Evoluțiile internaționale recente, socio-economice, culturale și organizaționale, precum și schimbările neanticipate impuse de apariţia pandemiei, au adus în prim-plan, mai mult decât în perioadele anterioare, necesitatea adoptării unor modele care să permită menținerea (și de ce nu, creșterea) eficienței indivizilor, organizațiilor, instituțiilor și statelor în atingerea obiectivelor.
Începutul secolului XXI a adus schimbări atât la nivel individual, cât şi la nivel statal, influențând viața de zi cu zi a oamenilor, dar și politicile publice și strategiile din diferite domenii. Emergența noilor tehnologii, dezvoltarea celor existente și debutul erei Internetului au oferit noi oportunități de dezvoltare și conectare.
Cu toate acestea, dezvoltarea și simplificarea diverselor segmente ale vieții social-economice au fost însoțite de o serie de vulnerabilități și riscuri, de data aceasta mai greu de sesizat și cu efecte progresive, în special pe termen mediu și lung. Desigur, omul a îmbrățișat noile tehnologii care i-au simplificat incontestabil viața de zi cu zi, de la baze de date gratuite, la inteligență artificială transpusă în aplicații ce au devenit veritabili asistenți personali. Însă toate aceste oportunități au fost însoţite de devoalarea, către terți, a unor informaţii din sfera personală, utilizate de către aceștia în diferite scopuri.
Înţelegerea într-un mediu complex
Cercetătorul Gary Citrenbaum și Wayne Michael Hall, general de brigadă în retragere, remarcă, în volumul “Intelligence Collection, How to Plan and Execute Intelligence Collection in Complex Environments” că frontierele sau distanţele fizice nu au mai reprezentat o limitare pentru socializare sau muncă, dar, pe lângă conectivitatea în sine și obişnuinţa de a fi online, același acces larg la tehnologie a devenit o vulnerabilitate din perspectiva utilizării tehnicilor de comunicare și a proceselor informaționale în scopuri mai puțin juste sau obiective.
Amplificându-și exponențial ritmul după anul 2000, schimbarea este un element care ne însoțește viețile de mai bine de 20 ani și care a adus în prim-plan o nouă lume, multidimensională din toate punctele de vedere. În condițiile în care o radiografie a lumii de astăzi ar putea face obiectul unor volume de câteva sute de pagini, un simplu articol trebuie să se concentreze asupra unei singure idei, unui singur mesaj. În cazul de față, acesta doreşte să atragă atenția (awareness) asupra unor caracteristici ale lumii actuale, asupra unor vulnerabilități inerente ale psihologiei umane și asupra unei schimbări de percepţie pe care mulţi indivizi o au în calitatea lor de receptori, beneficiari de date și informații.
Pentru a oferi o perspectivă cât mai concisă, caracteristicile celor 3 dimensiuni menționate vor fi prezentate sub forma unor liste perfectibile și continuu deschise la modificare și completare (așadar despre care nu putem avea pretenția că reprezintă imaginea completă, exhaustivă sau științifică asupra problemei).
În primul rând se remarcă infuzia modelelor și structurilor care au stat la baza statului din secolul trecut, generând fluiditate. Concepte precum statul națiune, economia de piață, proprietatea privată, industrializarea au fost completate, dacă nu estompate în unele situații, de entități și comunități transnaționale, platforme de comerț și trading, orientare către „green” și „bio”, partajarea proprietății asupra datelor de identificare și de comportament în lumea virtuală (în mod conștient permitem diferitelor dispozitive să utilizeze microfonul încorporat pentru a colecta date despre preferințele noastre, în așa fel încât să ne „ajute” cu o reclamă targetată).
