Anii care au urmat celui de-al II-lea Război Mondial, caracterizați de acalmia reașezării politice și sociale a statelor, au trecut repede lasând să se strecoare insidios un fenomen care îmbrăca forme noi – terorismul. Începând cu anii `60, fenomenul terorist internațional a luat amploare în întreaga lume. Creșterea acțiunilor de teroare și violență a condus la apariția unui număr mare de organizații teroriste și, implicit, la diversificarea metodelor de acțiune ale acestora. Evoluția rapidă a terorismului politic care folosea violența ca mijloc de preluare a puterii, s-a extins pe aproape toate continentele, îmbrăcând forme diverse: de la mișcările antirăzboi și cele ale populației afro-americane din Statele Unite ale Americii, mișcările de gherilă din America Latină, rezistența palestiniană din Orientul Mijlociu, până la revoltele studențești din unele țări asiatice și europene.
După atentatul terorist executat asupra lotului de atleți israelieni, în timpul Olimpiadei de la München (la 5 septembrie 1972), de către gruparea teroristă palestiniană Septembrie Negru, comunitatea internațională a încercat să-și unească eforturile de combatere a acestui pericol prin adoptarea de către Oganizația Națiunilor Unite a Măsurilor de prevenire a terorismului și a altor forme de violență care pun în pericol sau iau viața unor oameni nevinovați ori periclitează libertăți umane fundamentale.
În acest tablou internațional, România nu era ferită de pericolul terorist având în vedere deschiderea politicii externe a țării noastre, respectiv repoziționarea față de hegemonismul Uniunii Sovietice și accederea la piețele din Orientul Mijlociu, Afica, Asia de S-E sau America Latină. Politica de deschidere față de studenţii africani sau palestinieni – care beneficiau din partea statului român de un regim preferenţial, prin bursele oferite și prin taxele de școlarizare, mult mai mici decât în oricare alt stat european – a generat o serie de provocări pentru autorități, deoarece acești tineri aduceau cu ei și problemele din statele de origine. Pentru a putea controla situația, începând cu anul 1969, în cadrul Direcției de Contaspionaj, s-a constituit un colectiv a cărui sarcină era aceea de a se ocupa exclusiv de studenții străini suspectaţi – sau în unele cazuri, dovediți – că desfășurau activități de natură teroristă în țara noastă.
Moda deturnărilor și a luării de ostatici
Noul context operativ internațional al vremii – anii ʼ70, moda deturnărilor de aeronave – a determinat autoritățile române să ia anumite măsuri acționale; inițial, dedicate doar gestionării ameninţărilor la adresa securităţii aviatice. După războiul de 6 zile (Israel vs alianța statelor arabe Egipt, Iordania și Siria, 5-10 iunie 1967), în cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a fost promovată o abordare moderată pentru soluționarea problemei palestiniene, fapt care a condus la apariția unor disensiuni între membrii organizației, unii dintre ei fiind adepții rezolvării conflictului prin folosirea violenței și a actelor de terorism. În viziunea acestora, drumul către succes impunea o vizibilitate maximă, fapt pentru care primele acțiuni ale organizațiilor teroriste palestiniene au fost deturnările de aeronave și luarea de ostatici din rândul pasagerilor, în acest fel, fiindu-le asigurată apariția pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. În cazul în care cererile nu le erau satisfăcute, teroriștii palestinieni erau instruiți să ucidă ostatici sau să se sinucidă. Amintim, pe scurt, o succesiune a cazurilor de deturnare a aeronavelor: la 6 septembrie 1970, două avioane (unul aparținând companiei TWA și cel de-al doilea, SWISSAIR) au fost deturnate și obligate să aterizeze pe un aeroport din Nordul Iordaniei; ulterior, un avion al companiei PAN AM a fost deturnat spre Cairo; după doar trei zile, un avion al companiei BOAC a fost deturnat pe același aeroport din Iordania. Pasagerii acestor aeronave au fost ținuți ostatici până când cererile palestinienilor au fost satisfăcute.
În acest siaj mondial, în anul 1972 este înființat Grupul Operativ Şoimul, a cărui misiune era identificarea amenințărilor și prevenirea atentatelor la bordul aeronavelor operate de companii românești.
