Pentru a rămâne adaptate la mediul informațional incert și a fi pregătite să contracareze amenințările asimetrice și transnaționale, agențiile de securitate și informații sunt obligate să se conformeze rapid la realitatea emergentă a secolului XXI, prin dezvoltarea și menținerea mecanismelor de cooperare între instituțiile de profil, atât la nivel național, cât și la nivel internațional.
Odată cu încheierea Războiului Rece s-au deschis noi posibilități pentru întărirea diplomației și securității între state, precum și pentru dezvoltarea dialogului politic multilateral. Extinderea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), sporirea înțelegerii și a încrederii reciproce între statele europene au consolidat oportunitatea parteneriatelor bazate pe încredere în ceea ce privește problemele comune de securitate. Un pas important în scopul întăririi cooperării între NATO și țările partenere a fost introducerea, în anul 2002, în cadrul Summit-ului de la Praga, a Planului de Acțiune al Parteneriatului împotriva Terorismului. În 2004, în cadrul Summit-ului de la Istanbul, a fost lansat Planul de Acțiune al Parteneriatului pentru Construirea Instituțiilor Apărării.
Cooperare pentru cunoaştere
Deși agențiile de securitate și de informații cooperează de mult timp, atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii din 11 Septembrie 2001 au marcat un moment de cotitură în arhitectura de intelligence la toate nivelurile: național, regional și internațional. A fost intensificată cooperarea între instituțiile de profil prin consolidarea alianțelor și parteneriatelor în format bilateral sau multilateral. Principalele modificări au vizat desfășurarea operațiunilor comune bazate pe cooperare, schimb de informații și cunoaștere, dar și pe pregătiri tactice și militare comune.
Cooperarea în domeniul securității naționale este definită ca fiind o colaborare în beneficiul reciproc (mutually beneficial exchange) care implică o formă de acțiune colectivă a statelor partenere în vederea atingerii obiectivelor comune de securitate națională. Din punct de vedere strategic, cooperarea este văzută mai mult ca un câștig de informație și nu o pierdere, deoarece aceasta sporește resursele și adaugă expertiză valoroasă. Deși poate există o incertitudine provenită din faptul că un stat oferă, într-un anumit interval de timp, mai multă informație decât primește, pe termen lung cooperarea este văzută drept un avantaj strategic. Din perspectiva abordării cost-beneficiu, cooperarea internațională în cazul serviciilor de informații se poate baza pe principiile Quid pro Quo (serviciu pentru serviciu) sau Do Ut Des (echivalența schimbului de servicii). În termeni de cooperare, aceste principii se traduc prin schimbul simplu, avantajos și reciproc de informație sau prin oferirea unei informații în perspectiva unui gest similar din partea beneficiarului, în viitor.
Eficientizarea schimbului de informații între statele aliate
După căderea regimului comunist din 1989 și începerea procesului de reformare a instituțiilor statului, România și-a declarat disponibilitatea de a se angaja într-o cooperare strânsă cu NATO (prin aderarea din 2004) și mai târziu cu Uniunea Europeană (din 2007). În urma angajamentelor asumate și implementării instrumentelor potrivite pentru identificarea și contracararea amenințărilor emergente la adresa securității naționale, s-au intensificat eforturile naționale de dezvoltare a cooperării și a schimbului de informații cu cele mai importante state din lume, făcându-se tranziția de la „need to know” (nevoia de a cunoaște) la „need to share” (nevoia de a împărtăși).
Un aport important în procesul de modernizare a serviciilor de informații naționale l-a reprezentat Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 146 din 18 noiembrie 2005, când a fost înființată Comunitatea Națională de Informații a României, în scopul eficientizării activității serviciilor de informații și asigurării cooperării între instituțiile și structurile abilitate să desfășoare activități în domeniul securității naționale: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații a Apărării și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din Ministerul Administrației și Internelor. Conform Hotărârii CSAT, activitatea de informații desfășurată de instituțiile componente ale Comunității Naționale de Informații este fundamentată pe principiul cooperării și colaborării la nivel național. Coordonarea eforturilor la nivel național sau în parteneriat cu statele aliate permite colectarea și sintetizarea informațiilor provenite de la instituțiile abilitate.
În prezent, Serviciul Român de Informații colaborează cu departamente și structuri de profil din cadrul unor organizații și organisme internaționale (ONU, OSCE, Interpol), iar în cadrul agențiilor care asigură coordonarea, monitorizarea și implementarea politicilor de securitate la nivel euro-atlantic, România face parte din Oficiul de Securitate (NOS/NATO), Unitatea pentru Informații (IU/NATO), Divizia pentru Provocări Emergente de Securitate (ESCD/NATO/EUROPOL), Directoratul de Securitate al Comunității Europene (DS) și Oficiul de Securitate al Consiliului UE.
Un partener integru
În ceea ce privește cooperarea împotriva criminalității organizate transfrontaliere și a amenințărilor generate de activitățile acestor grupări, România și-a câștigat calitatea de partener integru prin prisma capitalului de încredere obţinut în urma schimbului de informații și a succeselor operaționale dobândite împreună cu organizații internaționale de securitate. Între partenerii României se numără 119 servicii de informații și securitate sau structuri de aplicare a legii cu atribuții similare din 64 țări. Anul 2009 a marcat, pentru România, un pas important în consolidarea și aprofundarea cooperării interne și internaționale în format bilateral sau multilateral, prin înființarea Centrului Național CYBERINT, în cadrul Serviciului Român de Informații, devenit autoritate națională în domeniul securității cibernetice.
Pe fondul provocărilor contemporane în combaterea criminalității organizate, terorismului și activităților de spionaj, operațiunile comune și schimbul de informații au contribuit la dezvoltarea parteneriatului bilateral dintre România și Statele Unite ale Americii. Rezultatul cooperării instituțiilor de profil din cele două state, respectiv Serviciul Român de Informații și Biroul Federal de Investigații (FBI), s-a tradus printr-o serie de succese operaționale, în beneficiul ambilor parteneri.
Spațiul european de securitate
Pentru evaluarea corectă a evoluțiilor de securitate și pentru consolidarea dimensiunii de analiză strategică a amenințărilor de terorism, provenite de la serviciile naționale de informații, a fost constituită la nivel comunitar, în anul 2011, structura INTCENT, Intelligence Analysis Center (Centrul de Analiză a Informațiilor al UE). INTCENT este continuatorul Centrului Întrunit de Situații (SITCENT), înființat în anul 2000, pentru evaluarea situațiilor de criză din exteriorul UE. Structura de analiză a INTCENT asigură informarea curentă a factorilor de decizie comunitari cu privire la evoluții de interes pentru Uniunea Europeană în domeniul securității. De asemenea, contribuie la configurarea unor politici și mecanisme de contracarare în lupta cu terorismul, la nivelul UE, prin crearea unui spațiu unic de informații.
În plan național există o preocupare permanentă pentru menținerea și consolidarea relațiilor de cooperare, pe bază de reciprocitate. România a devenit un jucător important pe scena cooperării internaționale prin integrarea și aplicarea măsurilor și politicilor de securitate NATO și UE, dovedind astfel nivelul ridicat de eficiență și profesionalism în domeniul securității naționale.
Abstract
The beginning of the reform process of the Romanian state institutions has also prompted cooperation mechanisms with a number of international organizations. It has also facilitated exchanges of information with security and intelligence agencies in a shared need for collective defense against asymmetric and transnational threats.
Autor: Alexandra Neidoni
