La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România se află într-un moment esențial pentru consolidarea sa democratică și pentru accelerarea integrării euroatlantice. Contextul internațional s-a transformat profund în ultimii ani. Dinamica globală devine tot mai greu predictibilă. Ne confruntăm cu amenințări noi, de o complexitate și o gravitate fără precedent în perioada post-comunistă.
În tot acest timp, instituții fundamentale se confruntă cu grave crize de încredere, care pot afecta însăși substanța democrației. Constatăm în ultimii ani o tendință pe care o resimțim cu îngrijorare crescândă: implozia încrederii, la scară mondială. Nu e vorba doar de o prăbușire a încrederii cetățenilor în puterile publice, ci și în mass-media, în organizațiile non-guvernamentale și în mediul de afaceri. Imaginea liderilor s-a degradat până la un minim istoric. În special instituțiile statelor sunt afectate de această criză de încredere, care a fost declanșată de recesiunea economică și e amplificată de globalizare și de revoluția tehnologică. Sistemul global actual tinde să fie perceput ca un proiect eșuat, injust și incapabil să ofere speranță.
Știm din istorie că mișcările populiste, care exploatează această fractură, nu sunt câtuși de puțin soluția, ci riscă să fie detonatorul crizei. Din păcate, mai ales în partea noastră de lume, orice experiment nereușit ne poate costa libertatea câtorva generații. De aceea, consider că avem nevoie de un efort comun pentru a revigora democrația românească, astfel încât să-și poată îndeplini partea de contract social ce-i revine: asigurarea bunăstării și siguranței cetățenilor.
În ce privește Serviciul pe care îl conduc, acesta are ca misiune fundamentală „protejarea valorilor democratice și promovarea intereselor naționale ale României și ale aliaților săi pentru realizarea securității naționale, asigurarea respectării drepturilor și libertăților cetățenilor și apărarea statului de drept“. Este o misiune care nu poate fi îndeplinită în mod izolat de celelalte instituții sau făcând abstracție de contextul intern și extern. Dimpotrivă, consider că această misiune se realizează în colaborare cu celelalte instituții și trebuie să se sprijine pe o viziune inspirată din fundamentele democrației.
Libertatea şi echilibrul puterilor în stat
Cred în moderație și echilibru, cred în dialog și cooperare, precum și în necesitatea unui control reciproc între puterile statului. Cred că o democrație funcțională și puternică poate asigura, în același timp, libertatea și siguranța cetățeanului, transparența și eficiența actului decizional. Acum 10 ani, România a devenit oficial membru al Uniunii Europene. Dincolo de beneficiile concrete pentru cetățenii români, pe care le apreciem cu toții și de pe urma cărora au de câștigat economia și societatea în ansamblu, aderarea ne oferă, de asemenea, cadrul istoric al construirii unei societăți democratice puternice. Este un ideal la care generațiile dinaintea noastră au putut doar să spere și pe care noi avem șansa de a-l transforma în normalitatea vieții de zi cu zi.
De aceea, acest ideal democratic nu trebuie să fie doar o listă de principii sau o sumă de discursuri susținute în momente festive. Eu cred că, în România anului 2017, se impune o discuție onestă și responsabilă despre raporturile inter-instituționale, care își pun amprenta decisivă asupra specificului relației dintre libertate și putere. Soluția cea mai bună, pe care o vedem funcționând de sute de ani în democrațiile consolidate, este echilibrul de putere. Acesta este mecanismul prin care puterile statului se controlează reciproc.
Stat, lege şi participare
Știm că democrația, în sensul clasic al lui Tocqueville, provine dintr-un ideal de egalitate în fața legii, în care toți cetățenii participă la lucrul public, în care să fie abolite privilegiile celor puternici sau bogați și în care deciziile să fie apanajul tuturor cetățenilor, nu doar al unor elite. De aceea, întărirea statului și a democrației poate fi realizată doar prin echilibrul activ între Stat, Lege și Participare.
