În confruntarea dintre două părți rivale sau cu interese divergente, fiecare tabără va dori să dețină informații care să îi ofere un avantaj. Pentru a obține informații cu adevărat relevante despre inamic este nevoie de persoane care să știe ce, cum și de la cine să le extragă. Și în tot acest timp, să nu fie descoperit.
Cele mai vechi consemnări referitoare la acțiuni de culegere de informații datează de acum 5000 de ani, încă de pe timpul faraonilor, care aveau nevoie de informații despre vecinii împotriva cărora urmau să poarte războaie. Și în Biblie apar referiri la astfel de demersuri (Moise trimitea oameni să cerceteze locurile în care urmau să se stabilească evreii) și chiar nume ale unor persoane angrenate în astfel de activități, fiind cunoscut cazul Dalilei, care a dezvăluit vulnerabilitatea lui Samson. Iar exemplele sunt consemnate de istorie până în zilele noastre.
Persoanele care desfășurau astfel de activități trebuiau să posede o serie de abilități generale specifice domeniului, cum ar fi inteligența și capacitatea de analiză, la care se adaugă unele caracteristici individuale, precum farmecul personal și capacitatea de reacție rapidă. Deși istoria a consemnat numeroase exemple de femei cu reușite în domeniul obținerii de informații, până nu demult s-a perpetuat ideea conform căreia acestea nu ar fi potrivite pentru astfel de sarcini, fiind invocate diverse motive. Tot istoria ne demonstrează însă că femeile au transformat aceste presupuse dezavantaje în avantaje pe care, în mare parte, doar ele le posedă.
Apogeul activității de spionaj a fost atins în secolul XX, perioadă caracterizată de o stare de război aproape continuă, când au fost folosite adevărate armate de spioni, aproximativ 200.000 de spioni ai Uniunii Sovietice și un număr apropiat de spioni americani. Și unde este război, sunt și spioni. În continuare, vă vom prezenta cazurile unor femei a căror luptă pe frontul secret în secolul trecut, numit uneori și secolul spionului, a însemnat muncă de pionierat în domeniu și a influențat semnificativ evenimentele istorice. Detalii despre aceste personaje, precum și despre alți maeștri ai lumii secretelor, pot fi regăsite în volumul „The Secret Agents Who Changed The Course of History”, scris de Ernest Volkman, jurnalist specializat în misterele spionajului.
Elsbeth Schragmueller
Când a izbucnit Primul Război Mondial, Elsbeth tocmai își termina studiile universitare. Patriotă fanatică, s-a oferit să ajute la efortul german de război, sugerând să fie trimisă la infanterie, pentru a lupta în prima linie. Având în vedere că vorbea fluent 4 limbi, a fost trimisă la Biroul de Cenzură al Poștei din Bruxelles, oraș ocupat de germani.
După un timp, Elsbeth a descoperit că scrisorile erau folosite de spioni pentru a transmite date de interes, ascunse sub forma unor mesaje neinteresante. De exemplu, într-o scrisoare, expeditorul scria despre numărul de animale existente la o fermă, însă acesta comunica numărul și tipul unităților germane pe care le văzuse. Ulterior, Elsbeth a prezentat superiorilor sistemul său de analiză de text care indica persoanele care transmiteau, de fapt, informații militare.
Drept urmare, forurile superioare au decis că abilitățile ei o recomandă pentru sarcini cu grad mai mare de responsabilitate. Elsbeth și-a dorit să coordoneze școala de informații militare din Antwerp, instituție care nu prea dădea randament. La o lună după preluarea funcției de conducere, a reformat complet școala și a schimbat total planul de învățământ, în care a introdus cursuri de recunoaștere a inovațiilor tehnologice din dotarea militară a inamicului, respectiv de criptografie, impunându-se ca o autoritate în fruntea instituției.
