efort în „reformarea reformelor” deja realizate în mandatele care le-au precedat. Şi, mereu, efortul de a păstra direcţia, de a „ţine drumul drept”: acesta ar fi „secretul” reuşitei Serviciului şi ceea ce i-a permis, în timp, să devină unul dintre motoarele instituţionale ale progreselor realizate de România în ultimul sfert de secol.
SRI a ajuns departe de punctul de plecare. Iar primul lucru de care are nevoie cineva pentru a putea repera un astfel de traseu instituţional este o hartă care să indice clar „vă aflaţi aici”. La scara Serviciului, aceste cuvinte trebuie să descrie nu locul, ci starea în care se află lucrurile – ca reper pentru distanţa parcursă şi ca punct de plecare asumat pentru mai departe. Astfel, ne putem îndrepta spre destinaţia dorită fără să ocolim, fără să pierdem timp şi resurse extrem de preţioase.
„Am ajuns aici”: o instituţie întinerită în ritm accelerat. O ştim şi o vedem cu toţii. Iar oameni tineri înseamnă nu doar energie, ci şi inteligenţă, putere de adaptare intelectuală şi o excepţională motivare profesională. Mai înseamnă şi o tot atât de importantă nevoie de formare şi perfecţionare în domeniul de activitate.
Am devenit şi o instituţie modernizată prin eforturi susţinute. Suntem deja parte activă a unor noi formate de cooperare şi fluxuri de informaţii. Iar aceasta implică revizuirea unor deprinderi şi proceduri, deschiderea către noi perspective şi învăţarea altor căi de a valorifica oportunităţile.
Am ajuns cunoscuţi şi pentru acribia cu care ne-am păstrat valorile: neutralitatea profesională, discreţia specifică activităţii de intelligence, respectarea cu stricteţe a cadrului legal, eficienţa instituţională, deschiderea spre cooperare, recunoaşterea performanţei şi a meritului individual al ofiţerilor – toate contribuind şi la creşterea încrederii publice în SRI.
Practic, dacă în cursul ciclului strategic 2007-2010 SRI a reuşit depăşirea stadiului unor acumulări organizatorice, în prezent – la finele Viziunii Strategice 2011-2015 „SRI în era informaţională” – am intrat în zona unei activităţi de intelligence focalizată pe calitatea informaţiei şi a expertizei tactice şi strategice puse la dispoziţia decidenţilor în stat.
Firul roşu al acestor schimbări este reprezentat tocmai de preocuparea ca strategiile succesive de reformă să garanteze continuitatea dezvoltărilor instituţionale. Fiecare perioadă reprezentativă a permis parcurgerea unor paşi importanţi către Serviciul modern de astăzi. Şi sunt convins că distanţa care separă SRI-ul actual de cel de la începutul anilor `90 este chiar mai mare din punct de vedere organizaţional decât lasă să se întrevadă perspectiva temporală a celor 25 de ani. Diferenţa dintre statutul SRI la punctul de plecare (martie 1990) şi rolul pe care îl are în prezent vorbeşte de la sine despre consistenţa unei îndelungate şi minuţioase construcţii organizaţionale.
Identitatea instituţională a SRI poate fi gândită sub forma unui feuilletage la a cărui formare au contribuit toate etapele acestui parcurs, cu succesele şi dificultăţile lor. Decorticarea straturilor sale succesive relevă, în ordine invers cronologică: mândria profesională adusă de succesele anticorupţie şi capacitatea de a aborda ţinte de top, încrederea şi statutul dobândite în cele mai selecte „cluburi” ale serviciilor europene de intelligence, stăpânirea şi gestionarea adecvată a noilor tehnologii, intensitatea dialogului euro-atlantic şi consolidarea capacităţii instituţionale care l-a precedat, eforturile reinventării democratice, profesionalizarea internă şi resetarea organizaţională din prima parte a anilor `90. Serviciul şi-a conturat o identitate complexă, bazată pe un filon naţional („Patria a priori”) care se vede pus în valoare într-o formulă europeană şi euro-atlantică, ancorată într-o reţea de parteneriate interne şi externe, strategice şi operaţionale care îi permit adecvarea la un mediu de securitate în continuă evoluţie şi – uneori – chiar modelarea acestui mediu conform obiectivelor instituţionale, intereselor naţionale şi acordurilor internaţionale.
Parcursul instituţional al SRI este relevator şi pentru evoluţia de ansamblu a României, reprezentând un adevărat „turnesol” al principalelor crize şi temeri ale întregii societăţi, ca şi al eforturilor majore realizate în ceea ce priveşte integrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi, mai apoi, în Uniunea Europeană.