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă
Ideea creării unei unități distincte pe profil antiterorist apăruse încă de la începutul anilor ʼ70, însă ea s-a materializat abia la 1 iunie 1974, când – ca urmare a existenței unor focare de ameninţare teroristă care vizau România, direct sau indirect – structurile operative și de analiză care își desfășurau activitatea în cadrul unui plan (ARTA) au fost reunite într-o unitate nouă, specializată în combaterea terorismului pe teritoriul național.
Schimbările mediului de securitate de la mijlocul anilor `70 au determinat o permanentă adaptare a structurilor create pentru combaterea terorismului. Evoluția acestora a permis apariția Unității Speciale de Luptă Antiteroristă, la 15 decembrie 1977, și implicit o nouă abordare, adecvată prevenirii și combaterii fenomenului terorist.
Această unitate era una modernă, foarte bine antrenată, cu structuri mai performante față de structura anterioară, fiind inspirată de modelul unității germane de luptă antiteroristă “GSG-9” (Grenzschutzgruppe). Atât documentele vremii, cât și cadrele care au făcut parte din această unitate, atestă faptul că luptătorii USLA, ofiţeri şi subofiţeri, participau la antrenamente și schimb de experienţă cu luptători ai ”GSG 9”, omologii români fiind foarte apreciați.
În atribuțiile USLA se aflau „culegerea de informaţii pentru prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste, intervenţia pentru lichidarea acţiunilor teroriste, asigurarea securităţii pasagerilor şi aeronavelor în zbor şi la escale, controlul antiterorist şi antideturnare la aeroporturile Otopeni şi Băneasa, paza şi apărarea anumitor ambasade, reprezentanţe străine şi domicilii ale membrilor corpului diplomatic acreditat în România” (Calendar contraterorism 2015).
Au urmat provocările de la finalul lui ʼ89 când, la 22 decembrie, cadrele USLA s-au pus în slujba revoluţiei, structura fiind trecută în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
Însă, în vâltoarea evenimentelor, în noaptea de 23 spre 24 decembrie, USLA a plătit cel mai sângeros preț al timpurilor aflate la răscruce…
Astăzi, la Orizont, un monument ridicat în memoria luptătorilor antiterorişti stă mărturie acelor vremuri… de atunci, la 24 decembrie se celebrează Ziua Luptătorului Antiterorist, cinstindu-se deopotrivă, atât memoria eroilor, cât și devotamentul celor care veghează la liniștea și siguranța noastră, a tuturor.
Brigada Antiteroristă
La 4 aprilie 1990, competențele în privința prevenirii și combaterii terorismului sunt transferate de la Ministerul Apărării Naționale către Serviciul Român de Informații (SRI), instituție specializată în culegerea de informații pentru siguranța națională, înființată în același an, la 26 martie. La 1 iulie 1990, în urma reorganizării USLA, ia naștere Brigada Antiteroristă, cu atribuții în culegerea de informații, protecția antiteroristă a misiunilor diplomatice, controlul antiterorist-antideturnare pe aeroporturile civile, intervenția contrateroristă și pirotehnică.
Pe parcursul anilor, configuraţia organizatorico-funcţională a structurii antiteroriste a Serviciului Român de Informaţii a cunoscut mutaţii succesive, determinate, în principal, de modificările situaţiei operative interne şi internaţionale în domeniu şi, în raport cu acestea, de necesitatea asigurării unui echilibru dinamic şi realist între componentele de culegere de informaţii şi, respectiv, de intervenţie antiteroristă sau contrateroristă.
Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului
În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a desemnat Serviciul Român de Informații drept autoritate națională în domeniul prevenirii și combaterii terorismului. La scurt timp, a fost elaborată Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, document care a fundamentat activitatea de cooperare în domeniul antiterorism între instituţiile care asigură securitatea naţională, sub coordonarea tehnică a SRI. Pe baza Strategiei a fost înființat, la 17 iulie 2002, Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT).
