Principiile şi obiectivele viitoarei Strategii de Informaţii a SRI

Referitor la proiectul strategiei de informaţii a SRI, aş dori să subliniez de la bun început că fundamentul intelectual şi analitic al documentului este configurat de cadrul general agreat la nivelul statului privind priorităţile în domeniul securităţii naţionale, aşa cum sunt acestea reflectate în strategia de securitate naţională, în strategia de apărare, în programul de guvernare. Strategia este, de asemenea, fundamentată pe o analiză foarte serioasă a mediului intern şi internaţional de securitate.

Sunt chestiuni pe care noi le avem în vedere permanent în procesul analitic intern. Ne-am propus ca această strategie să reflecte priorităţile strategice de acţiune în domeniul informaţiilor pe un termen mediu de cinci ani. Evident, strategia va fi prezentată CSAT, Parlamentului, de altfel am şi avut o discuţie în comisia parlamentară asupra unor concepte generale legate de această strategie.

În dezvoltarea strategiei, pornim de la faptul că asistăm la o diminuare a dihotomiei clasice intern-extern şi chiar politic-militar în ceea ce priveşte evoluţia riscurilor la adresa statelor, inclusiv a României. O altă premisă a documentului vizează gestionarea ameninţărilor generate de poziţionarea geografică specială a României la graniţa est-europeană a NATO şi UE, precum şi faptul că aceste organizaţii au, de asemenea, propriile obiective strategice de securitate, fundamentale la nivelul unor documente cadru. Avem în vedere faptul că riscurile asimetrice sunt în acest moment potenţate tot mai mult de mobilitatea crescută a fluxurilor transfrontaliere de diverse tipuri, aşa cum am mai subliniat, fluxuri de bunuri, de persoane, financiare, chiar de idei, ceea ce implică o anumită abordare din partea Serviciului. Strategia analizează interferenţele dintre şi dezvoltările riscurilor asimetrice, deja devenite clasice: terorism, crimă organizată, mai nou ameninţările cibernetice, unde, pe dimensiunea de cyber-intelligence, SRI a dobândit calitatea de autoritate naţională. Avem, totodată, în vedere şi re-emergenţa unor aspecte clasice de politici şi geopolitici regionale, mai ales după evenimentele din Georgia; acest lucru este demonstrat de dinamica actuală a mediului de securitate internaţional.

Cred că suntem cu toţii de acord cu ideea că globalizarea informaţiei, evoluţia în cascadă a riscurilor necesită noi tipuri de răspuns din partea statelor, de aceea Serviciul trebuie să devină mult mai flexibil şi mai adaptabil în generarea exerciţiului misiunilor sale şi să-şi dezvolte capacităţile de anticipare a anumitor evoluţii pentru a asigura funcţia esenţială de avertizare timpurie în domeniul securităţii naţionale.

Din punct de vedere al misiunilor SRI, există o anumită continuitate în zona noastră de competenţă în ceea ce priveşte obiectivele majore legate de protejarea intereselor statului, a independenţei naţionale a României, a prezervării identităţii şi valorilor naţionale; sunt misiuni strategice clasice, le avem prevăzute în Constituţie, le cunoaştem şi le documentăm permanent. Dar putem vorbi şi de o anumită ruptură pe aceste dimensiuni, o discontinuitate i-aş spune, pentru că multe riscuri s-au schimbat în mod semnificativ, conceptele în domeniul securităţii naţionale s-au extins progresiv pentru a încorpora şi alte domenii de acţiune. A fost menţionată securitatea energetică, care reprezintă o arie mare de preocupare a Serviciului, inclusiv în schimbul de informaţii şi analiză pe plan extern cu alte servicii de informaţii, au fost evocate evoluţiile din domeniul mediului sau, aşa cum am menţionat, securitatea cibernetică. Acestea sunt domenii noi care generează obiective majore pentru instituţia noastră.

