24 decembrie: Ziua luptătorului antiterorist

Simbolul identitar al unei profesii

Pentru Serviciul Român de Informații este o tradiție de onoare să aniverseze, la 24 decembrie, Ziua Luptătorului Antiterorist, simbol al unei profesii pentru care asumarea riscului poate echivala cu sacrificiul suprem.

An de an, cu acest prilej este omagiat profesionalismul veteranilor unității de luptă antiteroristă, care reprezintă garantul – pentru prezent și viitor – al perpetuării sentimentului datoriei împlinite, devotamentului necondiționat, spiritului de sacrificiu, loialității și solidarității, la cote de performanță specifice unui corp de elită.

Totodată, Ziua Luptătorului Antiterorist păstrează vie, peste generații, memoria acelor deschizători de drumuri care s-au jertfit pentru liniștea și siguranța celorlalți:

Locotenent-colonel DONNER I. ALECSANDRU (1985)
Căpitan VIDREAN I. ION (1985)
Plutonier major ANDREI Al. NICOLAE PETRE (1988)
Căpitan PÎRJOL D. PETRE (1989)
Colonel (post-mortem) TROSCA Al. GHEORGHE (1989)
Locotenent-colonel (post-mortem) COTUNĂ Al. EUGEN TRANDAFIR (1989)
Sublocotenent (post-mortem) ANDREI I. ȘTEFAN (1989)
Sublocotenent (post-mortem) COSTACHE I. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem) MUICARU C. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem) NEAGOE Șt. TEODOR (1989)
Sublocotenent (post-mortem) OPREA I. EMIL (1989)
Sublocotenent (post-mortem) SURPĂȚEANU P. CONSTANTIN FLORIN (1989)

Deschizători de drumuri

Înființarea, la 15 decembrie 1977, a Unității Speciale de Luptă Antiteroristă – predecesoarea Brigăzii Antiteroriste și a actualei structuri antiteroriste a Serviciului Român de Informații – s-a produs ca urmare a evidențierii, la vremea respectivă, a unor focare de amenințări teroriste care vizau, direct sau indirect, România.

În decursul activității sale, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spațiul național a unor membri sau simpatizanți ai diferitelor mișcări teroriste. Lucrurile nu s-au oprit însă la desfășurarea de acte premergătoare organizării de acțiuni violente; s-a încercat organizarea de atentate teroriste chiar pe teritoriul României, țintele vizate fiind, în general, reprezentanți oficiali ai diferitelor state la București.

AlFatah – Consiliul Revoluționar – este singura organizație disidentă care a reușit să organizeze și să finalizeze un atentat terorist în țara noastră, soldat cu uciderea unui diplomat iordanian, în decembrie 1984, acțiune întreprinsă în centrul Capitalei, în fața Hotelului Intercontinental.

În luna decembrie 1984, în fața Hotelului București, din centrul Capitalei, a avut loc primul și, până în prezent, singurul atentat terorist săvârșit pe teritoriul țării noastre de către gruparea condusă de Abu Nidal. Victimă i-a căzut un funcționar al Ambasadei Regatului Hașemit al Iordaniei la București, Azmi Al Mufti, iar implicațiile negative ale acestei acțiuni au fost amplificate de faptul că diplomatul era rudă cu regele Hussein.

Atentatul a fost executat de către un student iordanian de naționalitate palestiniană, Ahmad Ali Al-Hersh, aflat de mai mulți ani în România și care, până în acel moment, nu se făcuse remarcat cu nicio preocupare suspectă.

În fapt, acțiunea teroristă a reprezentat finalizarea unui îndelungat proces, la care au mai participat și alți membri ai grupării, unul dintre ei furnizând arma crimei, altul indicându-i lui Al-Hersh locul unde este ascunsă aceasta, iar ultimul transmițând ordinul de trecere la atac. De asemenea, anterior executării atentatului, au fost făcute ample verificări ale traseelor de deplasare folosite de victimă, studierea împrejurimilor Hotelului București, stabilirea obiceiurilor lui Azmi Al Mufti.

Atentatul s-a înscris în campania desfășurată în acea perioadă de către Abu Nidal împotriva reprezentanților oficiali ai Iordaniei, la cererea și cu sprijinul Siriei, stat care se afla în conflict cu regimul de la Amman.

Autoritățile române au luat imediat măsuri privind pedepsirea atentatorului și limitarea repercusiunilor negative ale acțiunii asupra relațiilor româno-iordaniene, reușindu-se evitarea apariției unei crize diplomatice între cele două state.

