Infracţionalitatea Transfrontalieră Organizată reprezintă o ameninţare globală, în evoluţie, care a dobândit capacitatea de a influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condiţiile globalizării, cât şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa centrală, de est şi de sud-est în procesul de dispariţie a regimurilor comuniste.
Astăzi, fenomenul crimei organizate atrage din ce în ce mai mult atenţia publicului, a guvernelor naţionale şi a organizaţiilor internaţionale. În măsura în care grupurile criminale sunt implicate în periculosul joc al proliferării armelor, în migraţia ilegală, în coruperea guvernelor naţionale şi în penetrarea sistemului financiar global, crima organizată transfrontalieră este o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Prin spălarea banilor, corupţie, prin slăbirea instituţiilor statului şi pierderea încrederii cetăţenilor în existenţa statului de drept, crima organizată subminează bazele democratice şi economice ale societăţii. Acest fapt a determinat conducerea a numeroase state să lanseze apeluri pentru încheierea unor convenţii multilaterale, prin care să se acorde puteri mai mari şi noi sarcini autorităţilor naţionale cu competenţe în combaterea criminalităţii organizate.
Pe fondul unei astfel de situaţii, spaţiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi infracţionale constând în: migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane; trafic de stupefiante şi precursori; trafic de produse contrafăcute; activităţi de spălare a banilor; skimming; alte aspecte ale infracţionalităţii economico-financiare.
În urma aderării României la Uniunea Europeană şi calitatea de membru cu drepturi depline al N.A.T.O., interesele naţionale s-au identificat cu interesele Uniunii şi ale Pactului Nord-Atlantic, iar pericolele la adresa acestor organizaţii, au fost percepute şi abordate inclusiv ca pericole la adresa siguranţei statului român.
Organizații criminale transnaţionale tradiţionale
Există mai multe modele de organizaţii criminale transnaţionale (Mafia,Yacuza sau Triadele), diferite prin specializare, tradiţii, zona geografică în care acţionează, pieţele acaparate etc.
Frecvent, acestea cooperează şi folosesc tehnici şi metode specifice de informaţii şi de autoprotecţie, în perioada actuală, regăsindu-se nu numai în zona de origine ci aproape pe întreg globul, constituind, ca structură, baza pentru alte grupuri.
Ce este Mafia?
În vorbirea curentă, cei mai mulţi confundă crima organizată, ca fenomen, cu Mafia, ca urmare, pentru a include manifestările unei organizaţii criminale în sfera crimei organizate, s-ar înţelege că aceasta ar trebui să fie de tip mafiot.
În opinia unor cercetători, termenul „mafia” ca modalitate a crimei organizate derivă din limba arabă şi înseamnă „loc de refugiu”, concept ce ar fi fost adoptat în Sicilia, în timpul stăpânirii arabe.
Totodată, mafia ar reprezenta o organizaţie secretă, constituită în anul 1282, în timpul revoltei îndreptat împotriva ocupanţilor francezi, cunoscută în istorie sub denumirea de „viespiile siciliene”, termenul de „mafia” corespunzând prescurtării cuvintelor lozincii „Morte alla Francia, Italia anela” (Moarte Franţei, strigă Italia).
Ca urmare, în ambele opinii, existenţa unei forme de stăpânire a născut automat o formă de rezistenţă, de protecţie a bunurilor, valorilor şi vieţii, şi, în acelaşi timp, o posibilitate de contracarare, de luptă. Evident, pentru a se realiza aşa ceva, trebuie să se formeze un spirit foarte puternic de nesupunere, să fie adoptate formele organizatorice bine ascunse, cunoscute de un grup restrâns se persoane, cu un cod strict de comportament, o lege a tăcerii şi pedepse aspre pentru trădători.
În evoluţia sa, Mafia, prin dinamism şi adaptabilitate, s-a transformat dintr-o organizaţie de tip rural, într-una industrială şi de afaceri, de la o forţă locală şi naţională, într-o redutabilă reţea transnaţională.