Pe zona contracarării ameninţării cibernetice, deja construim un concept instituţional şi o arhitectură proprie Serviciului, iar pentru gestionarea fenomenelor asociate riscurilor cibernetice vom avea nevoie, de asemenea, de o foarte bună comunicare cu zona privată, inclusiv de acorduri cu actorii cu competenţe în domeniu din mediul privat, pentru a putea asigura securitatea infrastructurii critice din domeniul informaţional pe care se bazează statul, guvernul.

Misiunile Serviciului le-am definit pe patru paliere fundamentale. În primul rând, vorbim de misiunea de cunoaştere, care este specifică oricărui serviciu de informaţii.

Aici aş sublinia că s-a discutat mult de distincţia serviciu de contrainformaţii-serviciu de informaţii.

Să nu uităm că titulatura noastră este de Serviciu de Informaţii al României, deci aria nu se restrânge doar la zona contrainformaţiilor în activitatea SRI, deşi contraspionajul rămâne un aspect pivot al competenţelor noastre.

Această misiune de cunoaştere se bazează pe un set de obiective legate de îmbunătăţirea capabilităţilor de culegere a informaţiilor, de analiză şi prognoză. Domeniul analitic este foarte important, şi aici consider o prioritate interacţiunea cu mediul academic, ca şi pe cea cu alte medii de analiză. A doua misiune a Serviciului se referă la dimensiunea de protecţie, constantă pe anumite paliere, în vreme ce, pe altele, înglobează noi obiective legate de protejarea cetăţeanului împotriva unor riscuri asimetrice. A treia misiune este una preponderent acţională, cea de contracarare, combatere a riscurilor actuale de securitate şi avem o serie de capacităţi importante pe care vrem să le dezvoltăm şi să le adaptăm cerinţelor actuale. În fine, putem vorbi de o misiune nouă, cea legată de promovarea activă a intereselor de securitate ale României, în cooperare cu serviciile partenere din zona euro-atlantică şi cu alte servicii care au incidenţă majoră în sistemul internaţional. Deci, nu doar informaţii de protejare, de apărare, dar şi informaţii de construcţie care să ajute statul român în a dobândi un soi de avantaj strategic în discuţiile, negocierile, dezbaterile externe pe care le are sau în deciziile care au valoare strategică din punct de vedere intern.

Dezvoltarea interdependentă a riscurilor şi rapiditatea cu care evoluează situaţia operaţională determină atât nevoia unei abordări comprehensive a acestor riscuri de securitate, cât şi necesitatea creşterii capacităţii de cooperare şi interacţiune în interiorul Serviciului – nu mai putem opera pe segmente foarte rigid departajate, având în vedere caracterul foarte complex al riscurilor dar şi cu beneficiarii de informaţii.

Pornind de la filosofia flexibilităţii în interiorul Serviciului, este evident că trebuie să lucrăm mai mult cu grupuri informale de analiză pluridisciplinară în SRI, deci să evităm separările rigide generate de o categorizare strictă a riscurilor. De asemenea, pot fi grupuri de lucru cu extensii în exteriorul instituţiei pe anumite probleme foarte specializate, unde expertiza poate fi mai mare, spre exemplu în mediul universitar, pe aspecte ale securităţii naţionale, în special cele de soft security.

În ceea ce priveşte cooperarea cu beneficiarii, este datoria noastră să încercăm nu doar să transmitem sec şi mecanic informaţia, ci să o şi explicăm din punct de vedere analitic şi să încercăm să o descriem din toate unghiurile posibile de evaluare, astfel încât decizia care va fi luată în baza sa de către beneficiari să fie adecvată intereselor ţării noastre.

