Epoca post-adevărului şi dezordinea digitală

Anul 2016 va rămâne în istorie ca „anul Brexit” pe continentul european și ca „anul Trump” în SUA, un an în care a fost creată o nouă hartă a puterii, cu reconfigurarea relațiilor transatlantice, dar și a Uniunii Europene. Imediat după referendumul din Marea Britanie, candidatul republican, pe atunci Donald Trump, a postat pe contul său Twitter că va câștiga alegerile cu siguranță, cu un rezultat pe care l-a numit „Brexit times 10” (de 10 ori mai tare decât Brexit – traducerea autorului). Nota bene: referendumul pentru Brexit a avut loc în iunie 2016, în timp ce alegerile americane s-au terminat în noiembrie 2016! Nu întâmplător, cuvântul anului 2016, ales de Dicționarele Oxford a fost post-truth (post-adevăr), adjectiv definit ca având legătură cu o situație în care „emoțiile și credințele personale, nu faptele obiective, sunt cele mai capabile să influențeze opinia publică”. Într-un registru similar, raportul pregătitor al conferinței de securitate de la Munchen din 2017 s-a intitulat „Post-Truth, Post-West, Post-Order?”.

Fuziunea mitului cu cele mai avansate tehnologii

Așa cum relevă profesorul Lee McIntyre, de la Boston University, în volumul „Post-Truth”(2017), emoțiile și reacțiile care susțin lumea post-adevărului sunt de cele mai multe ori ideologizate, generate cu un scop precis, urmează o agendă riguros organizată, fiind ghidate de interese pecuniare sau, în orice caz, foarte exacte. Yuval Nohal Harari examinează în ultima sa carte – „Homo Deus. O scurtă istorie a adevărului” – scenariile posibile în urma uniunii probabile dintre miturile, practicile și cutumele prezentului (referitoare, spre exemplu, la bani, putere, relații sociale, familie) și ceea ce el numește „godlike technologies”, precum inteligența artificială și ingineria genetică.

În epoca post-adevărului, totul este posibil și credibil, atât timp cât poate fi stabilită o conexiune emoțională cu publicul, votanții și cetățenii obișnuiți, care au vulnerabilități, predispoziții, speranțe, așteptări și preocupări personale. Toate acestea pot fi valorificate, potențate, mobilizate cu ajutorul super-tehnologiilor și al transformărilor digitale generate de acestea. Inițierea și menținerea unei astfel de conexiuni emoționale a devenit posibilă și a atins chiar performanțe extraordinare cu ajutorul tehnologiilor digitale, care permit algoritmizarea mesajelor, postărilor, like-urilor, dislike-urilor și big like-urilor, a subiectelor și a site-urilor pe care le accesăm, a sugestiilor de prieteni și de produse, într-o manieră care favorizează anumite interpretări ale realității.

Astfel, imaginile din mintea noastră (Walter Lippman) filtrează realitatea, dar, cu ajutorul tehnologiilor de vârf, ajung să o domine. Fără îndoială, digitalizarea intensivă a stilului nostru de viață a adus cu sine multe aspecte pozitive, precum fluidizarea fără precedent a comunicării, utilizarea tehnologiilor în scopuri educaționale, pentru monitorizarea stării de sănătate etc. Asta nu înseamnă că putem ignora fața ceva mai întunecată a acestei digitalizări masive, o dimensiune populată de interese și organizații care sunt deținători de post-adevăruri, ipostază din care pot fabrica realitatea – o excelentă ilustrare a dictonului „fake it until you make it”. Noua dezordine digitală are un bagaj terminologic cu totul nou, populat de multe concepte care nu au echivalent în limba română – digital deceit, narrowcasting, filter bubbles, echo chambers, viral autobots, like factories, computational amplification, computational propaganda.

În următorii 3-5 ani vor apărea noi meserii și specializări, pe măsură ce tehnologiile digitale se perfecționează. Firme dedicate combină expertiza IT cu instrumentele psihologiei sociale, oferind servicii de profiling comportamental – colectarea datelor și meta-datelor care permit construirea unor profile detaliate ale cumpărătorilor sau votanților, precision advertising – plasarea unor produse prin analizarea precisă a trăsăturilor psihografice, Search Engine Optimization (SEO) – optimizări menite a face mult mai vizibil un subiect, un produs, o personalitate în cadrul motoarelor de căutare, Social Media Management Service (SMMS) – cu ajutorul machine learning, este realizată o pre-configurare a mesajelor pentru ca acestea să fie bine primite de anumite audiențe, în funcție de obiectivele clientului și de caracteristicile candidatului, produsului, serviciului care este promovat. Exemplele pot continua. Pe scurt, o noua piață se deschide și, antrenată de avansul tehnologic, se va extinde rapid și va fi extrem de greu de monitorizat și reglementat.