De asemenea, observăm un ajutor excesiv oferit de tehnologie. Soluțiile tehnologice și software ajută indivizii să reducă semnificativ timpul alocat unor activități, permițând eliminarea sincopelor, întârzierilor sau redundanțelor care au scăzut, în trecut, eficiența proceselor. Pe de altă parte, deoarece tot mai multe procese din viața de zi cu zi au fost tehnologizate sau încredințate inteligenței artificiale, au apărut situații în care deprinderi individuale s-au estompat până la dispariție. Lipsa exersării unui proces precum comunicarea verbală interpersonală nemijlocită, spre exemplu, reduce capacitatea individului de a înțelege indicii non-verbali și para-verbali ai mesajului. Și în condițiile în care comunicarea este formată, în proporţie de peste 50%, din elementele non-verbale și para-verbale, mai au indivizii capacitatea de a transmite şi recepţiona corect mesajele?
Nu în ultimul rând, rețelele sociale virtuale și lumile virtuale au dat un nou sens conceptului de comunitate. Reuniți pe baza unor interese și valori comune, indivizii au început din ce în ce mai mult să se identifice cu numeroasele comunități din care fac parte în spațiul virtual (prin intermediul rețelelor de socializare sau altor platforme de partajare a conținutului). În același timp se observă o diminuare a capacității de identificare cu grupurile sociale sau comunitățile din care fac parte în afara spațiului virtual. În cadrul unei rețele de socializare, pe baza preferințelor asumate, facem parte dintr-o serie de grupuri virtuale care împărtășesc idei, informații și interese comune. În afara spațiului virtual, o bună parte din indivizi ar putea să definească doar câteva grupuri sociale de apartenență: unul reprezentat de familie, altul de colegii de la locul de muncă, altul de prietenii apropiați (eventual cei din perioada tinereții).
Latura cognitivă
Cu puțin timp înainte de debutul noului mileniu, Richards J. Heuer Jr. a oferit lumii o lucrare ce funcționează în același timp ca manual, îndrumar și ghid de awareness: „Psychology of Intelligence Analysis” (1999). Autorul a conștientizat elementele definitorii ale lumii în care trăia, a anticipat viitoarele evoluții ce urmau să își pună amprenta ireversibil asupra acelei lumi și și-a valorificat experiența acumulată de la absolvirea cursurilor de licență în psihologie (1950) până finalul carierei ca ofițer (1979) și, ulterior, consultant extern al Central Intelligence Agency SUA (1995).
Pentru a oferi analiștilor de intelligence ai CIA instrumente necesare creșterii eficienței și obiectivității, autorul a evidențiat o serie de vulnerabilități de ordin psihologic ale indivizilor, pe care, conform studiilor sale, nu le putem niciodată elimina în integralitate.
Ne propunem evidențierea acestor vulnerabilități, valabile și în prezent, în așa fel încât cei care le cunosc să poată reuși să le reducă efectele asupra proceselor de gândire.
Expresivitatea informației. Richards J. Heuer Jr. evidențiază că mintea umană este mai atrasă de informaţiile concrete, vii şi personale, decât de cele abstracte, obscure, difuze. Mai mult, informaţiile văzute, auzite direct sunt receptate mai repede şi mai bine decât cele obținute printr-un intermediar. Un comunicat oficial ar putea, în unele cazuri, din cauza intermedierii succesive, de la sursa datelor la receptor, să fie mai puțin expresiv decât un material video postat pe o rețea de socializare de către un utilizator cu numeroși urmăritori. Deși sursele oficiale ar trebui să fie principalul și cel mai important canal de comunicare, ar putea această expresivitate să expună societatea în fața unor comunicări de date false prin intermediul rețelelor de socializare?
Absența dovezilor. Referindu-se la analiza de intelligence, Heuer arată că, de cele mai multe ori, indivizii nu posedă toate datele despre un subiect atunci când îl analizează pentru a adopta o decizie. Putem să imaginăm un puzzle din care lipsesc anumite piese, însă din care poate fi, totuși, reconstituită o imagine. În acest caz, Heuer atrage atenția că neconştientizarea lipsei unor date și ignorarea importanţei acestora pot conduce la erori semnificative. Societatea este vulnerabilă în fața unui fake news care conține peste 50% informații verificabile, reale, tocmai din cauza faptului că ignoră elementele care nu au fost prezentate, bazându-se doar pe cele enunțate.