Curând, contraspionajul britanic a sesizat că spionii germani s-au infiltrat în unele porturi de la Canalul Mânecii și că aceștia erau mult mai bine pregătiți. Cu timpul au aflat despre Elsbeth, și au lansat operațiuni de infiltrare în organizația adversă și de identificare a ei. Toate au eșuat, deoarece Elsbeth își schimba mereu adresele de reședință și identitatea, folosind diverse deghizări.
Stilul său de pregătire a fost preluat de aproape toate agențiile de intelligence, însă nu este singurul motiv pentru care este cunoscută. Elsbeth a introdus o nouă tehnică în domeniu, aceea a decartării. Concret, un agent este în mod deliberat sacrificat pentru a salva un altul, mai valoros. Unul dintre acești agenți sacrificați este Mata Hari, a cărei deconspirare a fost plănuită de Elsbeth.
Amy Thorpe Pack
Fiică a unui ofițer de marină american, s-a căsătorit cu un diplomat britanic de rang inferior. Rolul de soție de diplomat nu îi oferea un sentiment de împlinire, însă situația s-a schimbat în momentul în care a descoperit spionajul.
Înclinația pentru activități secrete și-a descoperit-o în Spania în 1936, când, folosindu-se de farmecul și frumusețea ei, a ajutat 5 soldați să treacă de unele puncte de control, ascunzându-i într-un cufăr din mașina sa. În anul următor, soțul său a fost mutat la Varșovia, iar Amy s-a dus direct la șefului biroului MI6 și i-a făcut cunoscută disponibilitatea ei pentru munca de intelligence. Eventualele dubii asupra deciziei de recrutare a ei au fost spulberate aproape imediat. Amy a demonstrat că posedă abilități înnăscute pentru a lucra în acest domeniu, deși nu a fost deloc instruită. A sedus un oficial al Ministerului de Externe polonez, care i-a furnizat informații despre planurile Poloniei de a gestiona politicile lui Hitler și Stalin.
De la alt oficial guvernamental a aflat că o echipă de matematicieni încearcă să spargă codurile Enigma (după invadarea Poloniei, britanicii au preluat dispozitivul Enigma și soluțiile de decodificare). Iar în 1938, pe când se afla la Praga, a obținut planurile germanilor de invadare a Cehoslovaciei. Revenită în Statele Unite ale Americii în 1941, șeful biroului MI6 din Washington a decis să o folosească pentru a obține informații din ambasadele Germaniei, Italiei și Franței. Acesta a realizat că, având în vedere abilitățile lui Amy, trebuie doar să îi indice ținta, fără să fie nevoie de alte instrucțiuni. În scurt timp l-a sedus pe responsabilul cu serviciile secrete al ambasadei Italiei. Întrebată ce își dorește de la viață, Amy a răspuns direct: cifrul Marinei italiene. Îndrăgostit peste măsură, acesta îi dă numele unui funcționar care, având neapărată nevoie de bani, ar fi dispus să vândă această informație. Cu datele nou obținute, Marea Britanie a rezolvat problemele pe care le avea cu Italia în Marea Mediterană.
În 1942 Amy a primit acordul de a lucra și pentru Office of Strategic Services – predecesorul CIA. Aceștia erau interesați de infiltrarea ambasadei Franței, pentru a obținute cifrul militar. Abordarea a fost la fel de directă. A câștigat încrederea (și inima) atașatului de presă al ambasadei, iar în curs de o lună acesta era deja recrutat. Împreună au asigurat extragerea dintr-un seif a documentelor, copierea și punerea acestora la loc, într-o operațiune care a durat 6 ore. Aceasta urma să fie ultima sa misiune. S-a căsătorit cu funcționarul francez și s-au retras la un castel în Franța.
