Paradoxul în cazul evenimentelor catalogate drept crize, indiferent de domeniul supus analizei (politic, economic, social, cultural, tehnologic, medical, ecologic etc.) este că ele primesc acest „statut” ulterior producerii lor și că rareori specialiștii se raportează a priori la o astfel de situație înțelegând deplin dimensiunea critică pe care o înglobează.
După etapa producerii crizei și a instalării consensului asupra clasificării ei ca atare, în literatura consacrată acestui subiect numeroși experți se întrec în a contura etapele acesteia. Ciclul de viață al unui astfel de eveniment poate fi consemnat succint și simplificat în trei etape: situația pre-criză, desfășurarea efectivă a crizei și evoluțiile post-criză.
În cartea sa, „Crizele de după criză. O lume fără busolă și fără hegemon”, profesorul Paul Dobrescu alege să acorde atenție aspectului cel mai puțin discutat, de multe ori ignorat complet, respectiv momentul post-criză, care în viziunea acestuia include, de fapt, o serie de noi crize. Mai mult, personificându-le, autorul le atribuie acestora un caracter premeditat: „crizele au și ele viclenia lor: te absorb, te bombardează cu evenimente, cu creșteri și descreșteri, disponibilizări, falimente, incertitudini și îți lasă puțin timp de gândire pentru ceea ce urmează după trecerea crizei”. În volumul publicat în anul 2016 la Editura Litera, în seria Kronika, este formulată ipoteza potrivit căreia criza economică din 2008-2009 va prefigura secolul XXI, jucând un rol similar cu cel al Primului Război Mondial pentru secolul precedent. Prin urmare, ambele secole au fost definite de un moment de criză, diferența constând în faptul că primul a debutat printr-un episod sângeros, în timp ce al doilea printr-o competiție economică acerbă. Astfel, precedentul „zgomot asurzitor al armatelor” a fost înlocuit cu o „liniște încordată”.
Provocarea intelectuală pe care o lansează autorul se referă la necesitatea depășirii perspectivei care pune accent doar pe perioada de desfășurare a crizelor, pentru a ne putea concentra asupra efectelor pe care acestea le generează. Noua perspectivă este justificată de faptul că unele consecințe sunt observabile într-un orizont de timp apropiat producerii evenimentului, dar altele se manifestă pe o perioadă mai lungă și sunt capabile să genereze noi crize – „crizele de după criză”. Aceste consecințe sunt și cel mai greu de gestionat.
Cercetarea prezentului pentru înțelegerea viitorului
Provocarea sistemică propusă în lucrarea profesorului Paul Dobrescu este înțelegerea modului în care dezvoltarea lumii după perioada crizei financiare din 2008-2009 va genera noi crize pe multiple paliere (geopolitic, de securitate, social, economic). Autorul consideră că examinarea lumii actuale „pornind de la nevoia imperativă de dezvoltare, ca obiectiv strategic al fiecărei țări și al planetei în ansamblu”, indică posibile perspective de înțelegere a ceea ce se poate întâmpla sau nu în viitor.
Caracterul anticipativ al lucrării este evidențiat și de titlurile alese pentru cele trei părți care o compun: partea I este intitulată „Miza perioadei pe care o traversăm este statutul lumii dezvoltate” (5 capitole), partea a II-a, „<<Dezvoltații>> se vor încuscri cu <<emergenții>> precum nobilimea cu burghezia” (3 capitole), iar partea a III-a, Șahul geopolitic euroasiatic (5 capitole). În volum, sunt analizate succesiv și explicate – în termeni tehnici și cu date exacte bazate pe studii și statistici științifice – mutațiile economice care au loc într-un anumit areal geografic și consecințele imediate pe care acestea le generează în dezvoltarea celeilalte părți a lumii. Cea mai mare presiune va fi exercită asupra țărilor dezvoltate, aflate într-o perioadă de stagnare, din partea statelor emergente precum BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) sau MINT (Mexic, Indonezia, Nigeria și Turcia), care revendică un loc la masa negocierilor. În ceea ce privește interdependențele stabilite între urmările crizei începute în 2008 și nevoia intrinsecă a statelor de dezvoltare, dacă interpretările autorului vor fi confirmate, primele trei locuri în ierarhia mondială a anului 2050 vor fi disputate de Statele Unite ale Americii, China și India.
Revenirea la o lume bipolară
O serie de idei referitoare la lumea asiatică, prezentate în ultima parte a volumului, sunt reluate și completate, în acord cu evoluțiile ulterioare, în cea mai recentă lucrare a profesorului Paul Dobrescu, intitulată „Dragonii dezvoltării. Revine istoria pe supercontinentul euroasiatic?” apărută la Editura comunicare.ro, în anul 2020. În încercarea de a oferi un răspuns la întrebarea din titlu, autorul aduce argumente solide pentru a susține probabilitatea materializării unui astfel de scenariu, care va avea consecințe structurale asupra Ordinii Mondiale, preconizată a fi formată din „două superputeri, un pluton de urmărire și restul lumii”. Dacă în privința actorilor internaționali care își vor revendica titlul de superputeri există un grad mare de certitudine, respectiv Statele Unite ale Americii și China, pentru celelalte două categorii nu există o evidență clară, deoarece statele percep diferit lumea contemporană, modelată de Revoluția Digitală.
Parcurgerea celor două lucrări complementare consolidează perspectiva pe care autorul dorește să o descrie. Ceea ce inițial părea doar un efect marginal al unei crize economice a dobândit, în prezent, proporții care nu mai pot fi ignorate, ci doar gestionate ca ansamblu definitoriu al unei situații care își arogă calitatea de criză de sine stătătoare.
Abstract
The Post-Crisis Crises: A World with No Compass and No Hegemon is a book that shows how one single event can both change and challenge the world order in such ways that nobody gives any credit to it or believes it is possible until it has actually happened.
This volume is not only about future events, but also about the past ones which manage to live on and influence the shape of international politics. The 2008-2009 economic events might be just the harbinger of today post-crisis crises whose playground is allegedly Eurasia.
Autor: Sorina – Gabriela Banu