Comunicarea cu factorii de decizie este o problemă foarte importantă pe care o avem în vedere, mai ales în privinţa relaţiei cu guvernul, care este principalul nostru beneficiar. Încercăm nu doar să transmitem sec informaţia sau analiza, ci să discutăm cu oamenii responsabili, cu miniştrii, să încercăm să vedem care sunt resorturile interne sau resorturile adânci legate de acea informaţie sau analiză pe care o transmitem; să includem în evaluările noastre şi feed-back-ul lor, care reprezintă un plus prin faptul că ne oferă şi un alt unghi de analiză decât cea pe care o producem noi înşine. Să nu uităm că şi guvernul, şi acest lucru este foarte important, şi alte instituţii sunt depozitari de informaţii din propria activitate pe care o desfăşoară, de ordin guvernamental. Orice ministru, ca beneficiar de informaţii, are o cunoaştere mult mai adâncă, specializată pe o anumită zonă, cea economică, de exemplu, sau dacă am vorbit de securitate energetică, pe cea legată de energie, astfel încât este important să comunicăm, să evităm contradicţiile şi să operăm cu acele analize complementare care pot aduce un beneficiu suplimentar pentru decidentul din acea zonă, am spus ipotetic, guvernamentală.

Nici noi nu suntem şi nu vom fi vreodată perfecţi. Nici nu avem cum, pentru că este o iluzie cunoaşterea totală, niciun serviciu din lume nu poate pretinde că deţine o asemenea formă completă de cunoaştere a realităţii. De aceea, comunicarea şi complementaritatea la nivel de evaluări sunt atât de importante pentru a genera o analiză cât mai comprehensivă a situaţiei de securitate. Sunt structuri de informaţii precum cele din sistemul anglo-saxon, unde chiar la nivel analitic se formează grupuri comune de lucru: servicii-beneficiari din zona guvernamentală pe analiza unor anumite probleme. Alte sisteme preferă o departajare netă între furnizorul de informaţii şi beneficiar. Din acest punct de vedere, noi oferim informaţia, beneficiarul, după aceea, o poate rafina, o poate extinde şi, evident, este obligat să ia decizia adecvată. Undeva, între aceste două paradigme diferite, încercăm şi noi să ne adaptăm din punct de vedere al relaţiei cu beneficiarii.

În fine, faptul că suntem la graniţa de est a NATO şi UE nu este numai un aspect teoretic, ci o coordonată a activităţii noastre concrete. Poziţionarea ţării noastre generează o serie de riscuri care au ca efect necesitatea concentrării unor dispozitive, creşterii nivelului de cunoaştere şi analiză pe zona de est, vorbim deci de o concentrare chiar în termeni geografici a eforturilor noastre.

Sunt secţii teritoriale cu care operăm şi care trebuie să aibă o valoare crescută în lucrul cu acest tip de informaţii,de exemplu Iaşiul,
pe zona estică, iarăşi, dau un exemplu ipotetic, şi chiar din punct de vedere al cooperării pe zone stricte de cooperare transfrontalieră şi de combatere a riscurilor asimetrice. De exemplu, sunt secţii care lucrează pe, să spunem, fenomene de crimă organizată, care ar putea aduce atingere securităţii naţionale, direct cu secţii sau instituţii de peste graniţă. În cazul Ucrainei, de exemplu, cooperarea a devenit foarte bună în ultimul timp pe această dimensiune, şi chiar încercăm şi cu Republica Moldova pe acest aspect, punctual, să ne adaptăm mai bine la ceea ce înseamnă dimensiunea acţională.

Strategia de informaţii a SRI va lua în considerare şi un proiect de ierarhizare a actualelor riscuri şi ameninţări de securitate. Această ierarhizare va lua în calcul o serie de evaluări complexe cu privire la dinamica riscurilor, impactul şi probabilitatea lor de a produce efecte asupra securităţii naţionale.

Să luăm exemplul terorismului din punct de vedere global şi în special în zona euro-atlantică, este considerat nu un risc, ci o ameninţare fundamentală. Noi, din perspectiva protejării teritoriului naţional, prin activitatea noastră de cercetare şi cunoaştere, spunem că poate nu este atât de pregnantă această ameninţare în acest moment, dar, în lumina analizelor, nu putem exclude sub nicio formă creşterea sa în viitor. Să nu uităm că avem baze militare americane pe teritoriul României, că participăm la misiuni externe în Irak, în Afganistan, cu forţe militare, că aderarea la Uniunea Europeană, dincolo de toate beneficiile pe care le cunoaştem, aduce şi o dinamică mai accelerată în ceea ce priveşte evoluţia acestui risc. De exemplu, riscul terorismului poate fi accentuat de faptul că cetăţenii UE cu legături cu organizaţii teroriste să oferim doar exemplul unor indivizi aparţinând unor comunităţi mari de musulmani din diferite state europene, pot foarte uşor acţiona pe teritoriul României şi pe aceste evoluţii, este nevoie de o foarte bună cunoaştere a dinamicilor de risc din Uniune, precum şi de consolidarea cooperării cu alte servicii de informaţii din state precum Marea Britanie sau Franţa.

