În urmă cu 25 de ani, Republica Moldova își proclama independența față de URSS și făcea primii pași în construirea unui stat suveran, independent și democratic. Noul stat s-a confruntat de la început cu fenomenul criminalității organizate, generat de extinderea așa- numiților „hoți în lege” în țările din fostul spațiu sovietic. Aceștia sunt lideri ai grupărilor de criminalitate organizată, care au exploatat haosul legislativ ce a urmat destrămării URSS, instalându-se în noile state. În Republica Moldova, permeabilitatea sectorului transnistrean al frontierei de est a favorizat dezvoltarea organizațiilor conduse de „hoți în lege”. „Hoții în lege” (vori v zakone în limba rusă) au apărut în centrele de detenție ale Uniunii Sovietice și erau infractori care au preluat rolul de șefi ai unor grupări de deținuți, primind această titulatură.
Post-URSS
Vori v zakone s-au adaptat la schimbările mediului social și politic, în prezent păstrând doar unele dintre caracteristicile perioadei de glorie din regimul sovietic. Continuă să fie respectate în închisori regulile incluse în codul de legi nescrise, iar desemnarea unui vor v zakone se face după aceleași criterii ca în perioada sovietică. Puterea acestuia se menține așadar la același cote în raport cu membrii grupării pe care o conduce.
Cu timpul, autoritatea vori v zakone a depășit granițele închisorilor și chiar ale statului, reprezentativ fiind cazul lui Vyacheslav Ivankov, unul dintre cei mai influenți interlopi din fosta URSS. Cunoscut sub numele de Yaponchik (Japonezul), acesta a fost liderul grupării Solntsevskaya, pe care a format-o, cel mai probabil în anii ’80. Vyacheslav Ivankov a fost arestat pentru prima dată în anul 1982, pentru furt, deținere ilegală de arme de foc, trafic de droguri și a fost condamnat la 14 ani de închisoare. A fost eliberat înainte de termen, în 1991, iar în anul următor a plecat în SUA. Vyacheslav Ivankov a fost arestat de FBI la 8 iunie 1995 în New York, fiind acuzat de tentativă de extorcare a mai multor oameni de afaceri ruși care locuiau în SUA. Acesta a decedat în octombrie 2009, după ce a fost împușcat într-un restaurant din Moscova. „Iartă-ne, nu te-am putut proteja”, scria pe una din multele coroane de flori care înconjurau sicriul lui Vyacheslav Ivankov. Mesajul era semnat „Osman și frații”. În prezent, este dificil de estimat influența pe care o dețin vori v zakone, în spațiul public autoritățile și presa vehiculând informații diferite.
În anul 2015, autoritățile ruse au contracarat patru „adunări ale vori v zakone” și au comunicat că în Moscova acționau 39 de vori v zakone, dintre care 8 locuiau chiar în capitală. Colectivul redacțional al publicației „Prestupnaia Rossiia” („Rusia Infracțională”) a precizat că datele obținute de la o sursă informală diferă de informațiile organelor de poliție, la Moscova trăind circa 200 de vori v zakone.
Rapoartele Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse arată că, în anul 2015, au fost arestați 2000 de membri activi ai unor grupuri criminale, formate după principiul apartenenței etnice. Pentru infracțiunile comise, au fost trași la răspundere penală 36 de vori v zakone, din care 25 aparținând minorităților etnice.
Caracteristici ale situaţiei din Republica Moldova post-sovietică
În momentul în care s-a dat startul privatizării, persoane având puternice legături cu criminalitatea organizată au acaparat o parte importantă a întreprinderilor de stat prin șantaj, amenințări, atacuri armate, punând monopol pe economie. Noile firme constituite au fost folosite drept paravan pentru afacerile ilegale și pentru construirea unei imagini de oameni de afaceri. Cu timpul, și-au consolidat poziția, numind în fiecare raion câte un polojeneț („supraveghetor”).
