“Strategia Naţională de Securitate: Implicaţii pentru comunitatea de informaţii din Marea Britanie” este un document elaborat de Comisia pentru Securitate Naţională în Secolul al XXI-lea, din cadrul Institutului britanic pentru Cercetări în Domeniul Politicilor Publice, în sprijinul definitivării Strategiei Naţionale de Securitate a Marii Britanii.
Strategia Naţională de Securitate aprobată de Parlamentul Marii Britanii prevede ca Guvernul să fie angajat într-un dialog cu experţii, personalul de resort şi opinia publică, pentru a dezvolta o înţelegere comună a provocărilor de securitate cu care se confruntă Marea Britanie şi a ceea ce va întreprinde pentru a le combate. De asemenea, documentul propune stabilirea unui forum naţional de securitate, care să includă persoane din cadrul administraţiei locale şi centrale, spectrul politic, academic, sectoarele private şi altele, precum organisme şi persoane cu experienţă în domeniul securităţii.
Ca urmare a acestor propuneri, Sir David Omand, membru al Comisiei pentru Securitate Naţională din cadrul Institutului pentru Cercetări în Domeniul Politicilor Publice (Institute for Public Policy Research – IPPR, www.ippr.org) a pregătit un document pe care l-a înaintat, spre analiză, sub titlul “Strategia Naţională de Securitate: Implicaţii pentru comunitatea de informaţii din Marea Britanie”.
Principalele mesaje
Ameninţările la nivel internaţional au devenit ameninţări la adresa securităţii naţionale a Marii Britanii, pe fondul influenţei crescânde a actorilor nonstatali. În acest sens, Guvernul britanic trebuie să se adapteze la fluxul actual tot mai mare de idei, precum şi de oameni şi capital, şi să recunoască faptul că, de exemplu, un discurs, publicarea unei cărţi, a unui ziar sau apariţia unui film, chiar şi a unui desen animat, pot avea consecinţe imediate şi violente în alte părţi ale lumii.
La nivel global, se preconizează schimbări neaşteptate în domeniile economic, social, al sănătăţii publice, apărării și securităţii. Întreaga perspectivă a securităţii naţionale este mult mai dificil de anticipat decât în era Războiului Rece, ceea ce face necesară acordarea unei atenţii sporite dezvoltării unor sisteme extinse de avertizare timpurie şi prognoză.
În Strategia Naţională de Securitate a Marii Britanii există trei concepte principale ce vor fi în mod deosebit relevante pentru activitatea comunităţii de informaţii în următorii ani: redefinirea securităţii naţionale în direcţia adoptării ideii de securitate umană; susţinerea adoptării unor politici anticipative faţă de ameninţările viitoare; recunoaşterea importanţei capacităţii de reacţie la nivel naţional.
Se aşteaptă din partea serviciilor naţionale de informaţii să se asigure că agenţiile pentru aplicarea legii beneficiază de informaţiile necesare şi să ajute la gestionarea dimensiunilor internaţionale ale ameninţărilor cu care se confruntă pe plan intern. Este posibil ca aceste responsabilităţi să intensifice ritmul de detaşare de la cultura extrem de restrictivă a „nevoii de cunoaştere” (need to know) adoptată de comunitatea de informaţii tradiţională, la ceea ce fostul director al serviciilor naţionale de informaţii din SUA, Mike McConnell, a denumit „responsabilitatea de a oferi” (responsibility to provide), o frază care subliniază necesitatea unei noi abordări faţă de utilizarea serviciilor de informaţii în scopul protecției publice.
A doua „mare idee”, adoptarea politicilor anticipative, rezultată din conceptul modern de securitate, constă în valoarea anticipării, capacitatea nu doar de a face previziuni în legătură cu evenimentele, ci şi de a realiza modul în care va arăta lumea şi de a identifica şi implementa politicile ce ar putea reduce riscul la adresa societăţii, atât prin prevenire, acolo unde este posibil, cât şi prin pregătire, acolo unde nu este posibilă prevenirea.