Căutarea confirmării. Autorul atrage atenția și asupra vulnerabilității psihicului uman în procesul de verificare a unei ipoteze. Astfel, individul este mai atent și predispus să ia în considerare acele elemente care îi confirmă ipoteza sa preferată, acordând mai puțină atenție celor care o infirmă.
Rezistența la schimbare. Fostul ofițer CIA arată că odată ce un individ și-a format o idee despre un anumit fapt, fenomen, această percepție va deveni, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai rigidă. Vulnerabilitatea psihologică descrisă anterior este cu atât mai importantă cu cât anumite percepții, în actuala societate informațională, s-ar putea forma din surse neavizate, în spatele cărora se poate afla cineva interesat de producerea unei imagini distorsionate.
Favorizarea tiparelor cunoscute. La sfârșitul ciclului educațional, indivizii capătă, în viziunea lui Heuer, un bagaj semnificativ de modele și tipare privind funcționarea lumii ce îi înconjoară, elemente care îi ajută să înțeleagă și să se adapteze la situațiile întâlnite în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, vulnerabilitatea inerentă este tendința individului de a interpreta o situație nouă folosind doar tiparele cunoscute, ignorând posibilitatea ca aceasta să conțină elemente pe care nu le-a mai întâlnit și pentru care nu posedă tipare de interpretare. Folosind doar tiparele cunoscute, individul nu reușește să-și creeze un alt tipar, necesar interpretării noii situații.
Oglindirea sinelui. Cauzele unui anumit comportament pot fi de ordin intern (atitudini, credinţe, personalitate, opinii, valori) sau de ordin extern (constrângeri, roluri, presiuni ale societăţii). Oamenii răspund la respectivul comportament în funcție de percepția pe care o au asupra cauzelor care l-au determinat. În acest caz eroarea survine atunci când cauzele interne sunt supraestimate, iar cele externe subestimate. Individul încearcă să explice cauzele comportamentului altei persoane atribuindu-i acesteia propria personalitate, cultură, motivaţie sau propriile experienţe.
Corelarea iluzorie. Heuer consideră că indivizii sunt predispuși să facă o confuzie între corelare și cauzalitate. Două evenimente sunt percepute ca fiind corelate atunci când existenţa unuia implică existenţa celuilalt. Doua variabile sunt percepute ca fiind corelate atunci când o schimbare a uneia determină o schimbare la fel de mare în cealaltă. Însă corelația nu implică neapărat o relaţie de cauzalitate. Două evenimente se pot manifesta datorită faptului că un al treilea le-a generat pe fiecare în parte, nu pentru că ar fi corelate. Urmând același traseu ca cel descris în cazul „absenței dovezilor”, această corelare instinctivă poate fi exploatată pentru a prezenta un fenomen, o stare de fapt reală, ca fiind (în mod fals) cauzată de un alt fenomen sau eveniment real.
Regula disponibilității. Oamenii tind să estimeze probabilitatea unei situații folosindu-și capacitatea de a imagina diferitele ipostaze ale acesteia în viitor și rememorând, în același timp, frecvența unor situații similare. Inconvenientul este că indivizii își amintesc situațiile în mod selectiv, în funcție de cât de recent au fost întâlnite, de gradul de implicare afectivă în eveniment, de importanţa acordată acestora de societate și persoanele apropiate.
După adevăr, post-adevăr?
Dezvoltarea tehnologică şi globalizarea informaţiei au adus indivizii în faţa unei provocări fără precedent: supraîncărcarea informațională sau, altfel spus, o cantitate prea mare de informaţii pentru a fi filtrată și interiorizată de individ în mod neasistat. În majoritatea activităților cotidiene, indivizii trebuie să folosească din ce în ce mai mult produse integrate și evaluări multi-sursă, într-un timp din ce în ce mai scurt, din cauza ritmului alert al schimbărilor. Lipsa timpului necesar asimilării unei cantități tot mai mari de informații a avut, între consecințe, apariția conceptului de „post-adevăr”, fiind evocată chiar o reală „epocă” a post-adevărului.
