Terorismul continuă să reprezinte un fenomen de actualitate, în ciuda victoriilor obținute împotriva grupărilor teroriste sau a eliminării unor lideri cunoscuți. Statele se confruntă cu un război al cărui sfârșit este greu de anticipat în lipsa unei cooperări aprofundate. Tot mai multe servicii de informații din statele democratice încorporează și structuri dedicate culegerii acelor informații care permit contracararea amenințărilor teroriste.
În spațiul de securitate transatlantic se apreciază că organizații teroriste precum DAESH și Al-Qaeda continuă să rămână cele mai serioase amenințări, chiar dacă liderii care au contribuit la ascensiunea acestora au fost eliminați. Africa a devenit, în ultimii ani, un teren disputat de ambele grupări. În articolul „Processes and Trends of Global Jihad on the African Continent” publicat la sfârșitul anului 2022 de International Institute for Counter-Terrorism (ICT), coaliția internațională creată pentru combaterea DAESH atrăgea atenția asupra pericolului la adresa securității globale reprezentat de extinderea organizațiilor jihadiste în Africa. Lipsa autorității guvernamentale, deficitul de cultură politică, corupția și problemele socio-economice oferă condiții prielnice expansiunii grupărilor teroriste.
Terorismul, o amenințare la adresa stabilității internaționale
Organizațiile teroriste încearcă, în continuare, să strângă fonduri, să recruteze noi membri și să îi pregătească, iar structura lor rămâne suficient de dezvoltată pentru a iniția atentate pe teritoriul statelor democratice considerate sigure. Cele mai importante amenințări provin din partea celulelor teroriste aflate clandestin pe teritoriul statelor democratice. Posibilitatea acestora de a se regrupa rapid reprezintă cea mai serioasă provocare pentru serviciile de informații și pentru forțele de aplicare a legii, care alocă resurse importante pentru identificarea și anihilarea acestor grupuri.
Pericolul obținerii, de către organizațiile teroriste, a unor arme de distrugere în masă, a reprezentat o ipoteză căreia forțele de aplicare a legii i-au acordat o foarte mare atenție. Din cauza vulnerabilității țintelor și a probabilității desfășurării cu succes a unor atacuri teroriste, instituțiile responsabile de prevenirea și combaterea terorismului au menținut un nivel ridicat al stării de vigilență. O atenție deosebită a fost și este acordată indivizilor, grupurilor și statelor suspectate de sponsorizarea terorismului.
Accesul facil la internet a permis grupărilor teroriste să facă schimb de informații și să obțină date necesare organizării unor atentate. Prin intermediul Dark Web, aceste grupări au încercat să evite acțiunile autorităților de prevenire și combatere, dar și să obțină informații despre diferite tipuri de ținte și arme, inclusiv chimice, bacteriologice sau radioactive.
Răspunsul statelor dezvoltate a însemnat creșterea alocării de resurse destinate combaterii terorismului, intensificarea schimbului de informații și îmbunătățirea capacității de colectare și analiză a datelor. Informarea cetățenilor și implementarea unor programe de prevenire a radicalizării sau de combatere a acesteia au completat măsurile pentru protejarea societăților amenințate de manifestări teroriste.
Departe de a fi un fenomen cu efecte în plan local, terorismul are o influență importantă și asupra relațiilor internaționale, fiind capabil să perturbe dezvoltarea economico-socială a statelor.
Terorismul internațional constituie cea mai acută formă de agresiune la adresa civilizației, valorilor democratice și stabilității internaționale, fiind, în același timp, un rezultat al globalizării, dar și o manifestare împotriva acesteia. Astfel, în afara măsurilor luate la nivel statal, cooperarea internațională s-a impus ca una dintre cele mai eficiente metode pentru prevenirea și combaterea acestui flagel. Coordonarea și menținerea eforturilor statelor și organizațiilor internaționale au permis definirea unui complex de măsuri pentru protejarea cetățenilor, precum și a infrastructurilor critice în fața amenințării teroriste.
Finanțarea terorismului
Deși obiectivele principale nu sunt obținerea de profituri materiale, ci răspândirea terorii pentru îndeplinirea unor scopuri politice sau ideologice, atragerea de fonduri ocupă un rol esențial pentru supraviețuirea organizațiilor teroriste. Propaganda, recrutarea și pregătirea adepților, culegerea de informații, achiziția de arme și tehnologii moderne pentru executarea atentatelor presupun finanțări care nu pot fi atrase în mod legal.
