Termen generic utilizat pentru a denumi transformarea societății și economiei prin mijlocirea modelelor numerice binare, digitalizarea presupune trecerea de la tehnologiile analogice la o filosofie de afaceri bazată pe inovare și pe exploatarea oportunităților oferite de interconectare și transfer instantaneu de informație și cunoaștere.
Digitalizarea a început să influențeze economia lumii de aproximativ 30 de ani, concomitent cu răspândirea conexiunilor de internet, și și-a crescut impactul asupra societății odată cu viteza de conectare și procesare. Nivelul de digitalizare al unui stat este direct proporțional cu stadiul său de dezvoltare economică, cele mai mari inovații fiind făcute și susținute din rațiuni economice. Acesta este și motivul pentru care cercetarea fără aplicabilitate practică și fără legătură cu nevoile mediului de afaceri începe să fie din ce în ce mai greu de finanțat, iar mediul academic este, în statele dezvoltate, puternic conexat la nevoile de inovare economică ale mediului de afaceri.
Opțiuni digitale în vremea restricțiilor
Procesul de digitalizare actual este impulsionat de asimilarea progreselor tehnologiei informației și comunicațiilor în domenii care integrează electronica și mecanica, cibernetica și crearea de softuri inovatoare de tip machine learning. La extinderea digitalizării contribuie și accesul mult mai facil al indivizilor la aceste inovații prin dispozitivele pe care le dețin (IoT – internetul obiectelor), dar și noile nevoi ale grupurilor-țintă ale ofertei tehnologice, printre care se află nativii digitali. Aceste tendințe au fost potențate în ultimul an de schimbările pe care izolarea pe fond pandemic le-a provocat, grăbind migrarea afacerilor către soluții online ca parte a unei strategii de adaptare. În această perioadă, suspendarea sau chiar dispariția unor locuri de muncă a fost compensată, într-o anumită măsură, de crearea altora noi. De exemplu, dacă industria HoReCa aproape și-a închis afacerile, lăsând mii de persoane în șomaj tehnic, a existat oportunitatea continuării producției și livrării alimentelor în sistem catering, prin intermediul comenzilor online și parteneriatului cu firmele de curierat rapid. Procesul de reconversie al afacerii este mult mai complex, angrenând resurse din sfera dezvoltării IT&C: construirea și administrarea de situri web, promovarea afacerilor prin publicitate online, găzduirea bazelor de date pe servere, utilizarea plății online, operarea cu date personale etc. Ca și efect secundar al evoluției pieței, o parte semnificativă a forței de muncă nu va avea capacitatea de adaptare la noile joburi create de industria IT&C, acestea fiind probabil rezervate generației de nativi digitali.
Perioada de pandemie aduce în atenție nevoia de reconversie profesională pentru o parte semnificativă dintre angajați, domeniul HoReCa fiind doar unul dintre exemple. Lista poate continua de vreme ce întreaga activitate de producție mondială a încetinit pe fondul lipsei comenzilor, mărind numărul de persoane aflate în șomaj tehnic.
Problema migrării spre o lume digitalizată ridică cel puțin două întrebări. Dacă o perioadă de zece luni de izolare parțială a angrenat asemenea schimbări pe piața muncii, cum va arata această piață peste zece ani? Cum trebuie să se schimbe educația pentru a reuși să pregătească generațiile care ne succed pentru servicii care s-ar putea ca astăzi să nu fi fost încă inventate?
Educația, în tranziție către online
Expunerea conținutului lecției de către educator în timp ce educatul ia notițe și evaluarea nivelului de cunoștințe prin teste care reflectă capacitatea elevului de memorare reprezintă un model tradițional bine cunoscut. Digitalizarea educației presupune trecerea de la metodele și tehnicile tradiționale la metode și tehnici inovative, mijlocite de interconectare și transfer de cunoaștere prin intermediul experimentului și resurselor educaționale multimedia, respectiv o evaluare a deprinderilor creative mai degrabă decât testarea memoriei de scurtă durată. Dotarea cu echipamente IT&C pentru actul educațional și volumul fondurilor alocate depind de nivelul de dezvoltare economică a statului. Nivelul de educație al societății se reflectă în dezvoltarea economică. Se poate observa apariția unui cerc vicios în care un stat care nu investește suficient și strategic în educație este condamnat la mediocritate, neputând atinge competitivitatea economică.
