Constituind baza de plecare a întregului proces de pregătire pentru luptă, subsistem al educației fizice și sportului, educația fizică militară este o componentă a procesului de instruire/învățământ care valorifică ansamblul formelor de activitate colectivă sau individuală ce se desfășoară în vederea formării, dezvoltării și menținerii capacităților motrice solicitate în situații de pace, criză și război, contribuind la îmbunătățirea stării de sănătate fizică și psihică a personalului Armatei.
Pornind de la faptul că pregătirea, sub toate www.sri.ro aspectele ei, reprezintă un factor-cheie în procesul formării și desăvârșirii profesionale a unui luptător, aceasta pune un deosebit accent, pe lângă cunoașterea tacticilor și tehnicilor specifice, pe pregătirea fizică și pe pregătirea tragerii cu armamentul din dotare. Componenții grupei de intervenție specială sunt supuși permanent, în timpul antrenamentelor, la exigențe maxime din punct de vedere fizic și psihic.
Executarea exercițiilor cu grade sporite de dificultate, realizate în condiții apropiate de realitate, impune existența, la nivelul executantului, a unor analizatori de maximă acuitate, astfel încât tragerile de precizie și de viteză, de pe loc sau apropiate de realitate, impune existența, la nivelul executantului, a unor analizatori de maximă acuitate, astfel încât tragerile de precizie și de viteză, de pe loc sau din mișcare, din aer, marin sau terestru, desantarea, coborârea în rapel, tehnicile de autoapărare sunt activități realizate curent în cadrul pregătirii. Elementul principal care dă greutate și succes în acțiunea forțelor de intervenție antiteroristă este echipa. Pentru alcătuirea acesteia sunt selecționați sportivi care au capacitate combativă, potențial de adaptare la diferite tipuri de misiuni și mediu. Munca în echipă presupune încredere între membrii acesteia, coeziune de grup, control al stărilor emoționale, asumarea responsabilităților, curaj, voință, dorința de autodepășire și, nu în ultimul rând, comunicarea și schimbul de idei care au la bază un număr mare de ore de antrenament și de misiuni.
Pregătirea fizică generală și pregătirea fizică specifică militară sunt realizate prin mijloacele educației fizice. Practicarea exercițiilor fizice, al căror scop este îmbunătățirea și creșterea performanțelor luptătorilor din trupele speciale, are la bază îmbinarea mijloacelor și metodelor tradiționale cu cele moderne. În cadrul lecțiilor de antrenament, sarcinile sunt abordate atât din punct de vedere teoretic cât și practic. La baza activității trupelor de intervenție se află exercițiul fizic care trebuie să fie analizat, programat, cuantificat și evaluat.
Practicarea sistematică și organizată a exercițiilor fizice în cadrul orelor de antrenament determină la nivelul luptătorilor profunde transformări din punct de vedere fizic, moral și intelectual. Pregătirea pe acest segment de activitate a devenit din ce în ce mai complexă și mai atractivă ca urmare a exploziei informaționale în acest domeniu. Scopul tuturor eforturilor depuse de-a lungul timpului în cadrul pregătirii de către luptătorii trupelor speciale este acela de a câștiga o luptă cu un adversar necunoscut ale cărui calități fizice, psihice, tactice, tehnice sunt peste așteptări.
„Deprinderile motrice primare – alergarea, săriturile, aruncarea, cățărarea sunt transformate în deprinderi utilitar-aplicative: de trecere a diferitelor parcursuri cu obstacole, de ridicare și transporturi de greutăți și materiale specifice, de luptă apropiată cu armamentul din dotare, de trecere a cursurilor de apă cu echipamentul militar și cu arma sau de trecere a versanților muntoși iarna sau vara, cu și fără schiuri și alte materiale specifice.”
Pentru aceasta este nevoie de dârzenie și voință, o mare cheltuială de forțe, o intensă activitate creatoare, precizie și acuratețe, disciplină și respectarea unui regim riguros de viață și muncă. Un rol important îl joacă voința, exigența, perseverența de a atinge țelul, dârzenia și capacitatea de a suporta greutățile.
În raport cu metodologia utilizată în programarea și realizarea pregătirii, capacitatea motrică sau pregătirea fizică este structurată în:
1. pregătire fizică sau capacitate motrică generală;
2. pregătire sau capacitate specifică.
Întrucât avem de a face cu foști și actuali sportivi, în cadrul pregătirii, o pondere redusă îl au antrenamentele care vizează însușirea primară (inițierea) a unor priceperi și deprinderi motrice, un rol deosebit deținându-l consolidarea și perfecționarea deprinderilor și priceperilor motrice, sens în care se urmărește:
– realizarea tehnicii de execuție a deprinderilor în concordanță cu caracteristicile spațio-temporale;
– consolidarea legăturilor temporale prin exersarea deprinderilor în condiții constante, dar și în condiții variate, în care suplimentar sunt prezenți adversarul și condițiile de stres specifice;
– corectarea cu prioritate a greșelilor care au fost identificate în executarea mișcărilor;
– sporirea variantelor de execuție a deprinderilor prin exersarea lor în condiții apropiate de cele din teren;
– înlănțuirea deprinderilor și executarea acestora în combinații de exerciții care să conducă la realizarea unor mișcări noi prin transfer pozitiv.