La data de 26 mai 1985, într-o parcare auto din incinta complexului studențesc Grozăvești din Capitală, au fost plasate, de către două elemente teroriste arabe – opozante ale regimului de la Damasc – mecanisme explozive sub autoturismele unor lideri ai organizației studenților sirieni din România, de orientare pro-guvernamentală. În încercarea de dezamorsare a unuia dintre dispozitivele capcană, s-a produs o puternică deflagrație, căreia i-au căzut victime locotenent-colonel DONNER ALECSANDRU, respectiv căpitan VIDREAN ION, specialiști pirotehniști ai Unității Speciale de Luptă Antiteroristă.

La data de 01.07.1990, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă se transformă în BRIGADA ANTITERORISTĂ, unitate centrală din structura Serviciului Român de Informații abilitată să organizeze și să execute, într-o concepție unitară, activitățile de descoperire, prevenire, neutralizare și anihilare a acțiunilor teroriste pe teritoriul României.

În 20 august 1991, un comando indian, compus din patru elemente teroriste, a fost la originea unei tentative de asasinare a ambasadorului indian acreditat în țara noastră, în timp ce acesta se afla la obișnuita plimbare cu soția pe Bulevardul Aviatorilor din București. Intervenția promptă a ofițerilor antiteroriști aflați în dispozitivul de protecție fizică a ambasadorului a făcut ca atentatul să se soldeze cu un eșec.

Bilanțul intervenției: un terorist ucis pe loc, un altul capturat, unul rănit și altul dispărut. În fața organelor de cercetare penală s-a elucidat faptul că cei patru teroriști aparțineau unei grupări extremist-teroriste de religie sikhs din India.

În temeiul experienței câștigate și a rezultatelor muncii depuse în peste 25 de ani de existență, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul național “PENTRU MERIT”, în grad de cavaler.

Peste generații

De-a lungul timpului s-au succedat o multitudine de tipare ale formelor de manifestare a fenomenului terorist pe plan internațional. Acestea devin poate prea rapid anacronice, transformându-se în subiecte de studiu pentru analiști, ale căror concluzii completează “pagini negre” în memoria colectivă a societății. Ceea ce, însă, s-a perpetuat este baza amenințării teroriste, care a fost și rămâne capacitatea de a conspira, pericolul, pe cale de consecință, fiind direct proporțional cu perfecționarea abilităților teroriștilor de a fi din ce în ce mai imprevizibili. Acțiunea în cooperare pentru prevenirea efectelor tuturor formelor de exprimare teroristă trebuie să se focalizeze asupra combaterii cauzelor generatoare (conflictele etnice explozive sau pe cale de a izbucni, violențele religioase, discrepanțele majore de educație și cultură, economiile nefertile, criminalitatea organizată, proliferarea armelor de distrugere în masă etc.).

Condensarea eforturilor comune în această direcție trebuie să reprezinte un răspuns unitar al factorilor politic, diplomatic, juridic, polițienesc și, nu în ultimul rând, al comunității informative.

Fundamentală în anticiparea riscurilor și amenințărilor de orice natură, în antiterorism – puterea informației – nu are rival. 11 septembrie 2001 a demonstrat care sunt consecințele când primordialitatea acesteia este subestimată, orice sincopă, în timp și spațiu, fiind echivalentă cu eșecul prevenției.

Suntem, probabil, contemporani cu ceea ce am putea numi amenințări fără amenințători, fenomenul terorist asumându-și o nouă identitate: terorismul voluntarist.

Sub influența acestor evoluții:

– În anul 2003, structura antiteroristă a SRI a obținut primele informații cu privire la conturarea, în clandestinitate, a unor preocupări de prozelitism și propagandă teroristă radicală, din partea unui grup restrâns de studenți străini, rezidenți la Iași, originari din Arabia Saudită, Sudan, Oman și Pakistan.

Informațiile obținute ulterior au evidențiat că membrii grupului islamic aveau ca tip de organizare modelul Al-Qaida, urmărind ca, prin promovarea ideologiei acesteia, să asigure suportul logistic pentru rețele teroriste externe, în cazul în care s-ar fi decis comiterea unor atentate teroriste pe teritoriul României. Pentru a preveni dezvoltarea, în clandestinitate, a grupului radical-islamic și consolidarea operațională a acestuia, Serviciul Român de Informații, prin Unitatea specializată de prevenire și combatere a terorismului, în cooperare cu instituțiile juridice competente și de apărare a legii, au derulat o serie de activități ce au constat în reținerea și audierea membrilor grupului radical-islamic, inclusiv percheziții la reședințele sau locurile de domiciliu ale cetățenilor străini.

Acțiunea a avut ca finalitate stoparea activităților grupului radical islamic din România și îndepărtarea membrilor acestuia de pe teritoriul național, fiind, astfel, descurajate eventualele tentative de constituire a unor structuri asemănătoare și, totodată, înlăturate riscurile de natură teroristă generate de obiectivele pe care celula radicală le viza.

– La data de 26 iunie 2006, cetățeanul român FLORIAN LESCH a fost reținut de către autoritățile române, în câmp deschis, la o distanță de circa 400 de metri de localitatea Buziaș, în direcția Timișoara, într-un autoturism pe care îl achiziționase recent și în care se afla un dispozitiv exploziv (alcătuit din două butelii cu gaz metan și un dispozitiv format dintr-un telefon mobil, la a cărui sonerie era atașat un aprinzător electric de aragaz). Autoturismul urma să fie detonat într-o zonă aglomerată din Timișoara, pe care FLORIAN LESCH o studiase anterior.

Acesta poate fi considerat primul caz de radicalizare auto-indusă, sub influența concertată a Internetului (folosit din ce în ce mai frecvent, de către organizațiile teroriste, ca mijloc de comunicare și propagandă a scopurilor subversive).

Confluențe

Configurația normativ-conceptuală și, pe cale de consecință, organizatorico-funcțională a structurii antiteroriste a Serviciului Român de Informații a cunoscut mutații succesive determinate, în principal, de modificările dinamice ale situației operative interne și internaționale în domeniu și, în raport cu acestea, de necesitatea asigurării unui echilibru dinamic și realist între componentele informativ-operative și, respectiv, de intervenție antiteroristă / contrateroristă.

Experiența în domeniu, acumulată pe acest fundament și pusă în valoare de menținerea României în afara sferei de confruntare directă cu manifestări ale fenomenului terorist, este în măsură să evidențieze: dinamismul, diversitatea și complexitatea – ca elemente particulare ale ariilor specifice de investigare informativă, plasate în zone de maximă clandestinitate și risc contrainformativ; permanenta “stare de veghe” – garant al viabilității și eficienței reacției de răspuns, eminamente pro-activ, față de mobilitatea contextului operativ și, nu în ultimul rând, armonizarea standardelor unitare de eficiență – ca resort central în asigurarea funcționalității mecanismului național de prevenire și combatere a terorismului, inclusiv pe componenta cooperării internaționale.

Ca fundament al consolidării rolului României de furnizor de securitate și stabilitate în plan regional, respectiv al poziției acesteia în comunitatea euroatlantică, țara noastră a fost printre primele state din sud-estul Europei care, după 11 septembrie 2001, a avut inițiativa elaborării unei Strategii Naționale de Prevenire și Combatere a Terorismului. Acest document doctrinar fundamental valorifică solidar interesele și necesitățile de siguranță internă ale societății românești, prin consolidarea mecanismelor sale de autoprotecție față de fenomenul terorist.

În mod programatic, Strategia națională în domeniu definește, într-o formulă unitară, terorismul; stabilește obiectivele generale ale statului român în materie antiteroristă; fundamentează existența și funcționalitatea Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, statuând rolul de coordonator tehnic ce revine Serviciului Român de Informații, în calitate de autoritate națională în materie antiteroristă, în planul realizării obiectivului strategic esențial, care vizează protejarea teritoriului național de manifestări teroriste concrete.

Responsabilitățile majore ce revin, de pe această poziție, Serviciului Român de Informații definite / atribuite prin legea specială antiteroristă (Legea nr. 535 / 2004) au ca obiectiv asigurarea funcționării în timp real și la nivel național a mecanismului Informație Decizie+Coordonare Intervenție.

Pentru coordonarea adecvată a eforturilor și demersurilor instituțiilor componente, Protocolul General de organizare și funcționare a Sistemului trasează sarcinile generale ce revin acestora, subsumate tuturor tipurilor de misiuni și responsabilități încredințate Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului. De asemenea, în scopul aplicării unitare și coerente a acestor sarcini, în cadrul Serviciului Român de Informații funcționează Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă.

În raport cu realitățile contextului operativ în domeniu, mecanismul intern de cooperare are menirea de a contribui esențial la stabilirea de strategii de etapă, a căror eficiență este comensurabilă inclusiv pe dimensiunea activității de cooperare internațională, România – ca membru cu drepturi depline al NATO și UE – fiind angajată ferm și fără echivoc în efortul internațional de luptă împotriva terorismului.

Autor: DGPCT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*