În epoca post-Război Rece, mare parte din fenomenele care afectează securitatea internațională s-a modificat radical. Factori precum globalizarea economică, transparența granițelor, „explozia“ tehnologiei informațiilor au contribuit decisiv la acest proces.
Fenomenul terorist s-a adaptat și el modificărilor mediului internațional, cunoscând după 1990 o diversificare fără precedent a modalităților de manifestare. Evoluția acestui flagel în cursul ultimilor 18 ani s-a datorat, printre altele, revizuirii strategiei și tacticii principalelor grupări teroriste, accentuării compartimentării și specializării, orientării acțiunilor asupra obiectivelor de infrastructură, proliferării actelor de terorism prin sacrificiu și diversificării surselor de ordin logistic.
Analiza actelor teroriste comise în ultimii ani scoate în evidență apariția unui “nou” terorism, puternic diversificat în ceea ce privește motivațiile, sponsorizarea și consecințele pe care le are pentru securitate, global ca întindere și „mult mai letal”. Pe măsură ce formele de organizare integrată, constituite din celule semi-independente, lipsite de o ierarhie de comandă unică iau locul ierarhiilor teroriste cunoscute, iar finanțarea grupărilor teroriste este tot mai subtilă și mai greu de identificat, mare parte din experiența acumulată în domeniul prevenirii și contracarării terorismului își pierde relevanța.
Dacă în anii ’70 și ’80 predomina terorismul motivat politic, în prezent, forma predilectă o constituie terorismul de factură religioasă, cel fundamentalist-islamic. Perfecționarea armamentului și dezvoltarea rapidă a tehnologiilor în domeniul informațional au condus, inevitabil, la sporirea capacității de acțiune a grupărilor teroriste și la o mult mai bună pregătire a acțiunilor.
Fluidizarea traficului internațional a facilitat deplasarea mult mai rapidă a persoanelor și, drept urmare, a îngreunat considerabil identificarea membrilor organizațiilor teroriste.
Actele violente comise de astfel de grupări au căpătat un caracter tot mai spectaculos, pe de o parte, pentru a stârni teamă la nivelul factorilor de putere și opiniei publice vizate, iar, pe de altă parte, pentru a capta atenția și a se impune în fața membrilor comunităților pe care susțin că le reprezintă (așa-numita „nevoie de publicitate” despre care vorbesc specialiștii în domeniu). Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au demonstrat, fără echivoc, că grupările teroriste ale începutului de mileniu nu duc lipsă nici de hotărâre, nici de finanțare, nici de informații și nici de resurse umane care să le transpună în practică planurile.
Terorismul a impus chiar o regândire a conținutului interesului național și a modalităților sale de promovare și apărare; este, de fapt, o reactivare și generalizare a realismului politic de tip american, fiind folosit uneori drept pretext pentru marile puteri de a-și disputa zonele de influență geopolitică (vezi infiltrarea SUA în Balcani și în inima Asiei).
În ceea ce privește procesul de globalizare, acesta amplifică mobilitatea și posibilitățile de manifestare a terorismului și în loc creează o motivație nouă pentru solidarizarea la scară mondială a statelor democratice în procesul de combatere a acestui flagel.
Studiul și prelegerile la care am asistat la Colegiul Superior de Securitate Națională, în acest an, m-au determinat să înțeleg altfel problematica în discuție, concluzionând, ca nespecialist, următoarele:
1. Teroristul actual are un cu totul alt profil decât cel tradițional: ignorantul fanatic a fost înlocuit de individul care reușește o sinteză între îndoctrinare, fanatism, pregătire științifică și tehnică de vârf. Atacurile de la 9-11 septembrie 2001 și cele din 7 iulie 2005 de la Londra sunt exemplificative în acest sens.
