În legătură cu proiectul Gazoductului “Nabucco” al Uniunii Europene, diverse instrumente de analiză – de conținut, de frecvență, de tip cauză-efect – aplicate unui volum dat de informații difuzate de prestigioase redacții financiare sau politice, agenții de presă europene dar și nord-americane, relevă o stare de fapt ce poate conduce la conturarea unor elemente de prognoză cu impact în planul securității regionale.
Atrage atenția, în acest context, recurența unor “termeni-cheie”, care denotă seriozitatea problemelor legate de proiectul menționat, extinderea ori gravitatea unor fenomene care condiționează realizarea acestuia, precum și transgresarea din sfera economică în cea geo-politică și, mai nou, militară.
De departe, frecvența cea mai ridicată în abordările instituțiilor media specializate românești și internaționale o înregistrează familia de cuvinte ce derivă din termenul-cheie “ENERGIE” 35 de mențiuni. Această recurență este justificată, în parte, de perspectiva epuizării, în câteva decenii, a rezervelor mondiale de combustibili fosili (cantonate, covârșitor, în zona Golfului Persic), dar și de situația tensionată, respectiv conflictele din lumea arabă (ce se reflectă în politica OPEC), care au determinat reorientarea de urgență a atenției Occidentului asupra rezervelor – însemnate și ele din jurul Mării Caspice.
Analizele pe text și de conținut relevă că și această “soluție”, ce urmărește “ocolirea” Rusiei, identificată abia de curând în termeni istorici, întâmpină dificultăți majore, de vreme ce următorii termeni-cheie, în ordinea recurenței, sunt “CONFLICT” (25 de mențiuni), respectiv “SECURITATE” (13 mențiuni), ceea ce conferă, unei probleme aparent economice, dimensiuni geopolitice și militare (de asemenea cuvânt-cheie, cu 8 mențiuni).
În relațiile cu Occidentul, politica energetică, monopolul pe care Federația Rusă îl deține și al cărei intervenționism în zonă este menit să demonstreze puterea și influența pe care o poate exercita au devenit un instrument militar, o armă.
Tocmai pentru a face și mai evident acest lucru și pentru a-și întări pârghiile de șantaj/amenințare asupra Uniunii Europene, gigantul rus “Gazprom” (condus, până de curând, de actualul președinte al Federației Ruse) a inițiat și a avansat rapid în negocierile cu țările din jurul Caspicii, adică exact cele ce ar urma să asigure resursele pe care să le transporte magistrala “Nabucco”, vitale pentru reducerea presiunii energetice ruse asupra UE. Accelerarea demersurilor puterii răsăritene survine pe fondul pozițiilor de forță exprimate de UE și NATO în privința intervenției rusești în Georgia și al recunoașterii, de către același stat, a independenței provinciilor separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia, situația actuală fiind astfel definită și de un alt termen-cheie, și anume “CRIZĂ” (10 mențiuni).
În contextul astfel creat, postura complicată în care se află UE a determinat, de altfel, marile puteri componente ca, dincolo de stadiul declarativ, să nu adopte niciun fel de sancțiuni împotriva Federației Ruse.
Pe acest fond, perspectiva materializării proiectului “Nabucco” este dată de proiecția “în oglindă”, inversată, a unei situații în care circumstanțele militare, de securitate și geopolitice se răsfrâng asupra componentelor economice ale proiectului, a cărui realizare, vitală, va fi jalonată de următoarele elemente:
– în situația construirii gazoductului, va fi dificilă respectarea termenului-limită 2012;
– pentru materializarea, dar și pentru funcționarea/exploatarea complexului de transport, Uniunea Europeană va fi obligată să facă o serie de concesii geopolitice Federației Ruse, în situația în care conflictele locale și regionale înghețate sau nu din zonele Mării Negre, Caspice, din Caucaz pe care Rusia are pretenția să le gestioneze fără imixtiuni occidentale pot amenința, în perspectivă apropiată, chiar securitatea fizică a instalațiilor ce fac obiectul proiectului “Nabucco”;
– fondurile estimate inițial pentru realizarea tronsonului de transport riscă să crească până la depășirea pragului rentabilității, având în vedere costurile impuse de asigurarea instalațiilor, dar și actuala criză financiară mondială, care atinge sectoare-cheie din aria de resurse necesare materializării și funcționării proiectului: consorțiile bancare și de asigurări.
Autor: Catană Liviu