În acest context, putem spune că în pregătirea specifică a componenților grupei de intervenții speciale un rol important îl are exercițiul fizic, care prin practicarea sistematică și organizată poate conduce fără echivoc la realizarea obiectivelor propuse. Conținutul exercițiului fizic abordat în cadrul pregătirii este condiționat de scopul pentru care este practicat, dar și de finalitatea lui. Valoarea exercițiului fizic este dată de influențele pe care acesta le produce în timp asupra organismului. Esența conținutului exercițiului fizic rezumat la volumul, intensitatea, complexitatea care definește efortul fizic este în strânsă corelație cu efortul psihic și mișcările corpului.
Reacțiile organismului nu sunt aceleași la toate solicitările. În funcție de particularitățile fiecărui excitant, unele organe și sisteme sunt solicitate mai mult, iar altele mai puțin. Faptul că gradul de perfecționare morfofuncțională a organismului condiționează nivelul performanțelor de luptă și că aceste perfecționări depind de efortul depus în antrenamente, duc în mod necesar la concluzia că “obținerea celor mai înalte performanțe este posibilă numai dacă solicitările din antrenament respectă specificul efortului de luptă“ (Faulkner). În contextul celor mai sus menționate, este evidențiat faptul că pregătirea fizică specifică se realizează cu mijloace strict specializate care dezvoltă combinațiile de calități prioritar determinate de particularitățile ramurilor de sport, de grupele musculare angajate în efort, de tipul solicitării etc.
Îmbunătățirea indicilor morfofuncționali prin practicarea exercițiilor fizice trebuie să-i asigure luptătorului capacități superioare pentru derularea următoarelor activități:
– participarea la intervenția contrateroristă asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroriști în vederea capturării sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale;
– desfășurarea serviciului de permanență în unitate realizând executarea misiunilor curente;
– inițierea operațiunilor de descurajare prin patrularea la obiectivele asupra cărora planează suspiciunea de amenințări teroriste;
– participarea la unele manifestări culturale și sociale în scopul prevenirii și descurajării unor eventuale acțiuni teroriste;
– realizarea în permanență a activităților de pregătire fizică militară și de specialitate în baze special amenajate.
Pregătirea grupei sau cea individuală se realizează pe componenta de pregătire de specialitate, pregătire fizică și pregătire militară. Pregătirea fizică este generală și specifică, iar pregătirea militară se desfășoară pe următoarele segmente:
– cultură militară generală;
– instrucția tragerii;
– întreținerea și păstrarea armamentului;
– perfecționarea cunoașterii mijloacelor tehnice specifice;
– identificarea și remedierea incidentelor de tragere.
Membrii grupei de intervenție participă în cadrul pregătirii teoretice de specialitate la:
– consolidarea și perfecționarea metodologiei de intervenție și protecție antiteroristă;
– consolidarea cunoștințelor despre organizațiile teroriste;
– consolidarea cunoștințelor despre modul de intervenție al forțelor similare din alte țări;
– analizează situații reale și ipotetice de intervenție antiteroristă;
– realizează propuneri de optimizare a activităților pe care le desfășoară.
Pe linia pregătirii practice de specialitate, componenții grupei acționează pentru:
– consolidarea și perfecționarea tehnicilor și tacticilor de intervenție antiteroristă;
– însușirea planurilor de acțiune pentru fiecare obiectiv pe care îl are în competență;
– antrenarea prin participarea la simulări asupra obiectivelor.
Pregătirea fizică este clasificată în pregătire fizică generală și pregătire fizică individuală. În cadrul acestora sunt practicate exerciții pentru dezvoltarea rezistenței fizice la efort fizic prelungit, exerciții de dezvoltare a vitezei de execuție și exerciții de dezvoltare a forței. Pregătirea fizică de grup, prin exercițiile pe care le folosește, are ca principal obiectiv formarea și consolidarea atât a motivației, cât și a coeziunii de grup.
Pregătirea fizică specifică are ca principal scop consolidarea și perfecționarea unor exerciții de atac și autoapărare. În cadrul primei categorii sunt folosite exerciții de judo/karate cu unul sau mai mulți adversari, exerciții de atac cu o armă sau cu un obiect contondent. Pentru tehnicile de autoapărare sunt utilizate exerciții de dezarmare, autoapărare în spații înguste, imobilizări de persoane, precum și procedee de luptă corp la corp. De asemenea sunt efectuate exerciții de cățărare pe versanți, pe clădiri, precum și exerciții care favorizează perfecționarea desantului și a coborârilor în rapel.
Pregătirea militară are ca obiectiv consolidarea culturii militare, a cunoștințelor privind instrucția tragerii, precum și măsurile care se iau în cazul întreținerii și păstrării armamentului, dar și în remedierea unor incidente de tragere.
Referitor la instrucția tragerii se pune un accent deosebit pe:
– cunoașterea armamentului din dotare;
– balistica interioară și exterioară;
– principii și reguli de tragere;
– pregătirea ședinței de tragere;
– primirea muniției;
– încărcarea armamentului;
– deplasări pe aliniamentul de tragere și așezarea în poziția de luptă specifică;
– executarea tragerii.
Grupele de intervenție specială folosesc: armament, muniție echipament, poligon de trageri, sală de curs, sală de sport, spații de antrenament, teren special amenajat, mașini, aparatură foto-video de documentare și documente tactice.
Legătura inseparabilă dintre gândirea motrică, stereotipurile dinamice și limbajul intern este factorul de bază ce permite antrenamentului mental atât de perfecționat și necesar obținerii performanțelor înalte din zilele noastre să se îmbunătățească permanent.
Autori: Cătălin Ionel Paraschiv și Silviu Ștefan Ilie