Dezinformarea digitală, în ascensiune

Anul 2016 a prilejuit și apariția primelor cercetări științifice despre rolul jucat de tehnologiile digitale în evenimente importante recente și foarte recente, precum Primăvara Arabă, criza din Ucraina, Brexit, ascensiunea lui Donald Trump, războiul din Siria etc. Cele mai multe astfel de cercetări se referă la dezinformarea digitală sau la știrile false – așa-numitele fake news – care, prin intermediul platformelor online, au căpătat o amploare greu de imaginat. Digital News Report, publicat de Reuters și Oxford University în anul 2017, indică faptul că mediul online (inclusiv platformele sociale) au devenit cele mai importante surse de știri, depășind chiar și televiziunea din această perspectivă. În anul 2018, aplicațiile de tip „messaging”(WhatsApp în UE, Viber în SUA) au devenit din ce în ce mai utilizate în diseminarea de știri și informații politice, ceea ce schimbă cadrul de analiză, făcând practic imposibilă identificarea, monitorizarea și verificarea știrilor false fără a aduce atingere drepturilor și libertăților individuale. Extinderea dezinformării digitale în sfera privată este o mutație care va trebui atent urmărită, pentru că are un potențial distructiv mare.

Cercetări empirice au confirmat faptul că fabricile de like-uri și auto-boții au jucat un rol major în campania lui Donald Trump, dar și în referendumul Brexit. De asemenea, datele cantitative confirmă faptul că polarizarea ideologică prin social media este cât se poate de reală, prin așa-numitele „eco-chambers” (camere de ecou), niște tabere simbolice, extrem de bine individualizate și autonome, care sunt coagulate cu precizie în jurul unui nucleu emoțional atent definit și direcționat.

Un grup de profesori de la Stanford University a relevat recent că reglementările introduse de Facebook în anul 2017 și în 2018, deși au temporizat fenomenul fake news, nu l-au limitat sau stopat. Concluzia lor a fost că dezinformarea digitală este pur și simplu imposibil de oprit, atât timp cât publicul nu este educat să utilizeze platformele de „fact-checking”.

Obstacole în calea adevărului

Patologiile comunicaționale din sfera online nu trec neobservate de publicul larg. Conform Eurobarometrului „Fake News and Disinformation Online”, realizat de Comisia Europeană în luna februarie 2018, cei mai mulți cetățeni ai statelor membre sunt conștienți de existența și de amploarea fake news, însă au o părere bună și foarte bună despre propria lor capacitate de a identifica și a evita aceste informații. Mai exact, poate fi observat sindromul „third person effect” – prin care atribuim doar celorlalți posibilitatea de a fi virusați cu informații false, pentru că ne încredem prea mult în propriile cunoștințe. În mod paradoxal, acest efect este mai pregnant în cazul persoanelor cu un nivel superior de educație, dar care sunt, însă, mult mai predispuse auto-confirmării (confirmation bias), supraestimându-și propriile abilități de a găsi adevărul.

În prezent, Comisia Europeană consideră dezinformarea digitală drept o amenințare directă la adresa stilului nostru de viață, a proceselor democratice și a statelor-membre. În planul de acțiune publicat la finalul anului 2018, Comisia Europeană promite o mobilizare mai bună a resurselor, în vederea contracarării patologiilor digitale. Care sunt sorții de izbândă ai acestui plan și cum putem contribui la imunizarea cetățenilor în fața asaltului informațional? Aceasta rămâne o întrebare deschisă, de al cărei răspuns depinde în mare măsură capacitatea noastră de a gestiona vulnerabilitățile și amenințările de securitate actuale.

Abstract

The unprecedented development of digital technologies has definitely changed the way we approach and perceive reality. Nowadays, decisions are seldom grounded on facts or objective data. As our lives have been subject to intensive technologization and digitalization, we have entered the so-called post-truth era, where emotions are carefully directed by innovative means in order to produce behaviors, reactions, and attitudes. Thus, the impact exerted by these new technologies should be carefully analyzed and tackled, because it could easily become a threat to our security and to the democratic processes at such.

Autor: Iuliu Octavian Vladu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*