În mod tradiţional, când se vorbeşte despre Mafie, se au în vedere Cosa Nostra (mafia siciliană), Camorra Napolitană, N’dragheta calabreză în Italia şi Cosa Nostra în America, cât şi unele filiale ale acestora (Sacra Corona unită din Apreia Italia, desemnată de mafia siciliană să folosească în exclusivitate zona litorală din regiunea respectivă pentru a face trafic de droguri ş.a.).
Acestea au aceleaşi caracteristici (structură, conspirativitate, ermetism, profit, utilizarea forţei fără reţineri în atingerea scopului, existenţa codului comportamental specific). Delimitarea sferei şi zonei de acţiune se realizează pe bază de înţelegere, nerespectarea acesteia ducând la lupte sângeroase între organizaţii şi între familiile acestora.
Celebrul judecător Giovanni Falcone, asasinat în anul 1952, enunţa: „Mafia este o lume logică, raţională, funcţională şi implacabilă. Mult mai logică, mai raţională şi mai implacabilă decât statul. Mafia este o articulaţie a puterii, o metamorfoză a puterii, dar şi o patologie a puterii. Mafia este un sistem economic, o componentă obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta”.
Ce este Yacuza?
Yacuza sau Boryokudan este o organizaţie criminală în sfera crimei organizate specifice Japoniei. Cercetătorii susţin că, în istoria Japoniei, începând cu epoca feudală, organizaţiile yacuza au avut o imagine pozitivă, la nivelul oamenilor simpli, în sensul că au acordat sprijin celor care au suferit opresiunile autorităţilor. Yacuza pretinde că membrii săi sunt războinici (samurai) moderni, care păstrează valorile tradiţionale japoneze.
Pe de altă parte, cultura japoneză a promovat armonia dintre oameni în detrimentul instaurării unui sistem penal şi civil de sancţiuni aspre, lăsând soluţionarea unor abateri la nivelul unor „instanţe” de mediere. Ori yacuza era recunoscută pentr u acest lucr u, sustrăgându-se implicit autorităţii statului.
Sistemul de organizare este piramidal şi are la bază familia pe principiul latin „pater familias” (şeful sau tatăl oyabur, copii kobun, fraţii tinero shatei, fraţii în vârstă aniki, unchii – oyi).
Membrii familiei (ikka) execută fără şovăire ordinele şefului, juste sau nu, bune sau rele. Pentru acţiuni ce lezează autoritatea şefului ori violarea regulilor familiei, celui vinovat i se aplică pedepse corporale severe ori expulzarea (identitatea celui expulzat fiind comunicată tuturor organizaţiilor boryokundan, pentru a nu mai putea fi primit de alte organizaţii).
Yacuza cunoaşte trei ramuri majore: yamaguchi-gumi (se estimează că dispune de 26.000 membri afiliaţi şi 945 bande mai mici), inagawa-kai (cu peste 6.000 membri) şi sumiyoshi-kai (peste 7.000 membri).
Specific yacuza este faptul că membrii familiilor desfăşoară activităţi infracţionale de cele mai multe ori obişnuite (trafic de orice fel, jocuri şi pariuri clandestine, raket etc.), iar, din profit, plătesc un tribut structurilor superioare ale organizaţiei.
Bandele boryokudanilor au birouri în centrele oraşelor unde îşi afişează ostentativ emblema pe uşile de la intrare. Membrii îşi pun, de asemenea, pe reverul hainei, semne distincte ce le atestă calitatea de membru.
Ce sunt Triadele?
Triadele chinezeşti sunt considerate cele mai vechi societăţi criminale asiatice, formate iniţial din grupuri de rezistenţă împotriva dinastiei chineze Manchu ce a condus China de la începutul secolului XVII, având ca scop răsturnarea acesteia.
