Pericolele care vor veni

Am parcurs, în ultimele săptămâni, o perioadă plină de evenimente cu semnificaţii profunde pentru viitorul lumii noastre. Echilibrele de putere au fost forţate să se recalibreze, aşa cum a fost testată şi capacitatea statelor de a reacţiona în faţa unor provocări pe care mulţi le credeau de domeniul trecutului. Vedem în jurul nostru, indiferent spre ce direcţie ne îndreptăm, focare de instabilitate care s-au activat asemenea unor vulcani ce s-au odihnit îndelung, mocnind în adâncime. Suntem aşadar martori, mai mult sau mai puţin consternaţi, la revirimentul naţionalismelor de secol al XIX-lea, la multiplicarea manifestărilor extremiste, la reactivarea rănilor istoriei, toate acestea pe fondul unor fisuri preexistente în autoritatea statală.

În timp ce hărţile politice se ajustează, acelaşi lucru se petrece cu alte hărţi, mult mai fluide: hărţile pericolelor care vor veni. Asemenea unui organism viu, fiecare nouă evoluţie schimbă configuraţia riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii unui stat. La o privire superficială, poate părea că nu e nimic nou sub soare, doar o repunere în scenă a unor situaţii cu care ne-am mai întâlnit de-a lungul istoriei. Nimic mai fals, pentru că, astăzi, ameninţările specifice Războiului Rece se suprapun şi se întrepătrund cu riscuri şi vulnerabilităţi de tip nou, fie că vorbim de atacuri virulente în spaţiul virtual sau de flagelul terorismului. Toate acestea schimbă datele ecuaţiei şi pot genera efecte dificil de prevăzut.

Riscul crescut de instabilitate ne obligă să fim cu atât mai atenţi şi să privim într-o lumină nouă cunoaşterea strategică pe care o oferă serviciile de informaţii, capabile să analizeze rapid evoluţii recente şi să le plaseze în perspectiva cursului istoriei. Nu doar guvernele naţionale, ci şi organisme vitale pentru securitatea spaţiului euro-atlantic precum NATO, au nevoie de acest tip de cunoaştere ca de aer. În lipsa ei, este ca şi cum ai naviga pe o mare învolburată fără busolă, într-un un voiaj sortit de la bun început eşecului.

Autor: Directorul SRI, George Cristian Maior

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*