Avertizarea timpurie a constituit, în mod constant, o provocare majoră pentru toate serviciile de informații ca și pentru organizațiile internaționale implicate în managementul crizelor: cum pot fi anticipate crizele viitorului, cum poate o organizație să se pregătească pentru ceea ce pare la o primă vedere imprevizibil și deci, impredictibil? În această ecuație nu există niciodată soluții perfecte care să anticipeze un Pearl Harbour sau sisteme de alertă timpurie atât de performante încât să poată prevedea schimbări geopolitice de amploare precum căderea URSS sau, în celălalt capăt al „meniului” de crize contemporane, un fenomen cu dezvoltare rapidă, în avalanșă, precum problema actuală a refugiaților sirieni în Europa.
Pe de altă parte, faptul că nu există o matematică perfectă a crizelor viitoare nu constituie un argument pentru a nu încerca să dezvolți, într-o organizație cu o abordare comprehensivă asupra securității globale precum Uniunea Europeană, un sistem care să măsoare potențialul unor riscuri sau amenințări latente de a deveni conflicte deschise în viitor. Tratatul de la Lisabona (Concluziile Consiliului privind prevenirea conflictelor din 211 bazate pe art. 21c din Tratat), crearea Serviciului de Acțiune Externă al UE (European External Action Service – EEAS) și dezvoltarea abordării comprehensive asupra securității (EU Comprehensive Approach to External Conflict and Crises 2013) au condus la inițierea unui proces de analiză asupra riscurilor (conflict risk analysis) destinat identificării cauzelor inițiale ale unor conflicte la nivel global și respectiv, a măsurilor necesare pentru prevenirea transformării unor situații de criză sau de risc în conflicte.
EEAS a decis, astfel, în 2012 să dezvolte un sistem de Avertizare și Acțiune Timpurie (Early Warning and Early Action) bazat pe un model de analiză de risc care să răspundă la trei cerințe strategice:
– identificarea riscurilor cu potențial ridicat și a conflictelor în curs de agravare la nivel global;
– comunicarea acestor riscuri într-un format standardizat decidenților din cadrul Uniunii Europene;
– generarea unor recomandări pentru acțiuni preventive realizate în mod timpuriu (early actions) – aceste recomandări în mod ideal pot fi realizate la nivelul fiecărei țări în situație de risc sau criză pentru a fi transmise PSC (Political and Security Commitee din cadrul Consiliului UE) care să decidă – la nivelul statelor membre – ce măsuri pot fi luate.
Sistemul de avertizare timpurie al UE nu este, însă, un sistem de predicție a crizelor, ci un mecanism destinat identificării acelor riscuri cu potențial de escaladare ce ar trebui abordate prin acțiuni timpurii destinate protejării intereselor globale ale Uniunii Europene și cetățenilor săi. Sistemul este destinat unei analize de risc cu un orizont de 3-5 ani, fundamente bazate pe colectarea unor date care să fie baza indicatorilor de criză și care să fie monitorizate într-un interval extins de timp. Pe baza evaluărilor EEAS, Comisia UE, prin Instrumentul pentru Stabilitate, poate finanța proiecte concrete destinate sprijinului pentru democratizare, reformă, consolidarea societății civile și a condițiilor economice într-un stat terț care să răspundă în mod direct riscurilor identificate.
Diferența majoră față de un sistem de avertizare timpurie folosit în cadrul unui serviciu de informații este dată de pașii urmăriți care încearcă să traseze un „fir roșu” între monitorizare, evaluare, recomandări politice și măsuri, politici concrete de abordare a riscurilor urmate de un proces de feed-back. În cazul unui serviciu de informații, avertizarea timpurie (sistemele de early warning and awareness) se opresc la nivelul monitorizării și evaluării de risc, uneori fiind urmate de acțiuni limitate la zona securității și a intelligence-ului. Cei patru pași ai sistemului UE (foto 1) sunt: scanarea situațiilor în curs de deteriorare bazată pe o analiză cantitativă a datelor disponibile – dezvoltată într-un sistem de monitorizare a unor indicatori preciși pe baza unui program creat de către JRC (Joint Research Centre al Uniunii Europene) (1), identificarea țărilor care au nevoie de analiză calitativă și acțiuni ulterioare ale UE pentru a capitaliza oportunitățile de prevenire a conflictelor și consolidare a păcii (2), urmată de o analiză lărgită a riscurilor versus politicilor de urmat la nivelul tuturor actorilor din UE (EEAS, Directoratele ECHO, DEVCO și a altor structuri din cadrul Comisiei și Consiliului UE) pentru a stabili obiective explicite legate de politica UE (3), monitorizarea rezultatelor acestei politici în sensul impactului avut asupra riscurilor identificate (4).
În ceea ce privește primii doi pași, sistemul UE folosește modelul creat de către Global Conflict Risk Index (GCRI), bazat pe o clasificare a intensității conflictelor pe o scală de la zero la zece. Zero semnifică absența vreunui conflict. De la nivelul unu la nivelul patru este vorba de conflicte fără folosirea forței, dar cu folosirea unor mijloace în afara cadrului legal sau cu amenințări de utilizare a forței din partea actorilor implicați (spre exemplu, militarizarea frontierelor, înarmarea unor actori civili, pregătiri de război cu mobilizarea unor forțe naționale etc). Între cinci și șapte, vorbim de conflicte cu folosirea forței și recurgerea la violență între părți și, în fine, de la opt la zece sunt conflictele considerate foarte violente pe baza nivelului de victime, numărului de trupe implicate și efectelor asupra statelor vecine.