În decursul timpului, grupările teroriste au folosit diverse metode pentru atragerea de fonduri, între acestea numărându-se înființarea unor organizații de fațadă, prin intermediul cărora primeau fonduri de la ONG-uri partenere din alte țări sau infiltrarea în organizații existente la nivel local, în anumite comunități, care beneficiau de subvenții. În același timp, comunitățile de migranți, co-etnice și/sau co-religioase pot oferi sprijin financiar prin contribuția voluntară individuală și corporativă.
De asemenea, afaceri legitime sunt folosite de grupările teroriste și susținătorii lor, pentru a strânge fonduri în sprijinul cerințelor logistice și operaționale, pentru a acoperi unele activități ale grupurilor teroriste sau ca paravan pentru spălarea de bani. Alte exemple de finanțare a terorismului sunt donațiile colectate din ușă în ușă, evenimentele culturale organizate în mod indirect de către grupuri teroriste, investiții în acțiuni la bursă, afaceri imobiliare, vânzarea de publicații, donații de la membri bogați ai comunității, colectarea cotizațiilor din partea membrilor, precum și sume obținute din afaceri cu restaurante, magazine fast-food, magazine alimentare etc.
Traficul cu droguri a reprezentat o sursă constantă de venit pentru grupările teroriste. În Afganistan, de exemplu, Al-Qaeda a putut beneficia de fonduri obținute în urma traficului cu opiu, fără a fi nevoită să apeleze la facilități moderne de producție. Condițiile climatice din regiune permit obținerea a două recolte pe an, iar lipsa unei alternative îi obligă pe cultivatorii afgani să continue cultivarea macului pentru opiu ca sursă de asigurare a existenței. Un raport ONU din 2021 (Drug situation in Afghanistan 2021. Latest findings and emerging threats) arăta că 85% din opiul mondial era produs în Afganistan și ajungea la 80% din utilizatorii de la nivel global.
Controlul scăzut sau inexistent al autorităților, precum și situația socio-economică precară sunt exploatate de grupările interesate de producția și traficul cu droguri. Chiar dacă scopul final al grupărilor de crimă organizată și al celor teroriste diferă, există similarități în privința nevoilor de transfer secret al bunurilor, oamenilor și banilor, cea ce duce la înțelegeri reciproc avantajoase.
Transferul fondurilor
Pentru transferul de fonduri, teroriștii nu mai pot folosi sistemele oficiale, datorită măsurilor luate de instituțiile bancare pentru monitorizarea și prevenirea transferurilor destinate susținerii activităților teroriste.
Create pe fondul competiției fiscale, centrele financiare offshore s-au dezvoltat profitând de slăbiciunile piețelor financiare, precum și de cele existente în coordonarea sistemului de taxare la nivel internațional, după cum remarcă Oliver Wulf, în articolul „A Critical Examination of the International Regulation of Offshore Financial Centers”. Aceste centre expun circuitul financiar unor vulnerabilități ce pot fi folosite pentru a alimenta entitățile teroriste. Însă și aceste instituții din paradisurile fiscale, la presiunea organizațiilor internaționale, au fost nevoite să adopte măsuri pentru combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului.
Capabile să eludeze restricțiile și supravegherea bancară, criptomonedele reprezintă alte oportunități de finanțare și transfer, exploatate de rețelele de criminalitate organizată, dar și de cele teroriste. Totuși, potrivit articolului „Funding Tomorrow’s Terrorists and Criminals: Cryptocurrency’s Impact on the World Stage”, semnat de Abigail Smith și publicat la 23.03.2023 de Georgetown Security Studies Review, se arată că teroriștii jihadiști nu folosesc criptomonedele la fel de mult ca infractorii cibernetici. Unul din motivele invocate este acela că monedele virtuale sunt greu de folosit în zonele în care aceștia operează. Aceasta nu înseamnă că monedele virtuale nu exercită o atracție în creștere pentru teroriști, fapt confirmat de numeroase campanii pentru atragerea de donații în criptomonede, desfășurate pe rețelele de socializare.