În Republica Moldova post-sovietică, autoritățile s-au confruntat cu activitățile criminale desfășurate de grupările conduse de „hoții în lege” „Bulgaru”, „Mavsar”, „Malhaz”, „Jeka”, „Zelionii”. Un caz emblematic pentru Republica Moldova a anilor `90 îl reprezintă cel al „hoțului în lege” Grigori Karamalak, zis „Bulgaru”, autoritățile confruntându-se cu influența puternică pe care a exercitat-o asupra economiei și scenei politice din țară. Din banii obținuți din taxele de protecție și șantaj, Grigori Karamalak a reușit să controleze afacerile cu vin și tutun din Republica Moldova. Potrivit unor informații furnizate de un ofițer de la Direcția pentru combaterea criminalității organizate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, citat de publicația „Flux”, gruparea lui Karamalak ar fi amenajat un buncăr dotat cu un scaun electric, destinat celor care refuzau să colaboreze în termenii impuși de „Bulgaru”. În ceea ce privește influența lui „Bulgaru” pe scena politică din Republica Moldova, mass-media de la Chișinău a invocat declarații ale acestuia din mai multe interviuri acordate presei ruse, conform cărora a sprijinit financiar campaniile electorale pentru alegerile prezidențiale ale foștilor președinți Vladimir Voronin (2001) și Petru Lucinschi (1996).
După anul 2000
Reglările de conturi pentru stabilirea sferelor de influență, în urma cărora atât lideri ai lumii interlope, cât și subalterni aflați în eșaloanele ierarhice superioare au fost lichidați de rivali, precum și acțiunile în forță ale autorităților de arestare a multora din cei rămași în viață, au condus, la începutul anilor 2000, la destructurarea unor grupări ale „hoților în lege”. „Autoritățile criminale” care făceau legea între anii 1990-2000 au părăsit scena, însă nu au rămas fără înlocuitori. După 2000, cap de afiș în Republica Moldova a fost pentru multă vreme Vladimir Moscalciuc, alias „Makena”.
Conform informațiilor vehiculate de presa de peste Prut, acesta ar fi fost încoronat ca „hoț în lege” în 2001, de către lideri ai lumii interlope din spațiul CSI, plătind aproximativ 500.000 de dolari unei organizații din Kiev pentru obținerea titulaturii. Între anii 1999-2010, Vladimir Moscalciuc, deținut în diferite penitenciare din țară, a format și consolidat organizația criminală „Makena”. Conform declarațiilor lui Valeriu Bodea, șef de Direcție în cadrul Procuraturii Generale, „’Makena’ a creat și condus o structură criminală, avea subalterni, sau persoane de încredere, care răspundeau în fața sa”.
Cu scopul acumulării de fonduri financiare pentru susținerea organizației și pentru atragerea altor membri din rândul deținuților, membrii rețelei îi șantajau pe alți condamnați ai penitenciarelor. Potrivit declarațiilor unor deținuți, consemnate de presa de peste Prut, condamnații adunau zeci de mii de lei lunar pentru liderul organizației, iar cei mai de încredere primeau și funcții, precum cea de supraveghetori ai unui grup de deținuți.
„Eu am stat la Tighina 6, cu ‚Makena’ într-o celulă. Comanda a fost să mă omoare. Mi-au dat foc la picior”, povestește Nicolae Savițchi, fost deținut. Un alt fost deținut, Vitalie Mocan, alias Zelioanîi, citat de publika.md, a relatat câteva dintre regulile impuse de „Makena”: „Prima regulă este că trebuie să furi. Dacă vrei să fii poreadocinâi orestant (deținut decent – n.r.) trebuie să furi. A doua regulă e să nu furi de la ai tăi. A treia regulă e să nu vorbim ceea ce nu este corect. A patra regulă – trebuie să ne împărțim ce avem. A cincea regulă e să luptăm împreună contra administrației”. „Hoțul în lege nu trebuie să aibă familie, el trebuie să-și dea toată viața lui pentru deținuți”, a mai spus Vitalie Mocan.