Și chiar dacă toți beneficiarii procesului educațional ar avea acces la același tip de resurse, precum stații de lucru performante, programe informatice de top, viteze de conectare și procesare identice sau același tip de curs, performanțele elevilor ar rămâne diferite în funcție de utilizarea eficientă a acestora, atât de către dascăli, cât și de către elevi, de aptitudinile și inteligența fiecăruia. Acest fapt demonstrează caracterul deosebit de complex al procesului educațional. Orice strategie în acest domeniu ar trebui să treacă dincolo de partea logistică sau de asigurare a resurselor materiale, dependente strict de bugetul alocat, și să se concentreze pe formarea de deprinderi digitale, dezvoltarea gândirii logice și, nu în ultimul rând, pe dezvoltarea creativității și capacității de inovare a indivizilor.
Generațiile care ne vor urma au nevoie de abilități digitale superioare celor pe care le avem noi. În prezent, cei mai mulți dintre noi deținem cunoștințele necesare unor simpli utilizatori. Abilitățile de care va fi nevoie în viitor sunt cele de creatori digitali, singurul mod sigur de a controla inteligența artificială fiind acela „de a-i vorbi limba”.
Cu siguranță vor exista discrepanțe în nivelul de dezvoltare al comunităților și în capacitatea de adaptare la nou a indivizilor, motiv pentru care statul va fi nevoit să intensifice atât sprijinul educațional acordat comunităților vulnerabile, deja aflate mult în urma curentului digitalizării, cât și să realizeze programe de reconversie profesională a adulților.
Lecțiile pandemiei
Și nu doar curricula va trebui să se adapteze la digitalizare, ci toți actorii implicați în procesul de învățământ, începând cu dascălii și sfârșind cu elevii și studenții. Dacă învățământul a trebuit adaptat brusc la realitatea online impusă de pandemie, cu tot ce presupune aceasta (clase virtuale, platforme interactive care permit și postarea de conținut și punerea în comun a resurselor, teste în formate digitale, catalog electronic etc.), pe termen lung obligativitatea păstrării acestui format de lucru va dispărea, lăsând din nou loc firescului ce presupune clase cu elevi în bănci. Însă această situație nu presupune automat abandonul utilizării materialului didactic multimedia oferit cu ajutorul internetului, ci păstrarea a tot ce a adus bun învățământul online: folosirea instrumentelor electronice pentru acces la internet, căutarea informației de interes și discernerea între sursele de încredere și cele îndoielnice, elaborarea de referate din surse documentate științific, accesul la cunoașterea stocată în bibliotecile virtuale și pe platformele de cercetare, exemplificarea cu ajutorul fotografiei sau filmului, utilizarea creativității în folosirea resurselor și mai ales, colaborarea dintre elevi în formate de lucru independente și voluntare.
De departe, în ultimul an, segmentul cel mai dezavantajat al curriculei a fost învățarea pe bază de experiment de laborator și prin practică, înlocuite, poate, de experimente filmate și expuse ulterior. Interacțiunea umană, însă, este greu de înlocuit prin e-mailuri sau dialoguri mijlocite de camere web, acestea păstrându-și caracterul impersonal.
Atâta timp cât omul nu își va dezvolta capacitatea de empatie și înțelegere la un asemenea nivel încât să treacă dincolo de bariera ecranelor electronice, unele materii de învățământ esențiale pentru dezvoltarea creativității, cum sunt artele, literatura sau științele sociale, nu vor putea fi subiecte ale experimentelor.
Abstract
Defined as the process of converting analogue technologies into a business philosophy that is based on innovation using interconnectivity and instant transfer of information and knowledge, the term digitalization is used to mark the transformation of the world and of the economy using binary numbers. The digitalization of education consists in the switch from traditional methods and teaching techniques through interconnectivity and information transfer using electronic devices, multimedia educational resources, and evaluating not information repeating skills, but the ability of being creative using taught content.
The question raised by acceleration of migration to a digitalized world during the pandemic, is, if a period of ten months of isolation has triggered such changes on the economy of the entire world, how will labor market look like ten years from now, and how should education change in order to succeed in preparing the next generations for jobs that haven’t been invented yet. Any strategy on education must get way over the logistic part of assuring material resources and should focus on digital skills formation, logical thinking and creativity stimulation. The skills needed in the future are largely digital creator skills, and the states of the world will have to intensify their educational support for vulnerable communities, along with adult formation and reconversion.
Autor: Maria-Cosmina Bese