Interesul pentru cunoaștere a însoțit dintotdeauna omenirea, fiind o condiție indispensabilă nu doar pentru supraviețuire, ci mai ales pentru evoluția societății. Cunoașterea secretelor celorlalți actori de pe scena internațională a devenit, în timp, o prioritate, fiind una dintre modalitățile prin care puteau fi obținute avantaje. Mecanismele de obținere a informației au fost adaptate odată cu dezvoltarea umanității, elementul constant fiind reprezentat de căutarea cunoașterii avansate, adică a secretelor: informații clasificate, comerciale, date personale sau orice alte date ce nu sunt la dispoziția publicului.
Așa cum se arată și în Strategia de Informații a Statelor Unite ale Americii (SUA) elaborată în anul 2023, nu doar statele, ci și actorii non-statali sunt din ce în ce mai dispuși să lupte pentru obținerea de informații, conștienți fiind de noile oportunități pe care le oferă deținerea acestora. Totuși, nu sunt trecute cu vederea nici pericolele reprezentate de pierderea informațiilor de către cei însărcinați să le protejeze, mai ales impactul profund asupra securității naționale, în unele cazuri.
Capcana Hamas
În 2017, presa internațională dezvăluia capcana elaborată de Hamas pentru cadrele militare israeliene. Scopul era obținerea de informații privitoare la poziționarea trupelor, traseele de patrulare, exerciții și misiuni, organizarea unităților sau structura ierarhică. Din perspectiva Hamas, orice informație era relevantă și bine-venită.
Pentru obținerea informațiilor, gruparea paramilitară a creat, pe rețelele de socializare, profiluri false ale unor tinere care ulterior au relaționat virtual cu ofițerii israelieni. Capcana nu doar că i-a determinat pe aceștia să ofere date sensibile sau chiar confidențiale, dar a permis inclusiv îndeplinirea obiectivului principal, respectiv infectarea dispozitivelor cu aplicații malware tip trojan. Acestea deschideau accesul și permiteau preluarea controlului asupra dispozitivelor electronice ale victimelor. În acest fel au fost infectate câteva zeci de dispozitive, inclusiv cel al unui ofițer de rang înalt. Ulterior operațiunii, au fost identificate aproximativ 3000 de conturi social media afectate.
Măsurile post-incident au constat în organizarea de campanii de awareness având ca element central riscurile asociate utilizării rețelelor sociale și restricționarea expunerii în mediul online: de exemplu fotografiile sau postările să nu facă trimitere la apartenența profesională sau acceptarea în cercul de prieteni virtuali doar a cunoscuților din viața reală. Contextul generat a fost un prilej de rememorare a importanței adaptării măsurilor de precauție, respectiv de evaluare și îmbunătățire a acestora. Rezultatul încurajator a fost demonstrat în cadrul simulării, de către structurile israeliene responsabile, a unui atac similar celui realizat de Hamas. Dintre cele 350 de persoane testate, 349 au identificat amenințarea și au raportat incidentul.
Planul celor 1000 de talente
Biroul Federal de Investigații (FBI) a realizat descrieri ample ale programelor de atragere a talentelor naționale, indicând cu precădere planurile elaborate de statul chinez. Programul guvernamental chinez, intitulat Thousand Talent Plan (TTP – Planul celor o mie de talente), urmărea identificarea și aducerea în țară a experților internaționali de origine chineză, din medii variate: academic, științific, economic sau chiar studenți. Însă programul nu s-a limitat doar la specialiștii de origine chineză.
În noiembrie 2019, guvernul american a catalogat demersul drept o amenințare la adresa securității naționale, arătând că prin acesta se încurajează furtul secretelor comerciale și spionajul economic. Persoanele angrenate în aceste proiecte erau stimulate să obțină date despre tehnologiile străine necesare atingerii obiectivelor statului chinez, inclusiv în domeniile economic și militar. Datele oficiale au arătat că, prin aceste planuri, China a reușit să atragă participanți din întreaga lume, dispuși să contribuie la programele-cheie de dezvoltare în sfera tehnologiilor militare, energiei nucleare, proiectării tunelurilor de vânt și laserelor avansate.
În acest plan a fost atras și dr. Charles M. Lieber, președintele Departamentului de Chimie și Biologie Chimică al Universității Harvard. Între 2008 și 2019, americanul a beneficiat de sponsorizări de peste 15 milioane dolari pentru a realiza cercetări pentru diferite entități guvernamentale din Statele Unite, inclusiv pentru Departamentul Apărării, iar din 2012 (cel puțin până în 2015) a participat, pe bază de contract, la Programul celor o mie de talente, după ce anterior fusese cooptat în calitate de om de știință de nivel strategic, în cadrul Universității Tehnice din Wuhan.
