Sloganul Bienalei de Artă de la Veneția din 2019 pare să fi prezis cu acuratețe momentele pe care omenirea urma să le trăiască în următorii ani: „Fie ca timpurile în care trăiți să fie interesante (May you live in interesting times)”. Pe fondul crizei pandemice, generarea scenariilor și prospectarea viitorului au devenit mai dificile ca niciodată, fiind conturată o lume în care planurile își pot pierde din relevanță în câteva ore. Cu toate acestea, complementar efectelor pe care criza de COVID-19 le-a avut asupra proceselor de predicție, trebuie remarcată maniera în care pandemia, prin complexitatea sa, a evidențiat dureros impactul pe care situațiile de criză îl pot avea asupra abilităților de gândire critică la nivelul societății.
Catalogată de specialiști sub diferite forme, de la o lebădă neagră la un rinocer gri, pandemia de COVID-19 a arătat că lumea este mai vulnerabilă decât pare. Prin sintagma „lumea” nu ne referim doar la tabloul mondial caracteristic vremurilor pandemice, marcat de efecte socio-economice majore, obiectivul prezentului articol fiind de a pune accentul pe lumea fiecărui individ confruntat cu incertitudinea generată de criza de COVID-19, un factor de schimbare al vieților noastre.
Știrile false sau zvonul în formă contemporană
În vremuri de criză, se înmulțesc zvonurile și miturile, uneori inocente sau interesante, alteori periculoase sau chiar fatale. Perioadele marcate de incertitudine și frică reprezintă terenuri fertile pentru construcția și propagarea de fake news, respectiv pentru răspândirea dezinformării și manipulării, întrucât indivizii sunt mental anesteziați mai puternic decât în perioadele protejate de umbrela normalității.
Deși dezinformarea, știrile false și teoriile conspirației nu constituie fenomene specifice exclusiv erei digitale, răspândirea rapidă a acestora la scară largă a fost facilitată de evoluțiile tehnologice. Pe fondul digitalizării și ascensiunii rețelelor de socializare, știrile false s-au impus, în ultimii ani, ca instrumente foarte puternice de influențare și manipulare a unui public larg. Această situație a fost anticipată de scriitorul american Alvin Toffler încă de la începutul anilor ’70, în cartea „Șocul Viitorului”, autorul aducând în discuție subiectul suprasolicitării informaționale.
Prin raportare la realitățile curente, experți în analiza și combaterea dezinformării subliniază că noutatea crizei declanșate de pandemia de COVID-19 este dată de faptul că este prima pandemie a epocii digitale, a epocii aflate în pragul sau chiar în mijlocul unei revoluții – Revoluția Inteligenței Artificiale. Pe aceste coordonate, apariția și răspândirea COVID-19 la nivel global a conturat o nouă prioritate pe agenda instituțiilor, organizațiilor naționale și internaționale, agențiilor de media, societății civile și mediului academic.
Omul și informația
Filozoful grec Aristotel afirma că „statul este o totalitate de cetățeni necesară pentru o existență autosuficientă”, iar această considerație este valabilă și în prezent. Tot lui Aristotel îi este atribuită abordarea holistică a teoriei sistemice, bazată pe ideea că „întregul este mai mult decât suma componentelor sale”. Întrucât în vremuri de criză faptele și adevărul sunt trecute prin filtrul emoției, iar vulnerabilitățile la nivel de individ pot fi proiectate la o scară extinsă, urmând principiul bulgărelui de zăpadă. Dar, dacă nu doar suma componentelor (indivizii – societățile – națiunile) formează sistemul, este necesară luarea în considerare și a interacțiunilor dintre aceste componente și a efectelor asupra întregului.
Considerând că sistemul este reprezentat de lume, în contextul pandemiei de COVID-19, iar principalele componente ale acestuia sunt indivizii și informația, putem remarca faptul că omul influențează informația și informația influențează omul, comportamentele, atitudinile și percepțiile sale. În contextul unui război informațional, această stare de fapt poate reprezenta un pericol major, dar în contextul unui război informațional desfășurat sub zodia crizei pandemice efectele pot fi devastatoare. Un astfel de context poate genera riscuri de contaminare a grupurilor sociale și poate altera percepția asupra faptelor și a adevărului.
Căutarea adevărului în epoca post-adevărului
Există teorii susținute de numeroase argumente, care consideră că oamenii au trăit dintotdeauna în epoca post-adevărului. Istoricul Yuval Noah Harari explică, în volumul „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, că un element esențial care a stat la baza evoluției speciei umane este fascinația pentru mit și ficțiune, complementar abilității de a crea și a scrie povești, inclusiv atunci când evidența le contrazice. Ipoteza lui Harari este că această capacitate a făcut ca specia umană să le domine, treptat, pe celelalte și să cucerească astfel întreaga planetă.
Aceste mituri și povești care au permis lui Homo Sapiens să colaboreze și care au facilitat supraviețuirea speciei pot reprezenta astăzi atât o oportunitate, cât și o vulnerabilitate, întrucât dezinformarea, propaganda și „teoriile conspiraționiste” se pot raporta la un mental colectiv, context în care pot fi create noi realități.
Într-o epocă dominată de post-adevăr, una dintre soluții poate fi dezvoltarea, la nivel de individ și colectivitate, a gândirii critice. Persoanele care gândesc critic alocă mai mult timp pentru a soluționa o problemă sau a analiza un fapt, o situație, o idee și sunt mai atente la perspective. Gândirea critică se dezvoltă punând întrebări, explorând orice experiență trăită și situație de viață întâlnită, generând perspective și scenarii multiple.
Reflexul gândirii critice
Într-un context în care nivelul de incertitudine din societate a crescut concomitent cu nevoia consumului de informații, infodemia s-a propagat rapid, iar populația a devenit vulnerabilă la sugestii. În prezent, faptele contează din ce în ce mai puțin, relevante fiind maniera în care acestea sunt percepute și relatate în mediul online, respectiv atitudinile rezultate din aceste percepții.
Pandemia are potențialul de a reprezenta un moment-cheie pentru introspecție. Fiecare dintre noi poate recalibra modul în care se raportează la conceptul de adevăr și maniera în care apreciază rațiunea și valorile fundamentale umane. Uneori, lipsa de reflecție, ignoranța și relativul confort ne fac să nu conștientizăm nevoia de schimbare sau de adaptare până în momentul în care ajungem într-o situație critică. Șocul generat de pandemie trebuie să fie un factor al schimbării din punct de vedere al modului în care oamenii aplică și își exersează reflexul gândirii critice.
Procesul de reflecție și introspecție derulat atât în timpul pandemiei, cât și post-COVID-19 la nivel de individ ar trebui să se încheie cu o întrebare colectivă: Suntem pregătiți pentru următoarea criză?
Abstract
Besides the major socio-economic effects of the COVID-19 pandemic, it is crucial to analyze how the sanitary crisis impacted the humans’ ability of critical thinking at a societal level. Phenomena such as fake news, disinformation or propaganda have reached new levels, generating the risk of contamination of social groups. Moreover, due to the technological progress and digitalization, these types of phenomena will come along with any major crises that societies may face along the next decades. On the other hand, the pandemic can represent a key-moment for introspection, a moment when we can ask ourselves: are we ready for the next crisis?
Autor: Sorin Marin