Tocmai de aceea, suntem foarte atenţi unde „postăm” o asemenea ameninţare în ierarhia riscurilor cu care ne vom confrunta, pentru că ierarhizarea va genera, în cele din urmă, planificare, alocare de resurse şi concentrare operaţională pe o anumită problemă.

Acest lucru trebuie făcut mult mai profesionist la nivelul SRI, pornind de la o perspectivă temporală extinsă. Ierarhia pe priorităţi va permite cunoaşterea reală a situaţiei actuale şi a celei pe termen scurt şi mediu, astfel încât să putem aloca imediat resurse şi capabilităţi operaţionale pe contracararea unui anumit risc.

Nu gestionăm doar ameninţările de azi, ne pregătim şi pentru riscurile de mâine. Abordarea pe care v-am prezentat-o face parte din proiectul Strategiei de Informaţii, fiind inclusă în obiectivul dezvoltării unui sistem nou de planificare în cadrul Serviciului.

O altă problemă de management instituţional este legată de dezvoltarea resurselor umane de care dispune Serviciul. Avem, într-adevăr, nevoie de mai multă expertiză pe diverse domenii foarte specializate. Am început recrutarea directă de specialişti în diferite domenii din universităţi. Există o bună receptare a demersurilor noastre din partea potenţialilor candidaţi care îşi doresc să lucreze ca ofiţeri de informaţii în SRI şi încercăm să asigurăm un proces de selecţie cât se poate de riguros din acest punct de vedere. Evident, avem sistemele proprii de pregătire şi instruire, care trebuie şi ele să se adapteze la aceste necesităţi de specializare în interiorul instituţiei şi aici mă refer la Academia Naţională de Informaţii. Mulţi se întrebau la un moment dat, fac o paranteză în timp de ce ar fi necesară o asemenea academie. Iată că alte state, precum Franţa, îşi înfiinţează academii de informaţii tocmai pentru a putea asigura pregătire specializată, dar şi pregătire specializată, dar şi pregătire generală pe această dimensiune extrem de complexă a securităţii naţionale. În cadrul academiei SRI, vom lucra foarte mult pentru îmbunătăţirea curriculum-ului, pentru atragerea de expertiză din exterior, la nivel de sociologie, economie, pentru dezvoltarea cooperării ANI cu institute de cercetare din ţară şi străinătate.

De asemenea, pe dimensiunea proiectelor de resurse umane, avem în vedere o serie de obiective referitoare la evoluţia carierei ofiţerilor de informaţii.

Trebuie să existe un orizont predictibil în ceea ce priveşte posibilitatea ofiţerului de a evolua în carieră, de a se pregăti, de a lucra pe diverse segmente în cadrul SRI, iar aceste aspecte necesită o serie de schimbări şi reforme interne.

Un ghid al carierei ofiţerilor de informaţii este absolut necesar, după părerea mea, astfel încât să existe şi o emulaţie internă în activitatea pe care o desfăşoară personalul Serviciului, o competiţie sănătoasă, aş putea spune, din punct de vedere al posibilităţilor fiecăruia de a se manifesta şi a evolua profesional.

Doresc să închei cu precizarea că o parte a proiectului Strategiei de Informaţii va fi publică şi o parte, evident, clasificată. Documentul va fi discutat şi validat la nivelul CSAT şi va reprezenta baza de planificare şi de acţiune a SRI în îndeplinirea misiunilor enumerate anterior.

Autor: George Cristian Maior

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*