Lieber a fost arestat de FBI în ianuarie 2020, fiind acuzat de declarație mincinoasă (nu recunoaștea legătura cu TTP) și incompatibilitate (accesarea de granturi federale și obținerea de venituri de la o instituție străină – Universitatea Tehnică din Wuhan). În aprilie 2023 a fost condamnat la două zile de închisoare, eliberare condiționată pentru doi ani, 6 luni de detenție la domiciliu, o amendă de 50.000 dolari și plata taxelor datorate fiscului, în valoare de 33.600 dolari (eludate ca urmare a nedeclarării veniturilor provenite din China). În schimbul remunerației externe, Charles M. Lieber ar fi acceptat să lucreze pentru Universitatea Tehnică din Wuhan cel puțin nouă luni pe an și să primească cercetători chinezi, timp de două săptămâni pe an, în laboratorul său din SUA. Investigațiile autorităților americane au relevat că Universitatea Harvard nu avea cunoștință de acest acord.
Cazul Frederico Calvalhao Gil
Ultimul, dar nu cel din urmă caz, este cel al lui Frederico Carvalhão Gil, ofițer în cadrul serviciilor secrete din Portugalia (Security Intelligence Service). În vârstă de 57 ani, descris ca un intelectual extrem de inteligent, acesta deținea o poziție de conducere în instituție, iar ultimele responsabilități profesionale au vizat operațiuni de contraspionaj și contraterorism.
A fost acuzat de spionaj și încălcarea secretului de stat prin vânzare de informații secrete Rusiei. Pe lângă „colecția vastă de documente confidențiale” au mai fost identificate două pagini scrise de mână ce conțineau informații de natură personală și profesională despre cinci cetățeni portughezi de rang înalt, între care și șeful în funcție al serviciului secret. Potrivit publicației electronice portugheze „Sábado”, se pare că Frederico Carvalhão Gil ar fi vândut astfel de informații Rusiei timp de 10 ani.
Ce a atras atenția
Serviciile secrete portugheze suspectau de mai mult timp existența unei cârtițe, căutarea începând în 2014. Cu ajutorul partenerilor NATO, inclusiv al CIA, a fost întocmită o listă de suspecți, Gil aflându-se între primele nume de pe aceasta, pe fondul afinității sale pentru subiectele referitoare la Europa de Est, despre care scria chiar și pe pagina sa de social media.
Legătura dezvoltată cu o femeie din Georgia l-a făcut să cadă în capcană, iar investigațiile au expus mai multe legături cu femei din fosta Uniune Sovietică. Potrivit publicației electronice „Observer.com”, inclusiv aspectele financiare par să fi jucat un rol important, Gil fiind suspectat că ar fi primit de la SVR, serviciul rus responsabil de informațiile externe, circa 10.000 euro pentru fiecare document clasificat vândut.
Cum a fost prins
Gil a fost arestat în 2016, la Roma, în cursul unei operațiuni secrete, în momentul în care se întâlnea cu persoana căreia urma să îi vândă documente clasificate, potrivit agenției de presă Reuters. Identificarea unei „cârtițe” în interiorul NATO a reprezentat o problemă gravă pentru întreaga alianță, în condițiile în care Portugalia era membră a organizației încă de la fondare, din 1949, iar serviciile secrete de la Lisabona schimbau informații cu celelalte servicii occidentale de profil.
Frederico Carvalhão Gil a fost condamnat, în 2018, la 7 ani de închisoare pentru că a transmis unui agent al serviciilor secrete ruse informații protejate de secretul apărării – documente confidențiale, unele conținând informații despre securitatea UE și NATO. Securitatea statelor depinde de cultura dezvoltată în această direcție și, deopotrivă, de conștiința și responsabilitatea fiecărui cetățean. În toate cazurile prezentate, diferența dintre succes și eșec în protejarea securității a fost făcută de cei care și-au păstrat vigilența și au putut identifica indiciile care duceau către vulnerabilitățile apărute prin furnizarea în mod clandestin de date și informații relevante sau chiar clasificate.
Abstract
We like to have information and sometimes we like to show off to different people that we have that knowledge. There are situations when some people access data by breaking the rules and, moreover, they use them for purposes that are not legitimate and that may lead to a crime. And things get worse when such crimes inflict damage on national security.
Modern communication can make the information spread easier, and important data can get into the hands of the wrong people, even when there is no intention to create any prejudice. However, in order to obtain the other`s secrets classic methods are still used.
Individual responsibility is about understanding the importance the data that we access have for their issuer and it is also about respecting the protective measures that have been taken. The events that take place more and more often have led to international discussions regarding the risks generated by people with legitimate access to company information – called insider threat.
Autor: Nicoleta Giorgi