Post-adevărul, în definiția Dicționarului Cambridge, se referă la „o situație în care oamenii sunt predispuși la acceptarea unui argument în baza emoțiilor și credințelor, mai degrabă decât în baza dovezilor sau a faptelor”. Sean Illing, jurnalist, profesor universitar și doctor în filosofie și științe politice, rezuma conceptul la „dispariția standardelor obiective ale adevărului”, în timp ce un alt profesor universitar, Barbara Bieseker, admitea posibilitatea ca discursurile din epoca post-adevăr să fie, în fapt, în opoziție cu discursurile bazate pe date științifice. Unii au mers chiar mai departe, afirmând că un predecesor al post-adevărului a fost chiar Friedrich Nietzsche, prin relativizarea care caracterizează o parte a viziunii sale.
Pentru a facilita înțelegerea influenței asupra percepţiei umane, prezentăm câteva caracteristici ale epocii post-adevărului, care se pot transpune în vulnerabilități ale individului, în „jungla virtuală”.
Oferta depășește cererea. Relația dintre cerere și ofertă influențează piețele și entitățile care le compun: atunci când oferta crește peste cererea din piață, prețul produsului sau al serviciului scade, uneori antrenând și scăderea calității. În același mod, sub auspiciile post-adevărului, multiplicarea exponențială a surselor de informare a determinat o scădere a calității produselor oferite: apariția multor surse de date și informații de o credibilitate îndoielnică, ce prezintă opinii drept adevăruri absolute sau care furnizează doar elemente ce vizează orientarea receptorilor către anumite decizii (fie ele de ordin comercial sau de altă natură). Puțini oameni sunt preocupați de crearea unui portofoliu de surse de informații, pe care să le valideze periodic, și pe care să le utilizeze în majoritatea timpului pentru informare, în detrimentul altor surse neverificate. La fel de puțini aplică principiul jurnalistic de a verifica o știre din mai mult de 2 surse înainte de a se reporta la aceasta ca fiind adevărată.
Big data. Accesibilitatea informației și disponibilitatea acesteia pentru toți utilizatorii cu acces la Internet au făcut posibil ca subiectelor, temelor sau diverselor fenomene să le fie asociată o mare cantitate de date. Utilizatorului i-a devenit aproape imposibil să le analizeze complet, în așa fel încât să poată avea certitudinea că decizia sau percepția sa are ca fundament o bună cunoaștere a unui subiect. Un exemplu la îndemână este subiectul vaccinării, căruia îi sunt asociate atât de multe date, de la studii științifice, opinii de specialitate, statistici oficiale, opinii nespecializate, puncte de vedere ale organizațiilor de profil sau ale organizațiilor non-guvernamentale, la evidențe privind sponsorizările, experiențe personale descrise în sistem de blog, vlog și multe altele. În acest cadru, este aproape imposibil pentru un individ să reușească trecerea în revistă a tuturor acestor date. Omul poate deveni vulnerabil în situația în care date false ajung la el mai repede sau în cantități mai mari decât cele reale.
Rapiditate vs rigoare. Din dorința de a beneficia de exclusivitate sau de cât mai multe accesări ale propriei pagini web proprii (crescând astfel atractivitatea pentru comercianții care doresc să își promoveze produsele), unele publicații preferă să preia o știre și să o redistribuie, fără a mai aplica anumite principii ale eticii jurnalistice, precum verificarea din mai multe surse. Astfel, utilizatorii respectivelor site-uri își vor forma percepția asupra unui fapt în baza unor date preluate și insuficient verificate înainte de redistribuire.
Publicitatea țintită. Majoritatea utilizatorilor de smartphone-uri, laptopuri sau tablete au permis aplicațiilor instalate să colecteze date despre activitatea lor în mediul online, însă nu toți citesc Politica de confidențialitate înainte de a instala o nouă aplicație. Aceste date sunt analizate de furnizorul aplicației, care oferă statisticile către companiile care plătesc și care, cu ajutorul lor, trimit către fiecare utilizator reclame care să îl determine să aleagă un anumit produs sau serviciu.