În această ecuație, Statul reprezintă ansamblul de instituții care trebuie să fie suficient de puternice încât să-și poată apăra cetățenii, integritatea și libertatea. Domnia legii este mecanismul de reglementare a exercițiului puterii prin lege, pentru ca normele să le fie aplicate tuturor, fără privilegii, pentru a asigura tuturor cetățenilor șanse egale la bunăstare. Și, în al treilea rând, Participarea înseamnă capacitatea unei societăți de a impune responsabilitatea celor aleși – astfel încât cei care exercită puterea să nu dea socoteală doar în fața unei elite restrânse, ci față de întreaga societate. Implicarea cetățenilor este instrumentul cel mai eficient pentru a combate abuzurile și corupția.
Așadar, atunci când vorbim de consolidarea unor instituții esențiale, sunt de părere că trebuie să avem în vedere consolidarea democrației prin toate aceste componente ale sale: Stat, Lege și Implicare civică. Statul trebuie să fie suficient de puternic pentru a putea pune în aplicare legi și norme pentru protejarea drepturilor și libertăților. Așadar, nu cred că putem vorbi de întărirea unei instituții în raport cu celelalte instituții sau pe seama lor, ci de o întărire a tuturor instituțiilor esențiale pentru un cadru democratic.
Echilibru între instituţii
Ne dorim să existe un control mai puternic și mai clar în ceea ce privește activitatea noastră, dar mi-aș dori să nu mai improvizăm, după un sfert de secol în care am putut vedea că această abordare nu ne-a făcut bine. Ar fi util, cred, să preluăm modele deja funcționale în Occident, iar modelul britanic este un exemplu validat în timp.
Ne confruntăm cu noi pericole, care vin din zone mai puțin conștientizate în trecut – este cazul terorismului și al infracționalității cibernetice. De aceea, ne dorim ca legea să protejeze mai mult drepturile cetățenilor, iar discuția despre protejarea libertăților, în paralel cu eforturile de contracarare a riscurilor, trebuie purtată deschis în societate.
Dialog şi cooperare
Sper să găsim mai multă susținere față de propunerile de actualizare a legislației prin care drepturile și libertățile cetățenilor să fie mai bine protejate în contextul noilor amenințări. Există o strategie națională de securitate cibernetică, ce presupune existența unor legi care să ofere instituțiilor executive posibilitatea acțiunii concrete împotriva amenințărilor de tip nou. În locul blocajului actual mi-aș dori dialog și cooperare pentru crearea unui cadru legal eficient.
Să nu uităm că absența unui cadru legislativ eficient favorizează creșterea gradului de anonimizare, care generează perspective noi pentru atacuri cibernetice împotriva statului și, implicit, împotriva cetățenilor. Asigurarea unor drepturi și libertăți pentru cetățeni (libertatea de circulație a capitalului, a informațiilor, a persoanelor) poate fi realizată doar în contextul în care amenințărilor la adresa acestor libertăți li se opun instrumente eficiente.
Sunt de părere că e vremea să trecem la o acțiune concretă, comună și responsabilă pentru a întări împreună instituțiile care au nevoie de mai multă credibilitate. Creșterea încrederii cetățenilor într-o instituție democratică contribuie în mod esențial la consolidarea acesteia. Și nu de întărirea unei instituții în detrimentul alteia avem nevoie, ci dimpotrivă: de o bună funcționare, pe baza dialogului și cooperării între toate instituțiile statului. Consider că următorii 10 ani ca membru al Uniunii Europene reprezintă șansa întăririi instituțiilor democratice în România și a consolidării participării civice. Într-un context regional și european extrem de agitat, aceasta este șansa ca România să participe la redefinirea unui proiect care, el însuși, are nevoie de reconstrucție. Și ne privește în mod direct și vital – atât direcția, cât și amploarea relansării proiectului european.
Autor: Directorul Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig
