Oricât de neverosimil ar părea, există adepți ai teoriilor conspirației care consideră că persoane influente din lumea politică, mass-media și afaceri au constituit o sectă satanică care urmărește răpirea și molestarea copiilor. Potrivit unei astfel de teorii, există o ocultă care conduce statul american, din care fac parte miliardarul George Soros și membrii familiei Rothschild, incluziune explicabilă prin preluarea vechiului clișeu în care evreii sunt sursa lucrurilor abominabile. În plus, acțiunea este secretă și menită să creeze repulsie și teamă.
Deși nu au fundament rațional, astfel de credințe au fost însușite de un număr ridicat de cetățeni. Creșterea numărului de adepți s-a desfășurat în paralel cu radicalizarea acestora, ajungându-se la amenințări la adresa unor oficiali sau acte violente comise de unii dintre adepți.
Însă aceasta nu este singura teorie a conspirației de succes din ultima perioadă, stresul și incertitudinile pandemiei provocate de COVID-19 fiind factori declanșatori ai unei serii întregi de narative. De data aceasta, oculta mondială orchestrează un experiment global menit să împuțineze populația planetei și să limiteze libertățile individuale. Într-o altă accepțiune, virusul SARS-COV 2 nu ar exista, personalități din showbiz și lumea sportului fiind plătite pentru a susține contrariul. Într-un alt narativ, virusul s-ar fi răspândit prin intermediul rețelelor de comunicații 5G.
Conspirațiile pandemiei
Teoriile conspirației nu sunt de factură recentă. Ele apar și se dezvoltă în contextul unor perioade dificile, război, pandemii sau alte evenimente notabile. Noutatea constă însă în posibilitatea comunicării prin intermediul rețelelor de socializare și a fenomenului asociat, acela de viralizare a informației, fie ea adevărată sau falsă.
Înmulțirea teoriilor conspirației pe parcursul pandemiei de COVID-19 a determinat Comisia Europeană să realizeze un ghid pentru recunoașterea și înțelegerea acestui fenomen, în cadrul căruia se afirmă că o consecință importantă a teoriei conspirației este erodarea încrederii populației în instituțiile publice. Această constatare nu este surprinzătoare, deoarece, în teoriile conspirației, instituțiile statului devin instrumente inerte care aplică planurile ocultei. Raportat la individ, diversele teorii ale conspirației stimulează consolidarea unor profiluri ultraconservatoare, cu reticențe multiple la schimbare și adaptare, promovând izolarea de alte grupuri, suspiciunea, neîncrederea în stat și în sursele oficiale de informare.
Putem înțelege teoriile conspirației ca pe o manifestare spontană a fricii noastre, în contexte dificile de război, de epidemii majore sau dezastre naturale. Însă, concepțiile de tip conspiraționist pot fi susținute sau chiar induse de cei care urmăresc subminarea încrederii în stat. Astfel, dacă cineva intenționează să slăbească încrederea în instituții, poate crea sau amplifica mesajele teoriilor conspirației.
Tehnici de marketing
Este utilă aici studierea mecanismelor de manipulare colectivă prin utilizarea conceptelor sociologice și ale psihologiei sociologice. O idee importantă este evidențiată de psihologul american Robert Cialdini, profesor emerit de psihologie și marketing la Arizona State University. În lucrarea „Pre-suasiune – O metodă revoluționară de a influența și de a convinge”, Cialdini a identificat o formulă generală a manipulării, respectiv crearea unui cadru sau a unei etape anterioare facilitatoare a acțiunii propriu-zise de influențare.
În susținerea acestei teze, Cialdini menționează o cercetare realizată într-un magazin de vinuri, unde introducerea pe fundal a unor melodii franceze a determinat statistic creșterea vânzărilor vinului provenit din Franța. Într-un alt caz, vânzarea unui produs nou a fost precedată de întrebarea adresată cumpărătorilor: „Sunteți aventuros?”, la care majoritatea a avut tendința de a răspunde afirmativ. Astfel, cumpărarea produsului nou apare ca o reacție firească la întrebarea menționată. Exemplele furnizate de R. Cialdini pot părea simpliste, însă evidențiază o eficiență crescută a vânzării prin aceste stratageme.
Subminarea încrederii
Revenind la subiect, stimularea gândirii conspirative creează un cadru de atitudini și comportamente care va determina ulterior creșterea neîncrederii în instituțiile statului. Erodarea încrederii afectează inclusiv instituțiile Uniunii Europene sau structurile Nord-Atlantice, deoarece, în concepția teoriilor conspirației, planurile malefice au o coordonare globală.
Totuși, mecanismul descris ar putea fi considerat o modalitate indirectă sau limitată de influențare, cu rezultate discutabile. De exemplu, un critic ar putea susține că încrederea în Uniunea Europeană este consolidată și nu poate fi contestată doar prin teorii ale conspirației, acceptate marginal la nivelul societății.
Însă este important să observăm că mecanismul de influențare utilizat poate fi unul de amplificare. În acest sens, trebuie evidențiată încărcătura emoțională profundă care se produce în cazul unor teorii ale conspirației, deoarece adepții acestora sunt determinați să creadă că valorile fundamentale ale societății și individului sunt afectate. Astfel, în cazul teoriei prezentate la început ar fi vizată integritatea fizică a copiilor, iar în cazul celor legate de COVID-19 ar fi afectată libertatea de mișcare sau sănătatea oamenilor. Din acest motiv, atitudinile și reacțiile virulente produse pot fi transferate asupra instituțiilor naționale sau internaționale, despre care opiniile adepților sunt, în general, incomplet conturate. Prin urmare, abordarea indirectă în acest caz constituie o modalitate de aducere în centrul atenției a unor atitudini anti-instituționale.
