În anul 1990, Serviciul Român de Informaţii pleca pe un drum complicat, având provocări majore în faţă atât din perspectivă internă, traduse prin necesitatea de reformă şi adaptare la cerinţele unui serviciu de informatii modern, cât şi de natură externă, care aveau să presupună o luptă lungă şi dificilă pentru a câştiga încrederea societăţii româneşti în activitatea Serviciului şi a ofiţerilor săi.
Din punct de vedere conceptual, încă de la formele iniţiale ale activităţii de informaţii s-a apreciat că o caracteristică importantă a fost reprezentată de capacitatea structurilor de informaţii de a se implica într-un mod cât mai discret în soluţionarea problemelor de securitate naţională.
Cu toate acestea, evoluţia societăţii şi nevoia de transparenţă şi control democratic au generat un imperativ al prezenţei SRI în mediul public, relaţionarea cu societatea civilă în ansamblul său şi cu unele componente ale acesteia în mod particular – precum zona academică – fiind de relaţionarea cu societatea civilă în ansamblul său şi cu unele componente ale acesteia în mod particular – precum zona academică – fiind de importanţă deosebită pentru obţinerea sprijinului necesar în desfăşurarea activităţilor de asigurare a securităţii naţionale.
Între zona de informaţii şi societate este necesar să existe o relaţie cât mai bună, un parteneriat bazat pe încredere şi respect, aspect care a constituit o preocupare constantă pentru Serviciu în ultimii 25 de ani. Nu întotdeauna însă acţiunile subsumate asigurării securităţii şi stabilităţii statului pot fi prezentate publicului larg în toate părţile componente; dimpotrivă, marea majoritate a acestora rămân clasificate, fiind parte a activităţii de analiză operativă şi tehnică a Serviciului. Spre exemplu, în spatele fiecărei referiri la SRI în articolele de presă care menţionează că un caz a fost soluţionat „cu sprijinul/ asistenţa de specialitate a SRI” trebuie conştientizat că sunt zile, luni și poate chiar ani de eforturi asidue ale unor oameni dedicaţi care, de multe ori, pun munca în folosul patriei pe primul plan, în faţa familiei sau a confortului personal.
Eforturile depuse în această direcţie în ultimii 25 de ani au dat roade, Serviciul bucurându-se la momentul actual de un grad ridicat de încredere din partea populaţiei României, ajungând la un nivel care la începutul anilor ’90 ar fi putut fi considerat utopic. Totodată, s-a construit o relaţie privilegiată cu mediul academic din România şi de peste hotare, iar SRI a reprezentat un partener solid de dialog în acest sens. Astfel, ofiţerii Serviciului sunt o prezenţă constantă în procesul de educaţie derulat de instituţii prestigioase de învăţământ din ţară, iar Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” reprezintă un reper în ceea ce priveşte standardele înalte de educaţie pe care le asigură atât pentru ofiţerii Serviciului, cât şi pentru reprezentanţii societăţii civile.
Dar viaţa unui serviciu de informaţii nu este niciodată simplă, iar dinamica de securitate propune ecuaţii complexe, ale căror variabile se schimbă uneori de la un minut la altul. Profesionalismul ofiţerilor SRI a permis ca Serviciul să poată răspunde prezent la toate provocările de securitate existente şi să ofere beneficiarilor legali sprijinul adecvat pentru un proces decizional corect, acesta variind de la analize de nivel strategic, la o cooperare de succes cu organele de urmărire penală. Domenii precum lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale, a ameninţărilor cibernetice sau a terorismului – dacă este să amintim doar câteva – au necesitat abordări complexe pe toate palierele muncii de informaţii: analitic, operativ sau tehnic. Mediul extern de securitate a fost într-o continuă mişcare în ultimii 25 de ani, uneori mutaţiile survenite fiind bruşte, inexplicabile sau neaşteptate. Însă de cele mai multe ori, pentru organizaţiile de intelligence acest fapt se traduce printr-o multitudine de evenimente desfășurate pe frontul invizibil, în timp ce în spaţiul public sunt observate doar „fragmente” ale acestor confruntări.
Astfel, conflictele îngheţate s-au perpetuat în Regiunea Extinsă a Mării Negre, eforturile de soluţionare a acestora lovindu-se de apetenţa pentru instabilitate controlată a unora dintre actorii implicaţi. Cu toate acestea, statele afectate de aceste focare de instabilitate au progresat şi s-au apropiat de comunitatea europeană de valori.
Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens este Republica Moldova, care depune eforturi însemnate pentru a se menţine pe calea democraţiei şi pentru a asigura un viitor european poporului său. Pe harta conflictelor din Marea Neagră s-a adăugat, recent, Ucraina. Dorinţa de libertate, democraţie şi viitor alături de statele Uniunii Europene este plătită scump de poporul ucrainean, care luptă pe toate fronturile pentru prezervarea integrităţii şi a identităţii naţionale.
Conflictul armat din vecinătatea României este însă doar unul dintre reperele de pe agenda problemelor de securitate, pe lista ameninţărilor numărându-se problematica teroristă şi noua sa imagine conturată după atentatele din Europa sau evoluţia incidentelor cibernetice – un element care generează preocupare pentru organizaţiile de intelligence şi care necesită investiţii majore şi dezvoltări de substanţă în termeni de instruire şi adaptări legislative.
Serviciul a fost în măsură să ofere răspunsuri adecvate, în toţi aceşti 25 de ani, fie că ne referim la acţiunile derulate în calitate de autoritate naţională pe problematica antiteroristă prin intermediul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, unde SRI are un rol pivotal, fie la demersurile de creare şi operaţionalizare a Centrului Cyberint, aflat în avangarda luptei împotriva ameninţărilor cibernetice.
Aceste aspecte ne arată că, deşi lumea s-a schimbat în ultimii 25 de ani, Serviciul a rămas perfect ancorat la evoluţiile mediului de securitate şi a reuşit să se adapteze şi să evolueze cel puţin în acelaşi timp cu acestea. Viziunile strategice asumate la nivel de Director al Serviciului Român de Informaţii au menţinut capacitatea SRI de a gestiona evenimentele menţionate anterior şi au permis o dezvoltare graduală, coerentă şi sustenabilă a capabilităţilor Serviciului.
În încheiere, aş dori să transmit un gând de mulţumire şi apreciere către toţi ofiţerii Serviciului – activi sau în rezervă – şi mai ales către familiile acestora, care au înţeles şi înţeleg că apartenenţa la o structură de informaţii presupune mult mai mult decât simpla responsabilitate profesională pe care cu toţii o avem faţă de meseria aleasă, indiferent de natura acesteia.
La mulţi ani!
General-maior Ion Grosu, adjunct al directorului SRI