Ruth Kuczynski
Ruth a fost o comunistă convinsă, tatăl său fiind unul dintre primii membri ai Partidului Comunist German. Și-a urmat soțul arhitect în China, unde, în ciuda opoziției acestuia, s-a implicat în diverse activități și a devenit cunoscută în rândul comuniștilor ca o persoană foarte inteligentă, cu abilități lingvistice și neînfricată. Aceste calități au atras atenția lui Richard Sorge, rezident GRU în China, care a recrutat-o și i-a facilitat pregătirea la Moscova în criptografie și comunicații radio, domenii în care s-a dovedit a fi foarte bună.
În 1935, GRU i-a cerut să divorțeze, ordin pe care l-a executat fără rețineri. În 1938 a fost trimisă în Elveția pentru a recruta britanici cu convingeri comuniste, veterani ai Războiului Civil Spaniol.
Misiunea a fost îndeplinită cu succes, aceasta punând bazele unei rețele de spioni în Elveția.
Următoarea sarcină a fost formarea unei rețele în Marea Britanie. Principala problemă, cea a obținerii cetățeniei, a fost rezolvată rapid și direct. A întrebat cine dorește să se căsătorească cu ea, iar colegul său, britanicul Leon Beurton, a acceptat provocarea. În 1940 acesta a fost chemat în serviciul forțelor aeriene, iar cei doi s-au stabilit lângă Oxford. Printre primii recrutați s-au numărat tatăl său, care preda economia la Oxford și avea conexiuni puternice cu instituțiile statului, și fratele ei, care lucra ca analist la Ministerul Aerului. Rețeaua a fost completată de un ofițer de rang înalt al forțelor aeriene britanice și de germani cu convingeri comuniste aflați în exil.
Cel mai important agent al lui Ruth a fost un tânăr cercetător german recrutat de britanici să lucreze la proiectul „Tube Alloys Project”, care s-a dovedit a fi cel mai mare secret tehnic al războiului: Marea Britanie și Statele Unite ale Americii lucrau împreună la dezvoltarea bombei nucleare. Însă cum avea să transmită Ruth rapid aceste informații? Fiind război, nu puteai intra în posesia unui radio-emițător fără a atrage atenția. Soluția găsită a fost una ingenioasă. Timp de câteva săptămâni, ea împreună cu fiul ei au călătorit la Londra unde se întâlneau cu un agent GRU, care îi înmâna un pachet. Ruth muta piesele astfel dobândite în ursulețul de pluș al fiului ei și le transporta acasă, reușind să construiască aparatul necesar, fără ca cineva să își dea seama. A fost deconspirată în 1947, însă a reușit să fugă din țară. Serviciile secrete britanice au realizat abia în 1959 rolul lui Ruth în rețeaua de spioni, precum și volumul și importanța informațiilor transmise.
Lăudați, renegați sau ignorați
Spionajul a căpătat o reputație discutabilă la scurt timp după apariție. Spionii pot fi jigniți sau onorați, recompensați sau ignorați, lăudați sau renegați, în funcție de rezultatul muncii lor. Dacă acțiunile lor au reușit, vor fi aclamați de tabăra care a beneficiat de informațiile obținute și desconsiderați de cea prejudiciată. Spionii ale căror eforturi nu s-au concretizat vor fi ignorați de ambele părți.
Faptul că viața acestor femei a făcut obiectul unor cercetări jurnalistice și documentări istorice demonstrează nu doar că și-au îndeplinit misiunile de infiltrare și obținere de informații, dar și că acțiunile lor încununate de succes au jucat un rol cheie în desfășurarea unor evenimente importante în momente istorice critice.
Abstract
In a confrontation each side will be eager to possess information that can offer an advantage. To get truly relevant information about the „enemy”, one needs persons who know what, how and whom to get it from. And all this without being caught. Spies are alternately reviled and honored, rewarded and ignored, praised and disowned, depending on the results of their work. If successful, they will be praised by the party that benefited from their work and disowned by the other. If they fail, they will be ignored by both sides. This article presents the lives of three women whose efforts in the field of espionage have significantly influenced historic events.
Autor: Marian Floricel