Anul 2004 a legiferat domeniul antiterorism, prin apariția Legii 535 privind prevenirea și combaterea terorismului, înființând-se în structura Serviciului, Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă, prin intermediul căruia Serviciul Român de Informaţii asigură coordonarea tehnică a SNPCT.
În situaţie de criză teroristă, pe suportul logistic şi operaţional al CCOA, se activează Centrul Naţional de Acţiune Antiteroristă (CNAA), care asigură la nivel naţional managementul crizei teroriste, în scopul înlăturării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale generate de situaţia de fapt creată. CNAA este o structură interinstituţională, fără personalitate juridică, cu activitate temporară – funcționează doar în perioada crizei teroriste – și se subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
În prezent, în România, activitatea de prevenire și combatere a terorismului se desfășoară în mod unitar, în cadrul SNPCT – coordonat strategic de CSAT și tehnic de SRI, prin Brigada Antiteroristă.
De-a lungul timpului, încrederea publicului a fost câştigată de Brigada Antiteroristă prin comportament responsabil, confirmată prin activităţile care se văd, cum sunt paza anumitor reprezentanțe diplomatice, intervenţiile pirotehnice, controlul de securitate de pe aeroporturile civile sau… cele care nu se văd, dar ne asigură siguranța și liniștea zilnice.
Cetățeanul, partener în lupta împotriva terorismului
Ceea ce s-ar cuveni să menționăm – ca parte a schimbării profunde pe care a suferit-o unitatea – este deschiderea față de public. Acum cetățeanul este un partener de încredere în lupta împotriva terorismului, având la dispoziție linia telefonică gratuită și permanentă Telverde Antiterorist 0800.800.100, prin intermediul căreia poate semnala potențiale riscuri teroriste. De asemenea, paginile instituției de Facebook, Instagram şi Twitter dedică spaţii importante activităţilor desfăşurate de Brigada Antiteroristă. Site-ul www.sri.ro prezintă structura și atribuțiile unității, menționând aici, spre exemplu, domeniul securității aviatice unde se pot găsi informații utile referitoare la regulile ce trebuie respectate pe aeroporturile civile din România în ceea ce privește controlul de securitate.
Însemnul distinctiv al brigadierilor este vulturul carpatin, simbol al acţiunii, intransigenţei și curajului. Vulturul exprimă verticalitate morală, putere şi autoritate, iar aripile sale desfăcute semnifică faptul că este pregătit să intervină, dar să şi ocrotească, generând forţă, înţelepciune, linişte şi stabilitate.
În semn de recunoștință pentru profesionalismul și devotamentul luptătorilor antiteroriști, văzuți și nevăzuți, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat de trei ori: în anul 2002, cu Ordinul Naţional „Pentru merit” în grad de Cavaler, în anul 2014, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, cu însemne pentru militari, și în anul 2024, cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.
De-a lungul celor 50 de ani de existență, coeziunea echipei acestei unități s-a păstrat, în egală măsură, prin valoarea fiecărui membru al ei, iar fidelitatea față de reperele morale și profesionale moștenite de la înaintași i-au dat forța să-și dezvolte permanent capacități sporite de anticipare, adaptare și reacție rapidă la noile provocări.
În arhitectura de securitate naţională, Brigada Antiteroristă rămâne o unitate aparte, nu doar din perspectiva activităților desfăşurate, ci și din ineditul şi unicitatea concepţiei structurale: sub comandă unică sunt reunite structuri de culegere de informaţii, analiză, intervenţie anti și contrateroristă, precum şi pentru coordonarea tehnică a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului.
Oamenii acestei unităţi, cu patriotism și devotament, continuă discret misiunea încredințată de predecesori, menținând pe teritoriul României culoarea siguranței – albastru precaut.
Abstract
The international context of the ʼ70s compelled the Romanian authorities to take certain measures, initially dedicated only to threats to aviation security, and afterwards, in 1974, the first unit specialized in combating terrorism on the national territory was established. In the 50 years since its establishment, the unit has experienced successive transformations, constantly improving itself. The people of this unit carry on discreetly, with patriotism and devotion, the mission entrusted to them by their predecessors, that of maintaining the color of safety – blue cautious on the Romanian territory.
Autor: Valentina Ionescu