Modelarea de risc folosită de GCRI se bazează pe două modele statistice, o regresie logică și o regresie lineară. Datele istorice (dinamica unor indicatori în cursul unei perioade de timp extinse) sunt folosite ca input primar pentru a produce coeficienți pentru fiecare variabilă inclusă în sistem. Analiza evoluției acestor coeficienți duce, printr-un sistem de regresie logică la evaluarea probabilității de producere a unui conflict armat, în vreme ce intensitatea unui viitor conflict este măsurată printr-un model de regresie lineară. Din combinația celor două, fiecare țară analizată obține un scor de risc.
Centrul de cercetare al UE (JRC – Joint Research Centre) a analizat multiple modele de analiză cantitativă de risc sau conflict pentru a defini un set de variabile care, corelate, pot oferi o evaluare cantitativă corectă a situației dintr-un anumit stat. Parte din indicatorii definiți, grupați în cinci arii de risc prestabilite (foto 2) au fost discutați și dezvoltați pe baza unor interviuri purtate de JRC și EEAS cu diverși analiști, oficiali în domeniul politicii externe, analiști de intelligence și practicieni în domeniul prevenirii conflictelor. Astfel, actualmente, modelul de risc include următoarele arii de acoperire, fiecare cu indicatorii săi: politică, coeziune socială și securitate publică, prevalența conflictelor, geografie și mediu și economie. Sistemul cantitativ de modelare de risc, odată aplicat și oferind scoruri pe fiecare țară, stă la baza analizelor calitative ulterioare realizate de experții EEAS, care sunt chemați să evalueze rezultatele obținute, astfel încât modelul aplicat să fie folosit sau să devină utilizabil în politicile UE.
Sistemul de avertizare timpurie este din start destinat unei analize structurale a viitoarelor conflicte și nu unei predicții a acestora. Când, cum, în ce condiții va izbucni un conflict este imposibil de prezis cu acuratețe câtă vreme multe dintre acestea debutează pe baza unui eveniment „accidental” – vezi Primăvara arabă în Tunisia sau războiul civil din Siria. Modelul folosit, deși foarte analitic, are anumite limitări inerente. În primul rând, nu există o analiză a conflictelor anunțate, dar care nu s-au întâmplat niciodată, chiar dacă sistemul monitorizează probabil peste 90 la sută din situațiile de violență și conflict din lume. În al doilea rând, principiul „crap in, crap out” al relației directe între input și output, se aplică modelării statistice și inevitabil datele obținute din zone înafara controlului statal nu pot fi decât limitate. Sistemul nu poate deci analiza în mod clar indicatori din zone aflate în conflicte tribale, în afara oricărei autorități sau din zone controlate de grupări non-statele cum ar fi așa numitul Califat al Statului Islamic în Siria. În al treilea rând, modelarea conduce la rezultate care pot fi dificil de analizat dintr-o perspectivă calitativă, la nivelul diplomatului sau al analistului de intelligence.
Dacă un conflict este anunțat într-un interval de câțiva ani într-un stat, analiștii sunt în general reticenți să susțină gradul de probabilitate cu care acest conflict se va declanșa pentru că, de multe ori, factori non-cuantificabili joacă un rol major în asemenea evoluții. Analiza cantitativă și cea calitativă trebuie să găsească un mod de acomodare și evaluare comun, care nu e întotdeauna ușor de obținut (practic, vorbim de trecerea de la pasul unu al sistemului UE la pașii doi și trei).
Sistemul de avertizare timpurie al UE este, însă, un sistem dinamic, aflat într-un proces de adaptare constantă, care încearcă să angreneze într-un mecanism complex toate fazele de angajare a unei organizații internaționale în prevenirea conflictelor (monitorizare, analiză, politică, feed-back). Problemele structurale ale modelelor statistice sau cantitative nu au condus la înlocuirea lor cu alte sisteme deoarece, la nivel calitativ, analiza – fie aceasta politică sau de intelligence – nu poate oferi un rezultat similar. În îmbinarea dintre cele două și găsirea celor mai bune modalități de evaluare calitativă a unor rezultate cantitative stă, probabil, succesul unor asemenea sisteme în viitor.
Abstract
There aren’t yet any perfect solutions in forecasting future crises or deep geopolitical changes. However, an organization such as the European Union (EU) has to develop its own system of measuring potential risks or latent threats that can lead to future conflicts.
However, EU’s early warning system is not meant to predict crises, but to track those underlying risks that have to be tackled through timely measures in order to protect EU’s and its citizens’ global interests. The system is designed to carry out a three to five-year risk analysis based on crisis indicators that are monitored in an extensive timeframe.
The major difference between the EU system and an early warning system used by an intelligence service is given by the `red thread` between monitoring, evaluation, political recommendations and specific measures and policies, followed by feedback. The EU early warning system is a dynamic tool, constantly adapting itself and trying to encompass all the steps through which an international organization prevents a conflict.
Autor: Mihaela Matei