Și mai important, procedeele indirecte de manipulare pot fi considerate ca fiind singurele eficiente, dacă avem în vedere considerațiile specialistului francez în științele comunicării Alex Mucchielli, care atribuie influențării dimensiunile informalului, implicitului și disimulării, alături de alte elemente ale comunicării față în față (nonverbal și paralimbaj), care nu fac obiectul răspândirii teoriei conspirației prin intermediul rețelelor de socializare. În general, oamenii au tendința de a opune rezistență la argumentele și punctele de vedere exprimate de ceilalți, suspectând existența unei agende proprii a interlocutorului, mai ales în cazul transmiterii mesajelor prin canale oficiale. Astfel, o acțiune de manipulare are succes atunci când autorul își ascunde identitatea sau prezintă o calitate profesională falsă, iar mesajul este indus, astfel încât cel manipulat să-l extragă prin propria judecată, care este însă prestabilită de persoana care influențează.
Mesaje ascunse
În ceea ce privește teoria conspirației, putem observa că scopul de a produce neîncredere în stat sau instituții este ascuns într-o comunicare ce vizează aparent alte obiective (de exemplu, protejarea sănătății, în cazul conspirațiilor legate de COVID-19). De asemenea, în multe situații, manipulatorul are o identitate anonimă creată pe rețele de socializare, mijloc de comunicare neoficială, deci demnă de încredere pentru cei vizați de influențare.
Ne putem aminti de un clip care a circulat pe internet în perioada pandemiei, în care o persoană îmbrăcată în uniformă medicală și având în spate, pe fundal, o mulțime de diplome, vorbea despre pericolul grav al vaccinării împotriva virusului SARS-COV 2. Persoana nu își declina identitatea sau locul de muncă, dar hainele și pretinsele diplome de pe perete induceau calitatea de „specialist” a acestuia.
Deși acest tip de manipulare își dovedește nestingherit eficacitatea în multitudinea de mesaje transmise prin intermediul rețelelor de socializare, există și o soluție care constă în identificarea celui care manipulează și expunerea procedeelor folosite de acesta. În lucrarea „Arta de a influența – Analiza tehnicilor de manipulare”, Mucchielli arată că „Forța manipulatorului stă în a nu fi demascat, în a-și face treaba acoperit de anonimat. Demontând procedeele comunicării, noi oferim armele intelectuale pentru a rezista în fața diverșilor manipulatori”. Într-un mod similar, în experimentul din magazinul de vinuri, atunci când clienților li s-a atras atenția asupra posibilității ca muzica de fundal să influențeze decizia cu privire la produsul ales, aceștia au abordat o atitudine precaută în achiziționarea vinului francez.
O perspectivă sociologică
Nu în ultimul rând, trebuie evidențiată dificultatea realizării unor cercetări sociologice aplicate în aceste cazuri de influențare sau manipulare, în care asupra neîncrederii în instituții acționează simultan mai multe forțe. De asemenea, trebuie stabilit sensul unor condiționări, respectiv dacă teoriile conspirației determină creșterea neîncrederii în instituții sau dacă relația este inversă, erodarea încrederii în instituții alimentează apariția conspirațiilor. Cel mai probabil, cele două atitudini se alimentează reciproc.
În concluzie, trebuie subliniată importanța înțelegerii teoriei conspirației într-un dublu plan. Primul este unul particular, ce ține de fiecare conspirație în parte, având consecințe nedorite pentru sănătatea publică (conspirațiile legate de COVID-19) sau vizând discreditarea adversarilor. Celălalt, în plan general, se exprimă prin efectele negative ale creșterii neîncrederii în instituțiile naționale sau internaționale. În unele cazuri, mecanismele de manipulare asociate teoriilor conspirației se pot dovedi de o eficiență nebănuită, prin acțiunea lor anonimă și greu depistabilă în domeniul nemărginit al rețelelor de socializare, exploatând neliniști și temeri ancestrale, în vremuri de război sau marcate de evenimente cu impact major.
Dincolo de necesitatea reglementării mediilor virtuale, la fel de importantă este educația publicului și demontarea mecanismelor de manipulare, deziderat care poate fi atins prin încurajarea cercetării sociologice în domeniu.
Abstract
People who believe in the conspiracy theory are inclined to reject the authority of the state and its institutions. But can there be an effective manipulation approach aimed at increasing distrust in the state and its institutions by stimulating conspiracy theories? The article provides an affirmative answer to this question. Thus, I argue that generating attitudes of distrust in institutions by prior stimulation of conspiracy theories is considerably more efficient than directly attacking institutions, if we consider the attributes associated with manipulation, namely the informal, implicit and concealed nature of influencing communication. Moreover, this approach is one of amplifying attitudes, because the firmness of the position expressed within some conspiracy theories can be transferred into rejection of institutions. The conclusion is that the spread of conspiracy theories is successfully carried out in the favorable environment of Internet, affecting trust in the state. However, there is also a solution against this attempt at influence: educating the public and unmasking the manipulator.
Autor: Cristian Dima