La începutul anului 2010 a fost deschisă o cauză penală, anchetatorii trebuind să investigheze inclusiv suspiciuni privind un posibil ajutor oferit grupării „Makena” de angajați ai penitenciarelor. În aprilie 2012, „Makena” și 10 membri ai organizației pe care o conducea au fost condamnați în total la 175 de ani de detenție pentru șantaj în interesul unei organizații criminale, crearea și conducerea unei organizații criminale, precum și participarea la astfel de activități. Vladimir Moscalciuc a fost condamnat la 19 ani de închisoare pentru crearea sau organizarea unei grupări criminale. În martie 2013, 15 angajați ai Departamentului Instituțiilor Penitenciare (DIP) au fost acuzați de procurori că au favorizat activitatea organizației „Makena”.
Acțiunile autorităților din Republica Moldova s-au concentrat, după 2013, pe anihilarea rămășițelor grupărilor criminale ale „hoților în lege” și împiedicarea tentativelor de consolidare a pozițiilor pierdute de liderii lumii interlope. Un caz concret a fost reluarea activităților ilegale de către Ion Druță, zis și „Vanea Pisatelli”. Acesta a fost condamnat de Curtea de Apel din Chișinău la 20 de ani de închisoare pentru un triplu asasinat comis în anul 2000. În 2014, Curtea Supremă de Justiție a decis inițial reducerea pedepsei cu 7 luni, după care a revenit asupra deciziei, Ion Druță fiind eliberat. Acesta a continuat să desfășoare activități ilegale, potrivit unei anchete jurnalistice efectuate sub acoperire de RISE Project, Ion Druță încercând să vândă armament din depozitele Armatei a 14-a din Transnistria, reporterilor Mihai Munteanu și Mihai Pogan. Subiectul a intrat în atenția autorităților de la Chișinău care au demarat o anchetă în urma căreia „Vanea Pisateli” a fost din nou reținut și condamnat la 5 ani de închisoare.
Rapoartele Ministerului de Interne atestă o creștere a infracțiunilor comise de grupurile de criminalitate organizată din Republica Moldova, în 2015 acestea ridicându-se la 87, comparativ cu 62 câte au fost înregistrate pe parcursul anului 2014, „hoții în lege” continuând să ridice probleme autorităților. Diversificarea continuă a activităților ilegale și a metodelor aplicate de interlopi, precum și extinderea acestora în afara frontierelor Republicii Moldova, determină o preocupare sporită din partea autorităților și necesitatea identificării celor mai bune instrumente de contracarare a fenomenului.
Abstract
Twenty five years ago, Moldova became an independent country, leaving USSR and making the first steps towards state-building. The new established administration had to face, from the very begining, the threat of organized crime, brought into being by the spreading of the so-called “thieves in law”/ “vori v zakone” throughout the countries of the former Soviet Union.
These are organized crime tycoons who spoiled, in the legislative chaos following the USSR fall, and took control over the barely established states. “Thieves in law” (“vori v zakone” in Russian) first came into light in the USSR prisons; they were criminals who assumed the leading part within criminal groups and were named accordingly. Throughout post-soviet era, “vori v zakone” authority spread out beyond prison walls and even state borders, the most notorious of them being Vyacheslav Ivankov, one of the most influential gangsters in the former USSR.
In post-soviet Moldova, authorities had to deal with the criminal acts of gangs led by “Bulgaru”, “Mavsar”, “Malhaz”, “Jeka”, “Zelionii”. Grigori Karamalak, alias “Bulgaru”, is a typical case for the period: the authorities had to deal with his strong influence over the political and economic life in Moldova. With extortion money, he managed to take control over wine and tabacco bussines in Moldova. The struggle for influence, which resulted in losing the lives of leading and ordinary gangsters, as well as law inforcement actions (arrests of those left alive), led, in the early 2000, to the disolution of certain gangs.
The top gangsters who had been “the law makers” between 1990 and 2000 left the stage, but they were soon replaced: after 2000, the leading Moldavian gangster style figure was Vladimir Moscalciuc, alias “Makena”. The ongoing diversification of illegal activities and methods used by gangsters, as well as their reach beyond the Moldova borders, have determined the authorities to pay constant attention to the phenomenon and to try to identify the best suited tools to fight it.
Autor: Doinița Dumitru
