Afaceri letale. Proiecte clandestine cu impact global

234
de Alexandra Stratan 

Într-o lume multipolară, caracterizată de o dinamică accentuată a mutațiilor la nivelul arhitecturii riscurilor de securitate globală și de o competiție pentru câștigarea avantajului strategic în relațiile internaționale, provocările cu care se confruntă statele sunt amplificate exponențial nu doar ca număr ci și prin prisma impactului pe care acestea îl pot avea.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă statele în încercarea de aplicare a unei agende globale constructive, care să promoveze pacea și securitatea la nivel internațional, este proliferarea armelor de distrugere în masă – ADM – nucleare, chimice, biologice, radiologice, a vectorilor purtători, precum și a armamentului convențional.

Acutizarea conflictului din Siria și utilizarea de arme chimice în atacuri îndreptate împotriva populației a readus în atenție proliferarea ADM și repercusiunile majore pe care folosirea acestora le poate avea asupra climatului de securitate național și regional. Mai mult, confirmarea suspiciunilor privind utilizarea armelor chimice de către grupările teroriste clamează o schimbare de optică privind potențialul real de conexare a celor două fenomene.

Similar, recentele teste nucleare ale Coreei de Nord au demonstrat faptul că ambițiile și proiectele clandestine în domeniul militar ale unor state se pot materializa și pot genera noi permutări în puzzle-ul geopolitic internațional. Și lista exemplelor poate continua.

Ce este proliferarea şi cum se manifestă?

În esență, proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători reprezintă acele acțiuni de răspândire, ilicită, de arme, produse, echipamente și tehnologii din domeniul nuclear, chimic și biologic către state sau actori non-statali și utilizarea lor în programe militare clandestine.

Mare parte din tehnologia, echipamentele și materialele esențiale în producerea ADM au întrebuințări cât se poate de legitime, fiind considerate produse cu dublă utilizare. Acestea sunt disponibile în circuitul comercial internațional, ceea ce se traduce în posibilitatea ca orice stat sau organizație să poată intra în posesia acestora.

Dincolo de dimensiunea strategică a programelor militare clandestine derulate de statele proliferante, din perspectivă tactică, o atenție sporită este acordată caracterului de „afacere legală“ al proliferării. Precursorii chimici, biologici, explozibili, materiale nucleare și radiologice, echipamente și produse cu dublă utilizare pot face obiectul unor operațiuni de import – export aparent cât se poate de legitime.

Mijloacele utilizate pentru achiziționarea de tehnologii strategice sunt din cele mai variate, rețelele de proliferare dovedindu-și atât inventivitatea cât și capacitatea de a-și camufla acțiunile ilicite.

Acestea au reușit să își creeze o rețea de tip „pânză de păianjen“ constituită din companii paravan destinate mascării beneficiarului legal, operaționalizarea de circuite financiare complexe, în scopul limitării posibilităților de urmărire a fluxului banilor, cooptarea de intermediari care să faciliteze tranzacțiile ilicite, utilizarea de rute ocolitoare pentru transferul bunurilor etc.

Mediul industrial, respectiv al producătorilor de tehnologii sensibile, materiale, produse, dar și cel al brokerilor și furnizorilor de echipamente pentru laboratoare, în special cele medicale, pentru industria nucleară, chimică sau biologică sunt ținta predilectă a rețelelor de proliferare. Motivați de perspectivele atragerii de noi clienți și dezvoltării unor afaceri profitabile, deținătorii de tehnologii și expertiză acordă, de multe ori, mai puțină atenție beneficiarilor finali – reali ai produselor comercializate sau exportate, riscând astfel ca produsele lor să fie utilizate în beneficiul unor programe clandestine.

Din aceste considerente, la nivelul comunității și al organismelor internaționale (NATO, UE), a fost instituit un sistem riguros de control al exporturilor, care, coroborat cu embargourile internaționale în vigoare urmăresc prevenirea transferurilor ilicite. Prin mecanismele dezvoltate sunt semnalate, pe de o parte, entitățile cărora li se interzice procurarea de tehnologii și echipamente, tipurile de produse supuse controlului, tipurile de activități interzise și procedurile necesare pentru a limita accesul necontrolat la acestea.

Măsuri: Neproliferare şi contraproliferare

În contextul în care armele de distrugere în masă sunt, în esență, mijloacele cele mai eficiente de „teroare“ aflate la îndemâna unor state și organizații, inclusiv grupări teroriste, care contestă echilibrul balanței de putere, este esențială conștientizarea pericolelor și implicațiilor negative pe care acest fenomen le poate genera. Strategiile internaționale în domeniu, în speță EU strategy against proliferation of mass destruction și NATO’s nuclear deterrence policy au ca obiective prevenirea proliferării prin consolidarea unei agende politice solide și active în domeniul controlului armamentului, dezarmării și neproliferării.

