Armele de distrugere în masă reprezintă categoria de armament neconvențional ce poate, în caz de utilizare, să afecteze grav sănătatea oamenilor sau viețuitoarelor din mediul înconjurător, să producă moartea unui număr ridicat de persoane și să determine pagube materiale inimaginabile. În categoria armelor de distrugere în masă (ADM) se regăsesc armele biologice sau bacteriologice, armele chimice, nucleare și radiologice.
Capacitatea de distrugere a acestor arme este foarte mare, ceea ce le face atrăgătoare atât pentru actorii statali, cât și pentru actorii non-statali (organizații teroriste). Efectele unui atac cu ADM sunt imprevizibile, zonele care vor fi afectate sunt greu de delimitat, pierderile sunt greu de estimat.
Interesul actorilor statali pentru armele de distrugere în masă reiese din dorința guvernelor de a beneficia de un plus de securitate. Statele care dețin astfel de arme, în special arma nucleară, au garanția că un alt actor statal nu va recurge la un atac asupra lor, din cauza posibilității ridicate ca un conflict de anvergură să izbucnească. O astfel de situație conflictuală poate degenera într-un război, în care arma nucleară să fie utilizată, ceea ce conduce, în mod evident, spre scenariul distrugerii reciproce asigurate. Creșterea puterii, influenței și prestigiului pe plan regional sau global reprezintă un alt motiv pentru care unele state nu au renunțat și continuă să facă progrese tehnologice notabile în sectorul fabricării armelor de distrugere în masă. Un stat care deține astfel de arme va fi chemat la masa discuțiilor pentru a-și spune punctul de vedere în chestiuni de importanță regională sau globală.
Instrumente ale terorii
În secolul XXI, armele de distrugere în masă au devenit atractive pentru o serie de actori non-statali, în special organizații teroriste, dar și entități radicale, cu viziuni politice de extremă dreapta sau stânga, care prin acțiuni de gherilă, sabotaj, subversiune și insurgență încearcă să răstoarne guverne și să instaureze propria ordine politico-socială. Actorii non-statali care destabilizează securitatea la nivel local, național sau regional, pot fi preocupați și de obținerea, prin diverse modalități, a armelor de distrugere în masă, cu ajutorul cărora să creeze o stare de insecuritate, panică și neliniște în rândul autorităților, în rândul populației civile, dar și a instituțiilor abilitate prin lege să protejeze populația. De asemenea, liderii acestor entități adepte ale violenței și terorii pot ordona utilizarea armelor de distrugere în masă pentru atingerea obiectivelor politice ale organizației pe care o reprezintă, nimicirea unor subunități sau unități militare din cadrul forțelor de securitate și apărare ale unui stat, distrugerea sau perturbarea funcționării unor componente ale infrastructurii critice și militare, paralizarea economică și politică a unor regiuni sau zone din cadrul unui stat, atacarea unor actori statali considerați dușmani declarați.
Obținerea de către entitățile non-statale a armelor de distrugere în masă (ADM) se poate realiza prin capturarea unor astfel de arme (proiectile chimice de artilerie, proiectile de calibru mare cu muniție nucleară tactică, bombe radiologice, fiole sau grenade cu toxine microbiene), procedeu ce poate fi favorizat de măsuri inadecvate de securitate ale unor actori statali, deținători de arme de distrugere în masă, măsuri care creează breșe de securitate, ce pot fi exploatate de către entități non-statale, care prin intermediari corupți, (politicieni, comandanți de rang înalt din cadrul forțelor armate, șefi/comandanți de structuri de securitate), pot intra în posesia acestor arme.
Arma radiologică nu reprezintă o opțiune pentru forțele armate ale unui stat, însă poate constitui un pericol major odată intrată în posesia unor grupări teroriste. Cercetările în domeniul armelor de distrugere în masă nu iau în calcul armamentul radiologic deoarece este dificil de produs, iar efectele nu sunt suficient de puternice. Laboratoarele specializate în ADM, care produc dispozitive pentru armatele unor state, se axează cu precădere pe armamentul chimic, biologic și nuclear.
Apărarea CBRN în cadrul forțelor armate contemporane
În cadrul armatelor moderne, organizate, instruite și înzestrate pentru a face față Războiului de generația a 4-a (Fourth Generation Warfare), există subunități și unități de Apărare CBRN (chimică, biologică, radiologică, nucleară), care desfășoară misiuni de cercetare CBRN, precum și misiuni de decontaminare a tehnicii de luptă și a militarilor. În cadrul marilor unități de nivel tactic (brigăzi, divizii) sunt prezente plutoane, companii și/sau batalioane de Apărare CBRN, iar la nivelul marilor unități de nivel operativ (corpuri de armată) pot exista batalioane sau regimente independente destinate Apărării NBC.
