Securitatea aviației civile are ca scop descurajarea și reducerea la minimum a actelor menite să provoace decesul și rănirea persoanelor, distrugerea de bunuri materiale, precum și accesarea și utilizarea neautorizată a informațiilor.
Încă de la începuturile existenței sale, aviația civilă a fost ținta unor manifestări violente. Primul astfel de incident a fost o tentativă de a deturna o aeronavă în Peru, în mai 1930, când revoluționarii peruvieni au confiscat un avion poștal panamerican, cu scopul de a arunca pliante de propagandă peste Lima. Nimeni nu a fost rănit în timpul deturnării aeronavei. Primul act dovedit de sabotaj aerian a avut loc în SUA, în octombrie 1933, când un avion Boeing 247 al United Airlines, ce avea la bord 4 pasageri și 3 membri ai echipajului, s-a prăbușit în apropiere de Chesterton, Indiana. Nimeni nu a supraviețuit, iar ancheta a concluzionat că motivul accidentului a fost o bombă care conținea nitroglicerină ca agent exploziv.
De-a lungul timpului au existat nenumărate acte de intervenție ilicită asupra aeronavelor, fie că vorbim de deturnări, marcantă fiind cea din 23 iulie 1968, când teroriștii din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei au deturnat un avion israelian spre Alger cerând eliberarea mai multor teroriști reținuți, fie că vorbim de atacuri cu bombă, precum cel din 21 decembrie 1988, când un dispozitiv exploziv a distrus zborul Pan American 103 deasupra orașului Lockerbie, din Scoția, ucigând 270 de oameni.
Programul Sky Marshal
În urma acestor evenimente tragice au fost implementate la nivel internațional mai multe măsuri precum interviurile cu pasagerii, utilizarea detectoarelor de metale pentru controlul pasagerilor, concordanța bagajelor de cală cu pasagerii înregistrați pentru cursă, precum și introducerea în SUA, la începutul anilor ’70, a programului Sky Marshal, prin care gărzi înarmate, disimulate printre pasagerii obișnuiți, au însoțit anumite zboruri internaționale pentru a interveni în cazul unor acțiuni teroriste. Programul este implementat în prezent și în România, sub coordonarea Brigăzii Antiteroriste, fiind cunoscut ca IIBA (Însoțitori Înarmați la Bordul Aeronavelor). Deși data de 11 septembrie 2001 este în continuare punctul de cotitură care a marcat evoluțiile în materie de securitate aeronautică, acest eveniment a fost urmat de multe alte atacuri ori tentative care au avut impact asupra regimului de securitate a aviației.
În acest context putem aminti de încercarea fundamentalistului islamist Richard Colvin Reid, autoproclamat agent Al-Qaeda, de a detona un dispozitiv exploziv improvizat la bordul aeronavei care opera zborul American Airlines 63, folosind explozivi ascunși în tocurile pantofilor. Acest incident a determinat controlul suplimentar al elementelor de încălțăminte cu echipamentele cu raze X.
La 25 decembrie 2009, în zborul 253 Northwest Airlines de la Amsterdam la Detroit, Umar Farouk Abdulmutallab a încercat să detoneze exploziv plastic ascuns în lenjeria intimă. În consecință, SUA au accelerat instalarea de scannere corporale pe aeroporturile lor, iar statele din UE au răspuns la acest eveniment prin introducerea echipamentelor ETD (Explosiv Trace Detection) pentru controlul pasagerilor.
Tehnologii riscante pentru securitatea aviației
În decembrie 2018, Aeroportul Internațional Gatwick a fost închis aproximativ 24 de ore, din cauza unor drone care erau lansate la intervale regulate în zona de operațiuni aeriene a aeroportului. Acest lucru a generat întârzieri pentru mai mult de 100 de zboruri și a afectat peste 150.000 de pasageri, mai ales că evenimentul s-a petrecut în apropierea sărbătorilor de iarnă.
În urma acestui incident, precum și a altora similare petrecute tot pe aeroporturile din Marea Britanie, a fost modificat cadrul legislativ care interzice apropierea dronelor la mai puțin de 5 kilometri de aeroporturi. Pe aeroportul din Heathrow, de exemplu, a fost instalat un sistem radar capabil să detecteze dronele în perimetrul de siguranță specificat de lege și să identifice locul de unde sunt operate. Privirea de ansamblu asupra evenimentelor istorice și dezvoltarea ulterioară a măsurilor de securitate a aviației demonstrează abordarea reactivă a autorităților de reglementare și oferă o perspectivă asupra modului în care măsurile de securitate devin treptat mai stricte.