2. Terorismul, în condițiile mondializării, este examinat ca un fenomen social-politic complex, ce afectează interesele întregii comunități internaționale. Manifestându-se în contextul intensificării proceselor de globalizare, acest fenomen are legătură directă cu acutizarea crizei economice mondiale, avansare a secolului informațional, cuplarea cooperării/ integrării economice cu apariția corporațiilor transnaționale, aflate într-un proces de concurență cu țările de frunte pentru supremația economică în lume, cu procesele de transformare a sistemului financiar internațional într-o sursă a adâncirii crizelor economice în lume. Terorismul internațional este considerat de unii cercetători drept o formă de protest împotriva expansiunii mondiale a țărilor dezvoltate. De regulă, activitatea organizațiilor teroriste nu este orientată doar spre tensionarea și destabilizarea situației într-o anumită regiune a lumii, în numele „soluționării” unor probleme locale, ci vizează scopuri mai serioase – cucerirea sau redistribuirea puterii, reîmpărțirea teritorială, schimbarea forțată a formei constituționale de guvernământ și structurii de stat, în conformitate cu viziunile proprii. De aceea, evaluarea terorismului nu rareori are nuanțe politice. În plan socio-politic, acesta se pronunță împotriva structurilor sociale și instituțiilor politice existente, încercând să le atenueze, să submineze stabilitatea lor pentru a-și realiza scopurile, de regulă, prin metode violente.
3. Examinând terorismul, ca o infracțiune internațională ce amenință conviețuirea pașnică a popoarelor și statelor și subminează bazele relațiilor internaționale, prin organizarea actelor de violență împotriva cetățenilor și bunurilor materiale ale unor țări, este necesar a califica corect actul de terorism, ținându-se cont de trăsăturile ce dovedesc caracterul său internațional, respectiv: amenințarea cu violența asupra cetățenilor altor state ori a persoanelor beneficiare ale protecției internaționale, pregătirea actului terorist într-o țară și realizarea lui pe teritoriul altui stat, găzduirea teroristului în altă țară, după efectuarea activității criminale. În definirea acestor trăsături apar dificultăți, îndeosebi atunci când actele de violență se etichetează în mod politic, sau când apar standarde duble de încadrare juridică.
4. Caracteristicile terorismului internațional contemporan în contextul globalizării sunt: numărul în creștere al acțiunilor executate cu cinism și cruzime; expansiunea terorismului politic, naționalist și religios; perfecționarea dotării tehnice a grupărilor teroriste, prin aplicarea realizărilor științei și tehnicii; apariția de noi metode a activității teroriste, în particular, utilizarea mijloacelor netradiționale de acțiune violentă prin orientarea către locuri aglomerate; încercări permanente de a pune stăpânire pe arma biologică, chimică și de distrugere în masă; pregătirea teroriștilor conform experienței de participare la diferite conflicte; utilizarea mercenarilor; nivelul înalt de finanțare a activității teroriste.
5. Globalizarea este un proces obiectiv, firesc, de integrare a omenirii într-un întreg. În pofida manifestărilor sale pozitive (în planul comunicării economiei, politicii, culturii și științelor), globalizarea are unele consecințe grave asupra securității comunității internaționale, precum aprofundarea prăpastiei dintre țările bogate și sărace, ceea ce creează condițiile activizării terorismului internațional.
6. Principiul ce s-ar putea afla la baza orientării strategice a luptei antiteroriste este intensificarea colaborării între state, organizații nonguvernamentale și comunități științifice referitor la cercetarea problemelor actuale și a cauzelor terorismului. În acest context, considerăm necesară realizarea unui schimb de opinii vis-a-vis de rezultatele activității științifice din acest domeniu, iar procesele de globalizare să intensifice acest schimb.
7. Astăzi, odată cu intensificarea proceselor de globalizare, lupta împotriva terorismului internațional se limitează, în general, la măsuri de forță sau de drept cu caracter de preîntâmpinare. Această luptă este orientată spre lichidarea sau neutralizarea organizațiilor deja existente și nu are un caracter de prevenire, nu este axată pe acele condiții sociale care generează terorismul internațional.
La baza activității antiteroriste internaționale trebuie să se afle măsuri concrete ale organizațiilor internaționale de preîntâmpinare, inclusiv elaborarea unor metode eficiente de profilaxie pentru depistarea și înlăturarea factorilor și condițiilor ce contribuie la dezvoltarea mișcărilor teroriste și extremiste. Totodată, este oportun a se ține cont de tipurile terorismului contemporan și formele de pregătire și efectuare a acțiunilor acestuia, de monitorizarea stării curente, pronosticul dezvoltării terorismului, identificarea izvoarelor și cauzelor lui sociale.
Autor: Marius Sticlaru