Cei 25 de ani ai SRI sunt martorii tăcuţi ai tuturor celor care au jucat un rol în evoluţia acestuia şi au devenit, astfel, actori esenţiali ai propriei scene instituţionale. Mai întâi, cei care i-au acordat încrederea, cetăţenii în al căror serviciu s-a plasat SRI şi care au ajuns să preschimbe temerile istorice şi prejudecăţile iniţiale cu o încredere solidă, care ne onorează şi îndatorează în egală măsură. Apoi preşedinţii, parlamentarii, aliaţii, jurnaliştii, directorii şi, nu în ultimul rând, profesioniştii activităţii de intelligence – cu toţii contribuind prin acţiunile lor la parcursul instituţional al Serviciului.
Cei 25 de ani ai SRI au fost scena a numeroase succese operaţionale, dar şi a unor cazuri controversate. Deşi este oarecum nedrept faţă de gradul de risc şi complexitate al activităţii serviciilor de informaţii, pe agenda publică apar cu mult mai multă uşurinţă erorile (adesea imaginare) şi mai puţin, spre deloc, succesele acestora (uneori uimitoare). De cele mai multe ori, reuşitele noastre nu pot fi făcute publice – ceea ce nu le face mai puţin importante.
Totuşi, cei care se interesează de istoria instituţiei şi de SRI trebuie să cunoască măcar câte ceva din succesele operaţionale ale ofiţerilor săi, pentru o înţelegere echilibrată a rolului pe care acesta îl are şi a riscurilor la care oamenii săi se expun în mod cotidian: dejucarea unor atentate/ vasasinate teroriste în România, stoparea unor activităţi de prozelitism şi propagandă teroristă radicală, destructurarea unor reţele de migraţie ilegală în conexiune cu terorismul, a unor reţele specializate în evaziune fiscală de mare amploare, a unor grupări de criminalitate informatică, sprijin pentru reţinerea unor exponenţi ai reţelelor de crimă organizată, susţinerea decisivă a succesului operaţiunii de repatriere a jurnaliştilor români răpiţi în Irak, documentarea unor cazuri de spionaj-trădare şi multe altele.
Cazurile controversate nu reprezintă un subiect uşor de abordat de către un serviciu de informaţii. Totuşi, unele evenimente fac deja parte din istoria instituţională şi societală, fiind probabil necesară medierea unei înţelegeri comune şi decomplexate a acestora. A greşi este omeneşte – errare humanum est – şi de o importanţă vitală este ca din respectivele greşeli să fie reţinute lecţiile învăţate. Fiecare astfel de caz a ilustrat importanţa existenţei şi asigurării unui control civil democratic asupra serviciilor de informaţii. În timp, a fost vizibilă şi maturizarea abordărilor instituţionale cu privire la modul de tratare a propriilor vulnerabilităţi, precum şi deschiderea şi determinarea Serviciului de a susţine activitatea organelor de cercetare penală cu privire la greşelile comise de propriile cadre.
Legea şi buna-credinţă rămân singurii noştri aliaţi în ceea ce priveşte modul de derulare a activităţii. Codul etic profesional şi cadrul normativ aplicabil în domeniul securităţii naţionale reprezintă piloni extrem de importanţi pentru activitatea SRI, oferindu-i substanţa şi limitele de desfăşurare cu toate carenţele ori caducitatea unor prevederi legale punctuale.
Cei 25 de ani ai SRI au creionat un profil organizaţional solid, strâns legat de mediul în care acesta a activat şi de toţi acei actori esenţiali ai propriei scene instituţionale pe care i-am menţionat mai înainte. Toate acestea sunt dimensiuni necesare pentru înţelegerea naturii şi evoluţiei SRI, mai ales pentru a compensa modul în care adesea este construită imaginea serviciilor de informaţii, utilizând elemente de mitologie profesională lansate de literatura de specialitate sau de producţiile cinematografice. Nu de puţine ori, voci puternice, mai mult sau mai puţin avizate ori bine intenţionate, întreţin o percepţie deformată asupra rolului, legalităţii sau utilităţii instituţiilor de intelligence. Fiecare serviciu de informaţii este însă dator faţă de cetăţenii al căror interes îl serveşte la deschidere şi transparenţă, ca şi la educare în domeniul atât de important al securităţii naţionale.
Cu toată rigoarea şi discreţia caracteristice – şi fireşti pentru activitatea de intelligence – Serviciul Român de Informaţii s-a străduit din greu să facă ceea ce predică. Adică să devină un Serviciu modern, flexibil, care să se poată adapta la noile provocări de securitate cu care România se confruntă: o instituţie înnoită, solidă şi profund înrădăcinată în principiile fundamentale democraţiei şi respectului pentru statul de drept.
Aceşti 25 de ani ai SRI oferă o serie de ancore şi repere, o imagine complexă a ceea ce s-a întâmplat deja, a dificultăţilor de parcurs şi a distanţei dintre punctul de plecare şi cel la care s-a ajuns în prezent. Este foarte importantă înţelegerea acestor ani pentru a da consistenţă prezentului nostru instituţional şi, mai ales, pentru a face posibil viitorul pe care ni-l dorim pentru SRI ca organizaţie modernă de intelligence, într-o Românie care să garanteze securitatea cetăţenilor săi.
General-locotenent Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI
