Creșterea fluxurilor migratorii dinspre zonele de conflict din Africa, Orientul Mijlociu și Asia, dominate de o stare de instabilitate și de sărăcie, dublată de crizele umanitare care însoțesc încercările, de cele mai multe ori eșuate, de a ajunge pe țărmurile europene, constituie repere ale presiunii la care sunt expuse statele aflate pe rutele de deplasare a migranților. Una din provocările importante pentru activitatea de prevenire, derulată în colaborare de structurile de ordine publică și securitate, conexă fenomenului migrator recent, este specifică criminalității transfrontaliere, care a cunoscut noi valențe în contextul încercărilor repetate ale autorităților europene de a bloca tranzitul ilegal al frontierelor. Rețelele de criminalitate organizată implicate în activități de migrație ilegală își adaptează continuu strategiile și rutele către zone aflate în afara controlului forțelor de ordine, cel mai adesea neutilizate și neverificate, generând menținerea pericolului asociat fenomenului.
Rutele către Europa
Rutele utilizate pentru traficul de migranți, fie acestea terestre, maritime sau aeriene, nu sunt noi. Cea mai veche și cea mai utilizată rută – de peste zece ani -, este cea mediteraneană. Potrivit datelor furnizate la începutul lunii iunie 2016 de Organizația Internațională pentru Migrație, în prima jumătate a anului 2016, doar pe ruta maritimă mediteraneană (Italia, Grecia, Cipru, Spania și Portugalia) au intrat în Europa 205.699 de migranți, fiind consemnate și 2.443 de persoane dispărute. Comparativ, raportările FRONTEX din 2015 au consemnat 153.946 de intrări ilegale pe ruta central-mediteraneană, utilizată preponderent de migranții din statele africane, îndeosebi din Libia, care ajung cel mai adesea în Italia. De altfel, Libia a devenit noul hub al traficului de persoane către Europa, punctele de tranzit fiind asaltate de grupuri de migranți ilegali. Pe ruta vest-mediteraneană, către Spania și Portugalia, au fost consemnate în 2015 doar 7.164 de treceri ilegale de frontieră, ale unor cetățeni din Guineea, Algeria și Maroc.
Potrivit raportului „Migrant Smuggling Networks”, întocmit în comun de Europol și Interpol, în luna mai 2016, peste 90% dintre migranții ajunși în statele europene au folosit, cel puțin la un punct pe traseul de deplasare, serviciile unor rețele de migrație ilegală. Pe fondul stării de insecuritate accentuată în Siria, s-a constatat o suprasolicitare a rutei sud-estice, respectiv Siria – Turcia – Grecia sau Bulgaria. Numărul migranților a crescut masiv în 2015, cu 1.612% față de anii anteriori, ajungându-se la 885.386 de intrări. Cei care optează pentru această rută, în general, își continuă drumul către vestul și nordul Europei pe ruta balcanică.
Rutele estică – granița cu Belarus, Ucraina, Republica Moldova și Federația Rusă – și nordică – de-a lungul graniței cu Rusia, către Norvegia și Finlanda – au fost mai puțin solicitate în 2015, fiind consemnate sub 2.000 de intrări pentru fiecare. Relevant este însă faptul că și cei care optează pentru aceste trasee provin din zone de conflict, fiind preponderent de naționalitate afgană, vietnameză sau siriană.
Modus operandi
Potrivit Europol, suspecții identificați ca fiind parte a rețelelor de migrație ilegală provin din peste 100 de state, de cele mai multe ori având aceeași naționalitate și background social cu migranții pe care optează să îi transporte către UE. În acest caz, facilitatorii care intermediază traficul de migranți, activi pe spațiul comunitar, fie au obținut deja cetățenia statului european unde activează, fie dețin drept de ședere. Eventuala cooperare între diferitele nuclee de criminalitate organizată are loc doar în situații de excepție, fiind recunoscut controlul deținut de fiecare dintre grupări pe un anumit teritoriu aflat pe ruta de acces către Europa. Potrivit Europol, deși nu au fost raportate conflicte între diversele grupări de criminalitate organizată implicate în astfel de acțiuni, există premisele creșterii competiției și accentuării rivalității între acestea, în condițiile unei cereri constante de astfel de servicii.
Rețelele au o structură arborescentă, fiind formate din lideri care coordonează activitățile pe întreaga rută de transport, organizatori locali care își dezvoltă o rețea personală de contacte pe anumite regiuni, inclusiv cele de graniță, și facilitatori oportuniști, care obțin venituri ilicite din activități de călăuză pe anumite segmente ale traseului. În unele cazuri, facilitarea migrației spre UE s-a transformat într-o ocupație tradițională pentru familii și grupări locale din nordul Africii. Un exemplu în sensul limitării activităților derulate de grupările de migrație ilegală a fost Operațiunea Sophia, aprobată de Consiliul European la 18 mai 2015, ca reacție la creșterea alarmantă a victimelor traficului cu migranți pe Marea Mediterană, dinspre Libia. De la momentul lansării operațiunii, au fost salvate sute de persoane aflate pe rutele de transport ilegal, ceea ce a determinat Consiliul European să prelungească operațiunea pentru încă 12 luni.
Dincolo de eforturile de limitare a activităților ilegale, autoritățile care au acționat în cadrul operațiunii au obținut date cu privire la existența unui pattern acțional în funcție de zona de proveniență a migranților. Spre exemplu, peste o sută de senegalezi capturați au recunoscut că fiecare a fost finanțat de către comunitățile locale din care proveneau, cu condiția ca, odată ajunși în Europa, să trimită banii necesari în Senegal, pentru ceilalți membrii ai comunității. Eritreenii apelează la intermediari în Tripoli, care le asigură noilor sosiți cazare și transport maritim.
Potrivit raportului întocmit de Comisia Europeană, pentru fiecare migrant ilegal, rețelele de criminalitate organizată cer minim 1000 de dolari, ajungând la venituri anuale de peste 250 de milioane de dolari. Cifra avansată de Europol pentru profitul înregistrat în 2015 de entități implicate în traficul de migranți este de 5-6 miliarde de dolari, bani cash negri care încearcă să pătrundă inclusiv în circuitul financiar european.
Tendinţa spre policriminalitate
În condițiile în care suspecții implicați în activități de migrație ilegală au deja un background criminogen consistent, policriminalitatea asociată fenomenului este în creștere. Migranții care ajung în UE sunt vulnerabili în fața traficului de droguri, exploatării sexuale și muncii la negru sau gri. Documente elaborate de Comisia Europeană arată că grupările infracționale profită de disfuncțiile create de criza migrației din Europa pentru a supune mai multe persoane prostituției și sclaviei. Punctual, autorii raportului au atras atenția asupra faptului că „s-a majorat, în mod îngrijorător, numărul femeilor și fetelor din Nigeria, transportate prin Libia către Italia”.
În contextul în care minorii au devenit ținte preferate ale traficanților de carne vie, s-au intensificat temerile privind soarta copiilor refugiați neînsoțiți de membri ai familiei. Deși nu este estimat numărul persoanelor care au devenit victime ale grupărilor infracționale, raportul „Communication on the State of Play of Implementation of the Priority Actions under the European Agenda on Migration” a avertizat că fenomenul traficării copiilor a fost exacerbat de actuala criză migraționistă. Grupările infracționale optează pentru traficarea de minori cu vârste între 6 luni și 10 ani deoarece aceștia sunt mai ușor de manipulat. Copiii sunt vânduți pentru sume cuprinse între 4.000 și 8.000 de euro, deși au fost și cazuri în care pentru aceștia s-au plătit și 40.000 de euro.
Diminuarea tendințelor de speculare a vulnerabilităților asociate fenomenului migraționist de către rețelele de criminalitate organizată pentru obținerea de venituri ilicite se află și între obiectivele asumate de autoritățile din țara noastră. Exploatarea acestor vulnerabilități a fost încadrată drept factor de risc circumscris migrației ilegale în Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică 2015 – 2020. Potrivit documentului, fenomenul migraționist se manifestă sub forme diverse, „cele mai uzitate fiind trecerea ilegală a frontierelor verzi între punctele de control a trecerii, ascunderea în diverse mijloace de transport și utilizarea de către migranți a documentelor de identitate ori călătorie falsificate sau contrafăcute ori a documentelor valide aparținând altor titulari”.
Abstract
Transnational organized criminal groups became generally involved, in recent years, in smuggling migrants from Middle East and West Africa to Europe. Most of them are clearly well-organized and structured, and keep close contacts with operatives in different countries. Still, there are also loose networks that are not permanently structured. Many people who make money from smuggling migrants are migrants themselves . Only a small number of them become members of an organized criminal network, the majority choosing to do it in order to survive in European countries where they decide to remain.
Migrant smuggling is a crime interrelated with human trafficking, falsification of documents, drug trafficking and benefit fraud. According to the most recent report of the European Commission – Communication on the State of Play of Implementation of the Priority Actions under the European Agenda on Migration – “migration crisis has been exploited by criminal networks involved in trafficking in human beings to target the most vulnerable, in particular women and children”.
Similarly, the most recent report regarding the migrant smuggling networks in Europe put together by combined resources of Europol and Interpol in May this year, presents the modus operandi, routes and structures of the criminal groups involved in this phenomenon. The purpose of the document is to emphasize that law enforcement authorities must obtain real-time intelligence to prevent the exploitation of migrants seeking to escape poverty, persecution and armed conflict. According to this report, in 2015, the organized crime networks generated earnings of USD 5-6 billion, the illegal activities having “a negative long-term impact on the European economy”.
Autor: Raluca Galaon