Dezvoltarea capacităţii de reacţie la nivel naţional prin abordarea managementului riscului derivă din recunoaşterea faptului că societăţile avansate sunt mult mai vulnerabile în faţa destabilizărilor, pe măsură ce devin mai dependente de reţele şi IT. Una dintre condiţiile specificate în Strategia de Securitate Naţională este aceea de dezvoltare a capacităţii de reacţie la nivel naţional, definită ca putere a societăţii de a se opune destabilizării şi de a-şi reveni cât mai rapid posibil.
Regândirea ciclului activităţii serviciilor de informaţii
Ciclul activităţii serviciilor de informaţii este, în general, descris din punctul de vedere al direcţiei ce stabileşte condiţiile şi priorităţile agenţiilor, care ulterior se implică în culegerea, procesarea şi analizarea informaţiilor, precum şi în reunirea palierelor de raportare pentru elaborarea unor evaluări din toate sursele şi diseminarea produselor finite de intelligence. În viitor, trebuie acordată o atenţie sporită pregătirii analiştilor pentru a gândi şi a cunoaşte metodologiile pe care le utilizează şi capcanele acestora.
În ceea ce priveşte diseminarea, aceasta trebuie să fie atât spre exterior, inclusiv către partenerii şi aliaţii din străinătate, dar şi spre interior, unde problemele legate de clasificare, aprobarea diseminării şi centrele de fuziune sunt destul de dezbătute în literatura de specialitate; solicitările actuale pentru hărţi, imagini, date biometrice, înregistrări video şi altfel de date. Cu toate acestea, raportul scris tradiţional va rămâne produsul principal; comunitatea beneficiarilor, în special la nivelul comandamentelor militare, va trebui să extragă materialul informaţional necesar conştientizării situaţiei şi să profite de capacitatea “Amazon.com” de a găsi produse mai vechi şi, probabil, de a informa în legătură cu ce produse au fost considerate de utilizatorii anteriori ca fiind utile.
O atenţie deosebită va fi acordată extinderii conceptului de comunitate în scopul planificării comunicaţiilor, aplicaţiilor tehnologice şi de securitate pentru cele trei agenţii secrete ale Marii Britanii şi al unei mai mari implicări a personalului din cadrul serviciului de informaţii al apărării, personalului Biroului Guvernamental pentru Evaluări, care oferă sprijin Comisiei Mixte pentru Serviciile de Informaţii (JIC) şi Centrului Mixt de Analiză în Domeniul Terorismului (JTAC), analiştilor din departamentele beneficiare şi din cadrul Agenţiei pentru Marea Crimă Organizată, Poliţiei Metropolitane şi altor departamente ale Poliţiei.
Implicaţiile utilizării mai transparente a informaţiilor secrete pentru securitatea publică
În Strategia Naţională de Securitate se specifică explicit faptul că aceasta “se bazează clar pe un set de valori centrale”, inclusiv “drepturile omului, statul de drept, Guvernul legitim şi responsabil, justiţia, libertatea, toleranţa şi oportunităţi pentru toţi”, atrăgându-se atenţia asupra faptului că actuala ameninţare din partea teroriştilor jihadişti s-a intensificat, ceea ce a sporit necesitatea investirii în sisteme electronice de protecţie a frontierei, în carduri de identitate şi în legislaţia pentru combaterea terorismului şi încurajării dezvol-tării legăturilor cu mai multe state (unele care au tradiţii extrem de diferite de cele ale Marii Britanii în ceea ce priveşte securitatea şi serviciile de informaţii).
Concluzii
Strategia de Securitate Naţională a Marii Britanii presupune cerinţe sporite adresate comunităţii britanice de informaţii, care vor necesita dezvoltări viitoare în cadrul comunităţii şi al relaţiei acesteia cu beneficiarii săi. Obiectivul primar al serviciilor de informaţii va continua să fie generarea informaţiilor care pot fi utilizate pentru a obţine un avantaj relativ. Astfel, pare evident faptul că Guvernul, în lumea viitoare prezentată în Strategia Naţională de Securitate, cu ameninţările şi riscurile pe care aceasta le identifică, va avea tot atâta nevoie de serviciile secrete de informaţii cât a avut şi în cea de-a doua jumătate a secolului trecut.
Autor: Ramona Mihai