De asemenea, există motoare de căutare sau platforme care ordonează rezultatele returnate pentru căutările utilizatorilor în funcție de algoritmi presetați (relevanță în baza căutărilor anterioare ale utilizatorului sau în funcție de paginile accesate etc).
Auto-manipularea. Principiul enunțat anterior se aplică și în cazuri în care nu sunt vizate scopuri comerciale sau de natură subiectivă. Preponderent, rețelele de socializare filtrează și prioritizează conținutul pe care îl afișează unui utilizator în funcție de criterii precum preferințele sau interacțiunile avute (accesări, aprecieri, comentarii, redistribuiri). Așadar, utilizatorul alege ce conținut să îi fie livrat, în funcție de convingerile și interesele sale. În fiecare zi utilizatorul primește informații pe o anumită temă și astfel își formează o percepție asupra acesteia. Există, totuși, și alte surse decât cele pe care le-a ales și cu care a interacționat. Utilizatorii apelează rar la datele, informațiile și perspectiva altor surse care ar putea completa, contrazice, verifica sau confirma o anumită percepție.
Indicatori de popularitate vs indicatori de credibilitate. Există dezbateri referitoare la modalitatea în care generațiile mai tinere se raportează la conținutul virtual. Conținutul text, video, audio sau foto este considerat real sau fals în baza numărului de aprecieri primite de autor, numărului de abonați sau a numărului de interacțiuni pe care materialul în cauză le-a provocat. Însă aceste elemente nu oferă certitudinea veridicității conținutului publicat. Nu poate fi exclusă nici varianta ca autorul să urmărească promovarea unor interese comerciale sau de altă natură.
O minte deschisă
Câteva recomandări ne ajută să ne menținem obiectivitatea atunci când analizăm informațiile la care suntem expuși:
– puneţi la îndoială propriile judecăţi, dar și pe cele ale celor din jur, fără a deveni, însă, un contestatar de profesie;
reflectaţi retrospectiv asupra conexiunilor pe care le-aţi realizat în trecut şi asupra modalităţii în care aţi ajuns la o concluzie;
– încercaţi să priviţi problema din perspectiva tuturor participanților, iar dacă reuşiţi, treceţi la următorul nivel și adăugaţi o perspectivă externă, a unui autor care nu are o implicare directă în problema analizată;
-renunțaţi la propria viziune atunci când există suficiente dovezi că aceasta este falsă, deoarece rigiditatea nu ajută pe nimeni;
-spiritul critic nu trebuie să vă lipsească;
– verificaţi datele din mai multe surse și asiguraţi-vă ca a doua și a treia să nu fie printre „partenerii” de diseminare ai celei dintâi.
Fără a avea pretenția că aspectele prezentate în acest articol acoperă toate caracteristicile lumii actuale și toate modurile în care percepția umană interacționează cu realitatea, este necesar să atragem atenția asupra unei situații îngrijorătoare.
Percepția umană este vulnerabilă, prin definiție, la o analiză subiectivă a realității. Evoluția tehnologică a condus la o supraîncărcare informațională și, în unele cazuri, la o „lene cognitivă”, care a devenit teren fertil pentru instalarea epocii „post-adevărului”. În aceste condiții, indivizii sunt astăzi mai vulnerabili ca oricând în fața unor riscuri imperceptibile cu efecte semnificative pe termen mediu și lung: manipularea, estomparea sau alterarea sistemelor de valori, reinterpretarea istoriei și a reperelor culturale ori reducerea capacității aparatului critic individual.
Abstract
Have you ever wondered at what expense is everyday life increasingly easing? From the very early history to this day, everything happens for a reason and everything has a certain type of cost. The 21st century has brought about the virtual world, artificial intelligence, instruments and technology which have simplified numerous processes and made life easier, faster and more productive for individuals and organizations as well. The costs still exist although hidden in plain sight. If adding some inherent vulnerabilities of a human being, some commercial or geopolitical interests, some information overflow the result should be a confused, illusory confident, manipulative human being.
Autor: Tiberiu Lazăr