Cuvântul „triadă” este un termen englezesc, folosit încă de la începutul dominaţiei engleze asupra unor porturi şi teritorii chineze, el reprezentând emblema sacră a organizaţiilor criminale autohtone, respectiv triunghiul cu cele trei mari puteri de bază: cerul, pământul şi omul. Dezvoltarea acestor organizaţii s-a accentuat în Taiwan şi Hong Kong (unde se estimează că există 160.000 de persoane afiliate la 50 de organizaţii diferite).
Cu toate că structura Triadelor de astăzi diferă de cea din trecut, ele au la bază, în mare măsură, aceleaşi metode şi tradiţii. De exemplu, ceremonia de iniţiere, cunoscută sub denumirea de „Atârnarea lanternei albastre” impune şi acum recruţilor să repete cele 36 de jurăminte prin care îşi exprimă loialitatea şi frăţia cu ceilalţi membrii şi obligaţia sacră de a păstra secretul absolut.
În opinia unor cercetători, originea, evoluţia, ritualurile şi chiar practicile trecute sau prezente ale triadelor sunt, în mod surprinzător, foarte apropiate de cele ale Mafiei, ca urmare a similitudinilor condiţiilor în care au apărut. Semnificativ este principiul „tăcerii” sancţionată de omerta, în cazul mafiei, iar în cazul Triadelor este semnificativă aplicarea unei vechi zicale chinezeşti, respectiv: „Când eşti viu nu te duce la autorităţi, când eşti mort nu te duce în iad”. Sub aspectul pedepsirii cu o mare cruzime a celor vinovaţi de încălcarea regulilor organizaţiei există „suportul roşu” la Triade şi „locotenenţii” cu protecţia internă, în cazul Mafiei.
Majoritatea triadelor participă, într-o gamă foarte largă, la activităţi criminale obişnuite îndeosebi la traficul cu droguri, jocurile de noroc, şantajul, traficul de carne vie, pornografia şi spălarea banilor proveniţi din aceste activităţi ilegale.
Grupările cele mai moderne se luptă pentru monopolul jocurilor de noroc şi acapararea pieţei de casete video din Hong Kong şi China. Traficul de heroină este asigurat de ramurile CHINA WHITE şi 14K, în timp ce prostituţia, pornografia şi traficul de copii sunt controlate predominant de gruparea WO OM LOK, iar împrumuturile pirat şi jafurile pe scară largă sunt iniţiate de ramura DAI HOOD, care dispune de o bancă ilegală ce împrumută bani cu dobânzi foarte mari, acordă credite pentru jocurile de noroc şi asigură banii pentru imigranţii ilegali.
Concluzii
Mafia, Yacuza şi Triadele sunt tipuri tradiţionale de organizare şi manifestare a criminalităţii ce s-au dovedit a fi longevive şi care au avut, iniţial, un rol pozitiv, dar care au degenerat, abandonând scopul iniţial, însă menţinând principiile. La baza acestora, în procesul formării, au stat opresiunea externă asupra ţării, opresiunea internă asupra unei pături sărace şi sărăcia generalizată, demonstrând astfel că se poate forma crima organizată oricând şi oriunde aceste condiţii vor exista. Inspirate din aceste trei tipuri, într-o serie de alte ţări, crima organizată se manifestă abordând aceleaşi tipuri de infracţiuni adaptate la mijloace moderne, important fiind câştigul.
Dacă s-ar încerca o clasificare a tuturor organizaţiilor din sfera crimei organizate, cea realizată de INTERPOL ar corespunde în cea mai mare măsură cu realitatea, acestea fiind împărţite în cinci grupe distincte, respectiv: familiile Mafiei; organizaţiile profesionale ai căror membri se specializează în una sau mai multe tipuri de activităţi criminale; organizaţii criminale etnice; organizaţiile teroriste internaţionale care practică asasinatele, deturnările de aeronave, răpirile de persoane; reciclarea banilor cu o vastă clientelă (oameni de afaceri care se sustrag de la plata impozitelor; deţinători de fonduri obscure destinate corupţiei etc.).
Sursa imaginii: Agerpres/EPA
Autori: Marius Stănuşel și Liliana Nicolau