Într-o abordare multilaterală a fenomenului, măsurile de contracarare se derulează pe două dimensiuni: politico-diplomatică – neproliferare și operațională – contraproliferare.

În contextul în care fiecărui stat îi revine obligația de a preveni riscurile asociate, prin contribuția activă în combaterea fenomenului, neproliferarea trebuie să fie un punct focal în politica națională. Astfel, devine imperativă adoptarea de măsuri preventive, atât politice, cât și diplomatice, și conlucrarea cu organizațiile competente precum și cu serviciile de intelligence, pentru a asigura atât prima linie de apărare împotriva proliferării cât și implementarea efectivă a angajamentelor internaționale.

Dar controlul prevenirii proliferării ADM și a vectorilor purtători nu poate avea rezultatele scontate în lipsa stabilirii unui limbaj comun și a unei implicări active la nivelul fiecărui stat, respectiv a autorităților guvernamentale, organismelor private și a societății civile deopotrivă. Altfel, statul ar putea fi atras într-o spirală nefastă cu grave consecințe diplomatice și economice, în contextul în care furnizarea de expertiză, echipamente, materiale sau tehnologii către state supuse embargoului atrage aplicarea de sancțiuni internaționale și, implicit, afectarea obiectivelor de politică externă.

Awareness în domeniul proliferării. Rolul analizei de intelligence

Educația și creșterea nivelului de conștientizare publică pot reprezenta instrumente utile pentru crearea unui mediu favorabil derulării de măsuri specifice de contraproliferare. În acest domeniu intervine comunitatea de intelligence care, prin campanii de awareness dedicate factorilor decizionali, își exercită rolul de senzor și furnizor de cunoaștere strategică pentru fundamentarea deciziilor și politicilor naționale care să susțină și să consolideze regimul de neproliferare.

Scopul acestor demersuri este crearea unei culturi de securitate la nivelul beneficiarilor legali, asociat conceptului de „led-policing intelligence“, care să faciliteze angrenarea tuturor resurselor disponibile în scopul eficientizării operațiunilor de contraproliferare.

Autoritățile guvernamentale cu atribuții în domeniu ar putea identifica, mai eficient, printr-un parteneriat cu mediul privat, activitățile de export care ar avea legături cu zona de proliferare ADM dintr-un stat, verificând alături de firme, prin programele de awareness, modul în care acestea aderă la regimul de control al exporturilor. Astfel, membrii comunității de intelligence acționează drept consultanți de specialitate care furnizează beneficiarilor legali evaluări pertinente asupra tuturor aspectelor de interes, în consonanță cu necesitățile și nevoile politice.

Programele de awareness integrează analiza de intelligence prin furnizarea de evaluări analitice comprehensive beneficiarilor legali asupra fenomenului de proliferare ADM în general, dar și asupra problemelor specifice și a priorităților derivate. Astfel este constituită baza pentru elaborarea strategiilor în domeniul neproliferării, transpunerea și implementarea în legislația națională de liste integrate de control al exporturilor, dar și prevenirea tentativelor de încălcare a acestora.

Contribuția analizei în programele de awareness în domeniul neproliferării este esențială și se reflectă, într-o primă etapă în contextualizarea amenințării, explicarea motivației statelor de a achiziționa ADM pentru a înțelege modul în care poate fi influențat mediul internațional de securitate și a permite abordarea fenomenului în ansamblu. Aceste demersuri contribuie la fundamentarea poziționărilor oficiale ale statului și la facilitarea coeziunii în cadrul politicii internaționale de neproliferare.

La dispoziția beneficiarilor legali sunt puse acele elemente necesare pentru susținerea eforturilor și operațiunilor de contraproliferare, instrumentarul analitic acționând ca un senzor în activitățile de monitorizare și analiză a mediilor care fac ținta preocupărilor de proliferare, a statelor sau entităților cu potențial proliferant, și, implicit, a tuturor activităților conexe. Metodele analitice utilizate se concentrează pe identificarea de intenții, tentative sau demersuri de achiziții, transferuri tehnologice, echipamente care ar putea prezenta interes, tranzacții fictive sau interpuși, precum și a diverselor legături sau pârghii ce pot fi activate pentru materializarea acestora.

Dimensiunea preventiv – anticipativă a programelor de awareness este susținută de perspectiva analitică asupra efectelor globalizării, în special în ce privește diversificarea comerțului și progresele tehnologice, care nu fac decât să faciliteze transferurile tangibile și intangibile de tehnologii strategice, oferind astfel prognoze credibile asupra evoluțiilor posibile, clarificarea incertitudinilor și comunicarea acestora către decizionali.

Conturarea unei imagini asupra pieței negre a tehnologiilor strategice și a caracteristicilor rețelelor de proliferare, prin analiza și explicarea resorturilor și a metodelor de acțiune, vin în întâmpinarea palierelor decizionale, dar mai ales a mediilor industriale, facilitând adoptarea, de către acestea, a unor comportamente comerciale responsabile în acord cu reglementările internaționale.