Pe câmpul de luptă utilizarea armelor de distrugere în masă (ADM) poate conduce la instaurarea unui sentiment de insecuritate și teroare în rândul forțelor combatante, care trebuie rapid să treacă la aplicarea procedurilor de protecție și apărare.
Unitățile combatante sunt nevoite să poarte echipament de protecție care să le asigure rezistența în fața contaminării provocate de astfel de arme. Tehnica militară poate fi puternic contaminată, ceea ce reprezintă un risc sporit la adresa securității și sănătății personalului militar. În armatele statelor dezvoltate, se investesc sume considerabile în achiziționarea și fabricarea blindatelor rezistente la atacuri cu arme de distrugere în masă. Astfel, tancurile, vehiculele de luptă ale infanteriei (AFVs) și transportoarele blindate (APCs) de ultimă generație le oferă o siguranță sporită militarilor care se află în interiorul lor. În cadrul unităților luptătoare (infanterie mecanizată sau motorizată) și a brigăzilor de manevră trebuie să există subunități instruite și pregătite pentru intervenția în caz de atac cu arme de distrugere în masă. Aceste subunități de apărare CBRN, de nivel grupă, pluton și/sau companie, trebuie să dispună de tehnica și tehnologia necesară desfășurării în condiții optime a activităților de decontaminare a personalului militar și a tehnicii din dotarea forțelor armate. Militarii sunt primii care sunt supuși acțiunilor de decontaminare, urmând, apoi, procesul ce are în vedere decontaminarea tehnicii de luptă.
La nivelul unităților de apărare CBRN există subunități de cercetare CBRN, precum și structuri specializate în ceea ce privește analiza și previziunea evenimentelor CBRN, cărora le revine sarcina de a schița consecințele unui posibil atac cu arme de distrugere în masă, direcția și viteza de deplasare a unui nor radioactiv în zona de acțiune a trupelor.
Limitarea reacțiilor adversarului
Un atac cu arme de distrugere în masă va determina regândirea strategiilor și tacticilor, deoarece capacitatea de reacție a unităților luptătoare este diminuată sau chiar stopată de gradul ridicat al contaminării zonei. Afectarea populației civile va determina sporirea sentimentului de insecuritate și va conduce la necesitatea desfășurării de acțiuni în vederea salvării și protejării civililor. Civilii, din cauza faptului că nu dispun de mască de protecție și echipament adecvat, pot fi contaminați extrem de ușor, rezultând numeroase victime, dar și persoane grav bolnave. Paralizarea sistemului medical la nivel zonal sau regional reprezintă o consecință negativă a atacului cu arme de distrugere în masă pentru națiunea țintă. Contaminarea mediului înconjurător, a unor zone extinse, chiar și arii din afara focarelor de luptă, va determina diminuarea activităților economice din respectivele zone, pe o perioadă greu de estimat, deoarece decontaminarea întregii zone este un proces dificil și anevoios, care poate să ofere, din nefericire, un rezultat doar parțial. Răspândirea agenților toxici și radiațiilor spre aglomerațiile urbane va contribui la stoparea tuturor activităților de ordin economic și la instaurarea unui nivel ridicat de teroare în rândul populației civile.
În desfășurarea oricărei acțiuni militare se are în vedere posibilitatea existenței unor riscuri și amenințări de natură chimică, biologică, nucleară și radiologică. În vederea stabilirii corecte a nivelului riscului și amenințării CBRN într-o anumită zonă de operații, se analizează capacitățile de natură CBRN ale posibilului inamic, care sunt grupate în capabilități de apărare/defensive și capabilități ofensive/de atac. De asemenea, se are în vedere cunoașterea intențiilor adversarului în ceea ce privește posibilitatea utilizării, la un moment dat și într-un anumit spațiu, a unor capacități ofensive de natură CBRN, care pot determina limitarea, pentru o perioadă scurtă sau îndelungată de timp, a capacității de mișcare și reacție a unităților militare proprii, întreruperea unor operațiuni militare, precum și contaminarea unei zone geografice.
Abstract
Weapons of mass destruction (WMDs) constitute a class of unconventional weaponry with the potential to eliminate large numbers of people. WMDs include chemical, biological, and radiological agents. The effects of the weapons of mass destruction are unpredictable, cannot be contained, either temporally or spatially. Also, these weapons are highly disruptive of ecosystems. In modern Armed Forces, organized, trained and equipped to deal with the Fourth Generation Warfare (4GW), there are military subunits and units of CBRN Defense (chemical, biological, radiological, nuclear), which carry out CBRN research missions, as well as missions to decontaminate military equipment and areas affected by a WMD attack. These weapons can affect both parties to the conflict and non-combatant actors.
Autor: drd. Darius-Antoniu Ferenț (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca)