Din analiza acestor evenimente se poate observa că amenințările la adresa securității aeronautice s-au rafinat în timp, odată cu evoluția tehnologică din ultimele decenii. În prezent, cea mai ușoară metodă prin care se poate pune în pericol siguranța operațiunilor aeriene este utilizarea unei drone, fie pentru a perturba activitatea de pe aeroport, fie pentru a plasa o încărcătură explozivă în zona securizată. La nivel internațional se fac demersuri atât pentru a reglementa utilizarea acestor aparate de zbor în activitățile zilnice, cât și pentru a găsi soluții de a contracara utilizarea ilicită a acestora.
Prima reacție a comunității internaționale la această nouă amenințare a fost adaptarea cadrului normativ. Așa cum Marea Britanie a reacționat prin introducerea unei limite de 5 km, ce reprezintă zona de protecție a unui aeroport, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptat Regulamentul CE 947 din 2019 privind normele și procedurile de operare a aeronavelor fără pilot la bord. Deși aceste demersuri sunt în măsură să asigure protecția juridică a industriei dronelor și a utilizatorilor lor finali, pe de o parte, dar și a obiectivelor strategice, pe de altă parte, ele nu asigură protecția fizică a unui aeroport, în cazul în care o persoană rău intenționată utilizează o dronă pentru a pregăti ori comite un atac terorist.
Utilizarea dronelor în scop terorist
Interesul organizațiilor teroriste pentru această tehnologie a crescut în ultimele două decenii deoarece dronele sunt disponibile pentru sectorul privat la un cost relativ scăzut și oferă capacități aeriene noi, fără a necesita o infrastructură la scară largă, dovedindu-se potrivite pentru războiul asimetric. Dronele oferă teroriștilor capacitatea de a efectua operațiuni într-o rețea tridimensională, obținând informații valoroase, inaccesibile de la sol. Acest lucru permite organizațiilor teroriste să sporească și să-și optimizeze atacurile la sol, cum ar fi plasarea vehiculelor-capcană în locații ideale după observarea tiparelor adversarului sau obținerea de informații despre punctele slabe din instalațiile securizate. Numeroase videoclipuri au documentat faptul că Daesh folosește dronele pentru a ghida cu precizie șoferii care transportă dispozitive explozive improvizate, beneficiind de fluxuri video în timp real.
În martie 2016, Daesh a postat un videoclip realizat de o dronă de supraveghere care arăta baze din nordul Irakului în care se aflau forțe americane și irakiene. Câteva zile mai târziu, un proiectil reactiv Katyusha a aterizat într-unul dintre avanposturile care găzduiau peste 100 de soldați, ucigându-l pe unul dintre ei.
Sistemele de aeronave pilotate de la distanță destinate publicului larg pot fi modificate cu ușurință pentru a transporta încărcături ofensive letale. Dronele pot fi înarmate cu o serie de încărcături ofensive, inclusiv muniție convențională, dispozitive explozive improvizate, grenade și arme biologice sau chimice.
Atacurile directe implică o dronă care lovește o țintă cu o sarcină utilă ofensivă sau acționând ca o armă auto-ghidată. Această metodă vizează clădiri și infrastructură, precum și ținte mobile (de exemplu adunări publice, persoane sau vehicule). Armele neconvenționale de distrugere, cum ar fi agenții chimici sau biologici, pot servi ca încărcătură pentru aceste vehicule aeriene, dar sunt greu de folosit în atacuri din cauza unor limitări. Factorii primari care determină eficacitatea atacurilor directe includ tipul de încărcătură utilizată, probabilitatea de a lovi ținta dorită și capacitatea dronei de a transporta sarcina utilă selectată.
Aeroporturile sunt deosebit de susceptibile la intruziunile cu drone, deoarece acestea nu pot fi izolate fizic de dispozitivele de zbor neautorizate. Astfel, singura modalitate de a proteja un aeroport este construirea unui sistem robust de management al intruziunilor cu drone, cu diferite capabilități, de la detecție, până la sistemele de contracarare a celor care pătrund neautorizat în zona de operațiuni aeriene. Un sistem eficient trebuie să reflecte înțelegerea pericolului reprezentat de intruziunile dronelor și trebuie să stabilească proceduri și protocoale pentru a le gestiona, cu impact minim asupra operațiunilor. De asemenea, aceasta necesită stabilirea unor metodologii de evaluare a riscurilor pentru operațiunile aeroportuare, care să ia în considerare în mod explicit acest tip de incident.
Abstract
Civil aviation has been under attack since the beginning of this industry. The landmark events of the last century have highlighted the vulnerabilities in the aviation security system, which has been adapted over time to deal with various types of attacks, starting from the famous hijackings of the 1970s, to the incidents that followed the events of September 11, 2001. Over the past two decades there has been an interest by terrorist organizations in incorporating commercial drones into their operations, which have consisted of intelligence-gathering operations, propaganda operations, and even direct attacks with armed drones. In this context there is international concern over the use of drones as a means of carrying out attacks on airports and other critical infrastructure targets. For this reason, steps have been taken to update the legislative framework and new technologies are being developed to provide protection against drones entering protected areas without authorization.
Autor: Florin Daniel Simion
