Viaţa în reţea. Îţi cunoşti prietenii virtuali?

Creșterea numărului de platforme de socializare și a popularității acestora a fost însoțită de o intensificare a interesului pentru securitate în mediul virtual. Odată cu evoluția tehnologiei, am învățat să ne stabilim setările de siguranță, să restricționăm vizibilitatea și accesarea activității noastre și știm, în principiu, că tot ce facem în mediul online lasă o urmă.

Dar probabil nu știm, cu adevărat, câtă informație se poate obține despre viața noastră reală prin suprapunerea diverselor urme lăsate de activitatea noastră în mediul virtual: materiale vizualizate, site-uri preferate, detalii ale vieții private, date de contact, cerc relațional, date personale oferite în mod voit sau nu, etc.

Perfecționarea metodelor prin care se realizează analiza de rețea a fost posibilă și datorită creșterii cantității de date disponibile în mediul virtual. Deși majoritatea utilizatorilor apreciază că cercul relațional virtual poate coincide sau nu cu cel real, multe conexiuni aparent inexistente în plan virtual au fost dezvăluite în urma folosirii unui sistem complex de analiză. Chiar și cei mai vigilenți utilizatori pot să cadă în capcană, oferind suficiente date astfel încât, la un moment dat, să figureze într-un context relațional pe care îl doreau ascuns.

Dezvoltarea OSINT (Open Source Intelligence) a determinat și reorientarea interesului ofițerului de informații către social media, pe următoarele direcții:
– manevrarea datelor disponibile în mediul online pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
– utilizarea conturilor personale de social media astfel încât să se prevină deconspirarea unor persoane, relații, date personale care pot afecta activitatea de intelligence. Ofițerii de informații pot fi atrași, în timpul liber, în relații de prietenie în mediul virtual cu diverse persoane sau entități. Experimentul Robin Sage a demonstrat ușurința cu care poate fi înșelată vigilența unei persoane, chiar și atunci când aceasta face parte din structuri de securitate și are o cultură specifică.

Experimentul Robin Sage

Thomas Ryan, cofondator și managing partner al Cyber Operations and Threat Intelligence for Provide Security, a creat un profil virtual cu numele Robin Sage, încercând să afle cât de ușor poate fi câștigată încrederea unei persoane în mediul virtual și ce date de interes pot fi obținute prin intermediul rețelelor social media.

Utilizând fotografia unei tinere femei care declara că activează în intelligence militar, profilul încărcat ulterior pe mai multe site-uri de socializare a stabilit, în 28 de zile, peste 300 de legături cu persoane din domeniile: militar, securitate, intelligence (inclusiv National Security Agency și Department of Defense). Deși lucrau în domenii de securitate, persoanele contactate nu au observat contradicțiile evidente ale profilului înainte să-i accepte prietenia. Astfel, vestimentația era necorespunzătoare pentru un angajat guvernamental, în SUA nu exista nicio femeie cu acest nume (numele utilizatorului era de fapt denumirea unui exercițiu folosit pentru pregătirea forțelor speciale americane), iar datele referitoare la studii și locul de muncă erau inexacte.

Mai mult, lui Robin Sage i s-au oferit posturi în diferite instituții guvernamentale, precum și oportunitatea de a susține diferite prelegeri. Rețeaua astfel creată a facilitat accesul la anumite date ce contravin securității operațiunilor (OPSEC), obținându-se detalii despre persoane din domeniul securității/ intelligence precum adrese, e-mailuri, numere de telefon, deplasări efectuate sau cercuri relaționale.

Deși o astfel de scurgere de informații nu se referă neapărat la informații clasificate, identitatea unor angajați din domeniul securității, rutina lor zilnică, cercul relațional, adresa și datele de contact ale acestora pot genera riscuri de securitate.

Noii recruți

Un caz aparte în rândul ofițerilor de informații care utilizează socializarea online este al celor care lucrează sub acoperire. Într-o eră în care toți tinerii sunt conectați într-o astfel de rețea chiar din perioada liceului, apare problema selectării resursei umane de către un serviciu de informații. CIA a dezvăluit că a fost nevoită să retragă oferte de angajare, după ce tinerii au informat, în mediul virtual, că fuseseră intervievați sau chiar angajați în cadrul agenției americane de informații.

Însă nici reversul medaliei nu este de preferat. Este evident că nu poți recruta pe cineva care își descrie viața în detaliu în mediul virtual, deoarece oricând un serviciu de informații advers poate obține date importante despre viitorul tău agent. În același timp, este dificil să fabrici o identitate nouă, credibilă, care să nu existe pe rețelele de socializare sau care are un istoric prea scurt, astfel încât să atragă suspiciuni.

Soluția o reprezintă echilibrul. Serviciile de informații elaborează periodic strategii pentru a-și ghida personalul înspre o zonă sigură, care să nu pericliteze nici viața personală și nici pe cea profesională a agenților. Cultura de securitate specifică acestei ramuri va fi într-o permanentă adaptare, urmărind îndeaproape dezvoltarea tehnologiilor și practicilor social media.

Abstract

The progressive development of social media networks stamped, inevitably, all aspects of our society, with implications in many fields of work, including intelligence. Apart from serving as an open and free source of information susceptible of becoming intelligence, the virtual links are able to reveal sensitive data, especially when dealing with government agents. Although it may not be classified information, the personal details that can be revealed can compromise people, operations and connections. That is why online information must be given with foresight in all circumstances.

Autor: Astrid T.

Total
4
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*