Pe lângă folosirea sistemul bancar formal, teroriștii au utilizat în mare parte și metode informale de transfer de valori, cum ar fi hawala sau curierii cu bani în numerar, aceasta din urmă fiind aparent cea mai sigură variantă de a evita depistarea. Astfel se poate constata faptul că, în ciuda beneficiilor oferite de tehnologia modernă, de mai multe ori grupurile teroriste preferă să apeleze la metode cât mai rudimentare, pentru a nu fi detectați.
Combaterea finanțării terorismului
Una dintre primele inițiative de colaborare la nivel inter-guvernamental pentru combaterea spălării banilor a fost crearea, de către G7, a Financial Action Task Force (FATF), în 1989. Din instituția care numără în prezent 39 de membri fac parte state și organizații supranaționale, precum Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului. Înființată pentru a elabora măsuri destinate prevenirii spălării banilor, FATF a căpătat, după 2001, competențe și în privința prevenirii finanțării terorismului.
Atacurile teroriste din Statele Unite, din 11 septembrie 2001, au produs o schimbare de abordare la nivel internațional în privința combaterea finanțării terorismului. Pe data de 28 septembrie 2001, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate Rezoluția 1373, pentru combaterea terorismului prin interzicerea oricărei forme de sprijin pentru astfel de manifestări. Rezoluția, obligatorie pentru toți membrii ONU, cere statelor să prevină și oprească finanțarea terorismului, să incrimineze acțiunile de strângere de fonduri despre care se cunoaște că urmează să fie folosite în scopuri teroriste, să înghețe fondurile sau resursele economice ale celor care comit sau încearcă să comită un act terorist, participă la un act terorist sau facilitează comiterea acestuia. De asemenea, Rezoluția obligă statele să nu ofere protecție celor care finanțează, planifică, susțin sau comit acte de terorism sau celor care oferă refugiu unor astfel de persoane. Alte prevederi importante ale Rezoluției se referă la schimbul de informații operaționale, cooperarea judiciară, realizarea unor acorduri bilaterale și multilaterale precum și adoptarea și implementarea deplină a protocoalelor și convențiilor internaționale în domeniul terorismului.
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au dezvoltat, de asemenea, programe de asistență tehnică pentru a asigura conformarea politicilor statelor la recomandările privind combaterea finanțării terorismului și a spălării banilor, emise de FATF. În evaluările făcute pentru fiecare țară, cele două instituții financiare menționate au inclus standarde referitoare la activitățile de prevenire a spălării banilor. Aceste inițiative ale principalelor organizații financiare internaționale, au un potențial major de a contribui la combaterea finanțării terorismului, mai ales în condițiile precarității situației economico-sociale din unele state, care alimentează activitățile de crimă organizată și de terorism. Astfel de organizații au capacitatea de a influența, într-o anumită măsură, evoluția situației socio-economice dintr-un stat.
Aceste inițiative ale forurilor financiare internaționale au fost completate prin implicarea unor organizații regionale și sub-regionale în promovarea și adoptarea măsurilor ONU și FATF destinate combaterii finanțării terorismului. Între aceste organizații se numără Uniunea Europeană, Uniunea Africană, Consiliul de Cooperare al Golfului, Asociația Asiei de Sud pentru Cooperare Regională (SAARC), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Forumul Insulelor din Pacific (PIF) și Grupul Egmont.Dincolo de demersurile internaționale menite să prevină proliferarea fenomenului, un rol deosebit de important în această direcție îl au comunitățile, din rândul cărora provin resursele umane și materiale care susțin terorismul. Eforturile educaționale depuse pentru a ajuta populația să prevină și combată activitățile criminale și teroriste trebuie însoțite de măsuri care să remedieze problemele sociale și economice. Astfel, comunitățile pot fi extrase din cercul vicios care alimentează atât criminalitatea organizată cât și terorismul.
Abstract
Terrorism is an ongoing threat to democratic states, with groups like Al-Qaeda and DAESH posing serious risks. Increasingly, security agencies are relying on expanded information-gathering to counter these threats. The possibility of nuclear attacks has heightened concerns, as has the use of the Dark Web by terrorists to access chemical, biological, and radioactive weapons. Iran, Syria, Sudan, Libya, and other state sponsors of terrorism are under particular scrutiny. The economic and social development of transitioning countries is also impacted by terrorism. Coordinated international efforts are needed to combat terrorism and protect both military and civilian targets. This includes technological solutions and addressing the underlying structural causes of terrorism.
Autor: Elena Nicoleta Velicu