Ținând cont de faptul că activitatea de spălare a banilor servește în continuare ca model operațional pentru finanțarea proliferării, componenta analitică a programelor de awareness vizează acoperirea unui vid informațional prin punctarea și evidențierea reperelor sau tiparelor specifice acestor acțiuni, semnalând astfel de comportamente și oferind argumentele necesare pentru stoparea sau prevenirea tranzacțiilor de acest tip.

Drept urmare, ca parte integrantă a unor strategii operaționale anticipative, este esențial pentru fiecare din cei implicați în tranzacțiile comerciale, în special autoritățile de reglementare și control, să depună diligențele necesare în vederea cunoașterii portofoliului de clienți pentru a evita aplicarea de sancțiuni.

Nu în ultimul rând, responsabilitatea comunității de intelligence este de a crește nivelul de conștientizare asupra lacunelor și a breșelor existente în legislația internă, precum și asupra diferențelor dintre sistemele internaționale și naționale de control al exporturilor, vulnerabilități care sunt exploatate de către rețelele de proliferare pentru obținerea echipamentelor și materialelor vizate.

Concluzii

Fiind o ameninţare constantă la adresa păcii şi securităţii internaţionale, proliferarea ADM reprezintă, pentru orice stat, un risc la adresa securităţii naţionale, a populaţiei şi a intereselor naţionale pe plan extern. Potenţialul de utilizare al acestora, spre exemplu în conexiune cu terorismul pentru derularea de atentate, impietează asupra obiectivelor de menţinere a climatului de securitate la nivel regional sau internaţional. Proliferarea ADM influenţează în mod direct ecuaţiile relaţiilor internaţionale.

Susţinerea eforturilor de înarmare ale unui stat, în mod direct sau indirect, contravine reglementărilor în vigoare şi tratatelor internaţionale.

Urmând obiectivele asociate prevenirii, stopării, descurajării, dar şi eliminării programelor de proliferare aflate în atenţia comunităţii internaţionale, neproliferarea trebuie să ocupe un loc important în politica internă şi externă. Statele sunt astfel responsabile de identificarea unor soluţii politice viabile, în marja angajamentelor asumate, prin implementarea unui sistem de control al exporturilor integrat şi corelat la nivel internaţional.

Din aceste considerente, comunitatea de intelligence, pe de o parte, dar şi autorităţile naţionale şi mediul de afaceri, pe de altă parte, trebuie să înţeleagă rolul şi responsabilităţile care le revin ca parteneri într-un dialog constructiv destinat consolidării politicilor şi practicilor din domeniul comerţului cu produse strategice şi cu dublă utilizare. Eficienţa programelor de awareness poate fi cuantificată prin întărirea suportului politic, financiar şi tehnic acordat mecanismelor de control al exporturilor şi implementarea unor măsuri adecvate de răspuns în cazuri de export, activităţi de brokeraj şi contrabandă cu materiale şi echipamente asociate ADM. Componenta de analiză de intelligence în cazul proliferării este astfel fundamentală pentru obţinerea unei imagini corecte asupra fenomenului, prin completarea necesarului de cunoaştere.

Conştientizarea mecanismelor şi a implicaţiilor proliferării ADM conferă premisele consolidării eforturilor de apărare, gestionării optime a riscurilor aferente şi creşterii nivelului de rezilienţă la încercările de testare şi încălcare a angajamentelor internaţionale în domeniul neproliferării.

Abstract

Proliferation of weapons of mass destruction (WMD), chemical, biologic, radiological and nuclear, their delivery systems and the materials, expertise and technologies used for producing such devices must be the main concern for the international community. Due to the incalculable consequences of this phenomenon upon the global stability and security, it is of utmost importance to establish an effective control and verification regime.

The intelligence community plays a central role in the matrix of implementation, monitoring, and stopping the transfer of illicit goods to rogue states and organizations of concern, while engaging in both nonproliferation and counterproliferation efforts. By integrating intelligence analysis in dedicated awareness programs for the policy makers, WMD proliferation is brought to the general knowledge in connection with the regional and international geopolitical environment, while providing credible forecast about possible outcomes, in order to shape and support internal and external political decisions.

On the other hand, analytical products prove to be a resource for awareness programs in support of operational measures taken against proliferation activities. Such assessments serve as an incentive and basis both for preventive actions and for the success of interdictions of goods aimed for clandestine military programs.

Promoting a dialogue between the intelligence community and counterproliferation analysts, on one hand, and governments and national authorities, on the other hand, will provide for effective internal compliance programs and for supporting outreach programs in order to inform and assist technology holders to be actively involved in non-proliferation efforts.

All in all, the intelligence community must not produce „literature”. It must produce results. And in order to produce results, you have to get closer to the policy makers.